9,631 matches
-
strigat: "Am rămas fără țigări, fugi pînă jos și cumpără-mi". Acest tînăr se numea Pierre Lazareff. Atunci nu i-am reținut bine numele. Cînd scriu aceste rînduri, toată Franța este în doliu; Pierre Lazareff, directorul ziarului France-Soir și a nenumărate alte ziare, reviste și posturi de radio, a încetat din viață. Televiziunea și întreaga presă plîng o mare pierdere. Președintele republicii franceze, Pompidou, împreună cu doamna s-au deplasat la domiciliul dispărutului spre a se reculege și prezenta condoleanțe soției sale
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
apropierea de coasta Statelor Unite, înainte de a intra în portul Jacksonville, din Florida, a început să se zărească în depărtare ceva imens. Era un vas portavion american. Pe măsură ce ne apropiam, vasul lua conturul unei adevărate cetăți plutitoare cu multe etaje, cu nenumărate tunuri și avioane. Vedeam pentru prima dată un vas portavion, un spectacol impresionant al forței armate americane. Era semnul că ne aflam în apele Americii. După o ultimă escală la Charleston și după 18 zile, extrem de agreabile, pline de soare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mai pot gîndi textul independent la mine, el face parte dintr-o structură mult mai amplă, niciodată comodă. E motivul pentru care "Furtunile..." par o carte oarecum dezlînată ca fluiditate în totalitate. Țineam însă la unele texte care legau vocile, nenumăratele voci care se întretaie pe parcursul discursului, ca în poemele dramatice. Lecția lui Eliot despre "cele trei voci ale poeziei" mi-a venit bine, recunosc, în sensul că m-a făcut mai atent la receptarea auditivă a cuvîntului. Cel mai des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
grijă, să-ți faci o carte bună! Nu accepta "ideea" Junimii cu texte patriotice în față; chiar dacă nu e altă cale, pune texte "neutre", fără nici un ditiramb, fără osanale! Nu trebuie să pălăvrăgim ceea ce iubim oricum! Îmi închipui că ai nenumărate texte și că poți merge pe un anumit ton doar e important la prima carte. Oricum, evită orice text în care te îndulcești! Alege textele expresive, dă-le o anumită fluență (prin așezare) în carte și folosește orice diplomație pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
adunîndu-se într-un fel de poem amplu. Cartea ta îmi reconfirmă parcă un sentiment mai vechi: că un poet scrie o singură carte, ori un singur poem. Cartea ta dă acest sentiment: că e un singur poem, în care secvențe nenumărate se întrețes semnificînd. Nu cred că ești monoton. Am citit-o cu interes de la un capăt la celălalt. Uneori aș fi vrut să faci și pe nebunul în texte, să ai mai mult curaj în expresie, dar acest sentiment nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a putut ajunge la Colocvii! Este minunată în epistolele tot mai periculoase pe care mi le trimite. Va veni la Borca în această vară. E o poetă excelentă și o nefericită. Întotdeauna mi-a vorbit deosebit despre tine. Regretă pe nenumărate pagini că n-a putut ajunge. Mi-e dor și de Dana (Dospinescu n. red.), deși i-am scris să nu-și facă iluzii cu păcătosul de mine, pentru că nu pot fi decît așa cum sînt. Mi-a scris că nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a fiului său, Victor este numai muzica. "Nervii să și-i omoare alții cu afacerile". Celebrei soliste de folclor muzical din Moldova, Laura Lavric, cariera i-a fost și îi este marcată de o activitate concertistică desăvârșită, de participarea la nenumărate eveniment și emisiuni (Tezaur folcloric, O vedetă populară, Teo etc.). Cântecele sale încântătoare pentru români și nu numai, înregistrările efectuate dăinuie și azi. Titlurile câtorva creații muzicale al Laurei Lavric: Tare-mi place ca să joc; Joacă, bădiță, cu foc; Vai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în cuvinte. Este ceva subtil, ceva deosebit și sfânt. Cum ai putea să nu-i iubești și să-i prețuiești cu toată ființa ta, pe cei care ți-au dat viață? Pe cei care au vegheat la căpătâiul tău ore nenumărate, până la epuizare? Pe cei care au făcut totul ca tu, copil fiind să te simți bine? Nimic nu e mai dulce decât locul în care te-ai născut și părinții care ți-au dat viață" (Homer). În viață, un singur
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
2014, când Federația Rusă a ocupat prin forță întreaga Crimee și a provocat acțiuni militare separatiste în marile orașe din estul Ucrainei.) De-a lungul ultimelor trei secole, țările Române au stat în calea expansiunii rusești spre Blacani și Marea Adriatică. Nenumăratele războaie purtate de Rusia cu turcii au avut și scopul de a stăpâni sau chiar a anexa aceste țări, răpirea Basarabiei în 1812, 1878, 1940 și 1944 reprezentând doar un pas în realizarea acestui scop. Regimul comunist instalat prin forță
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
trece și care există din totdeauna. I Cei doi soldați din gardă apăruseră ca din senin. Contu rurile lor se mișcau aidoma unor umbre care dansau. Apoi se Îndepărtară iarăși și pașii lor se auziră din ce În ce mai slab dintr-una din nenumăratele galerii laterale. Numai pâl pâirea roșiatică a unei facle se mai vedea la capătul corido rului lung ce ducea la sala de ceremonii. — Cred c-au plecat, șopti o voce. Noroc cu draperia de aici. — Da, era cât pe ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cordoba, din care negustorul scoase uimit o minunată cruce de aur bătută cu ametiste, prinsă Într-un lanț tot de aur nu mai puțin masiv, cu o Încuietoare tot cu ametiste ferecate În aur. Urs, căruia Îi trecuseră prin mână nenumărate bijuterii, care mai de care mai bogate, se minună de finețea lucrăturii și de mecanismul neobișnuit al Încuietorii. O clipă se gândi să prindă crucea la gâtul copilului. Dar se opri, spunându-și că mama copilului sau cel care l-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era stăpân, avea drept de viață și de moarte asupra mea, așa că n-am avut ce face și m-am supus. L-am privit cu ură pe părintele meu, ca pe un tiran fără conștiință și l-am blestemat de nenumărate ori În răceala chiliei unde mă constrânsese să trăiesc. Dar fiindcă nu aveam Încotro, ca să-mi Îndulcesc amărăciunea, m-am adâncit În manuscrisele mânăstirii și, după ani grei de răzvrătire, am Început să pricep că viața are și alte chipuri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În care-l ruga să n-o caute. „Liniștea și tăcerea În care mă voi retrage sunt singurele bucurii care mi-au rămas. Vă rog, nobile unchi Conrad, nu mi le luați.“ În vremea care a urmat, s-au auzit nenumărate zvonuri, despre mânăstirea În care s-ar fi retras tânăra prințesă. Unii pretindeau că ar fi plecat În pelerinaj tocmai la Ierusalim și că acolo ar fi intrat În ordinul Surorilor Sfântului Mormânt, alții spuneau că a fost văzută Într-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
i s-a confecționat un capac de lemn. De la gardul de nuiele în sus, începea minunata livadă a bunicilor. O întreagă costișă ținea pe spinarea ei o multitudine de pomi fructiferi: cireși, vișini, nuci, meri, peri, gutui, dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă, fără rod. Lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice a dus la modificarea vizibilă și dramatică a peisajului; vegetația se uscase, iar în pământ se formaseră crăpături mari și urâte, atestând, fără echivoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Aerul tare, curat și proaspăt, lumina străvezie, întinsă, blândă și atotcuprinzătoare îmi dădeau senzația de zbor și, timp de câteva secunde, cât a durat această viziune, am simțit că un suflu puternic mă absoarbe și mă direcționează înspre una dintre nenumăratele "găuri negre", într-un alt spațiu, o altă galaxie și alte coordonate ale timpului etern, ale veșniciei... A fost înfricoșător! Frica a fost atât de puternică și de copleșitoare încât, în secunda aceea, am crezut că paralizasem nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
simt măgulit să apar între coperțile acestei cărți a unei autoare căreia i-am acordat încrederea în urmă cu două decenii fără a fi "cenzurat" sau fără să mi se întoarcă frazele în gură precum mi s-a întâmplat de nenumărate ori, și nu numai mie! O admir pe autoare nu numai pentru opera ei, ci mai ales pentru deosebitul ei angajament pentru cultură, pentru deosebita activitate pe care o face în Galați și pentru străduința de a duce tot mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Eugen Barbu, de Alexandru Piru și de Dumitru Micu. Au urmat volume multe și diferite între ele. Publicate prin lupte de uzură cu editorii, cenzorii, cu un sistem care, după 1968, părea mai relaxat, dar care cerea atâta birocrație (nenumărate refaceri de poezii, referate peste referate, vânarea, din timp, de locuri în plan, etc., etc.), încât mulți se lăsau păgubași. Fiind prolix, eu dădeam volume la mai multe edituri concomitent și, dacă aveau rezerve, roteam volumele, le schimbam titlurile, adăugam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
viața publică: doar trei cărți de poeme noi și câteva cărți de eseuri și interviuri. Nu am mai scris proză (cu excepția ultimelor 50 de pagini din "Sertarul cu aplauze" pe care le-am scris în 1992). Mi-au apărut însă nenumărate reeditări și 45 de volume traduse în 24 de limbi. A.B. Așa cum se știe, sunteți poetă, dar și o mare luptătoare și apărătoare pentru drepturile omului. Cum a fost acest drum? Ce ați reușit să faceți? Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Marta Petreu, Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europeni de ieri și de astăzi, universali... Sunt cititor. Din când în când scriitor (scriptor...)! A.B.A trecut ceva vreme de la ultimul nostru interviu, Lucian Vasiliu. Chira Chiralina (așa cum m-ai botezat tu împreună cu dragul nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Adrian Alui (Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europenii de ieri și de astăzi. Mă opresc. Sper la timp, să-mi trag răsuflarea pentru următorul răspuns... A.B. Poți să-mi povestești măcar câteva întâmplări cu oamenii dragi ție, amintiri pe care nu le vei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Bârlad (Berlad, Bîrlad, Baaad)... A.B.Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când cineva (poate studenți, public) te întreabă ce este poezia? Ce este pentru tine Poezia? Puntea între a fi și a nu fi! Există însă nenumărate alte definiții... de traversat! A.B Dacă n-ai fi scris, ce altă meserie ai fi putut avea? Ce faci atunci când ajungi, să zicem, la capătul puterilor? Mi-am dorit să fiu medic psihiatru, ofițer în armata română, magistrat, poștaș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iubire adevărată față de aproapele. Dacă ai conștiința adevăratei prietenii, ești un om salvat. Dacă trădezi, înseamnă că nu ai știut nimic despre prietenie, că acolo, în acea relație întîmplătoare, a fost doar un interes unilateral, care nu a rezistat încercărilor nenumărate pe care ți le cere o prietenie autentică și peste care trebuie să treci cu seninătatea sufletului bun, al inimii care nu poate urî. De aceea nu-ți poți face în viață prea mulți prieteni. Aceștia, cînd sunt mulți, devin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de un nemeritat prestigiu la noi. Între restaurant și bibliotecă, scriitorul român alege de cele mai multe ori viața între halbe și sticle de votcă. Nu sunt un sfânt, nici măcar un ins cu vocație monahală, dar sincer mă îngrozesc să constat că nenumărați confrați pot fi găsiți cu regularitate la restaurant sau la cafenea. E adevărat, la restaurant se consolidează gloriile, acolo se fac alianțe și coterii. În ținuturile noastre, spiritul de gașcă e covârșitor. Mulți cred că de la Capșa se ajunge mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
veșnice arome și podul cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front de diverșii soldați, rude de familie, care au luptat pentru România (am avut mulți unchi și veri, bunici și străbunici militari, care au pierit pe nenumăratele fronturi unde eroii români au fost sacrificați în ultimele două secole). O familie în care au dominat valorile, sacrificiul, cultul eroilor, prețuirea muncii și a competenței. O familie dedicată cauzelor neamului, în care ar fi trebuit să am trei frați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care a fost ținută ascunsă cu grijă de școală comunistă, am întâlnit publiciști și tineri poeți care m-au stimulat în a scrie. În total am trei cărți publicate ( ultima este o colaborare cu poeta Cristina Ștefan din Bacău) și nenumărate participări la reviste, ziare, antologii, etc. A.B.Pentru cei ce vă cunosc mai puțin sunteți poet, traducător și scriitor evreu, originar din România. Ați publicat poezie, proză, articole, sunteți colaborator și corespondent la numeroase ziare și reviste scrise, altele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]