8,131 matches
-
Anglia a torpilat și ea proiectul francez, susținând că tratatele bilaterale sunt suficiente pentru asigurarea securității europene. Imaginea Europei interbelice nu poate decât să confirme o realitate dureroasă: în primul rând, că începând cu Locarno sistemul de la Versailles își dovedește neputința; în al doilea rând, că statele care și-au refăcut unitatea politico-statală, considerate "creații" ale Versailles-ului, au avut marele nenoroc de a situa între Germania și URSS. Sfârșitul sistemului de la Versailles a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o influență negativă cu caracter demobilizator pentru activitate. În general, anxietatea poate fi identificată după următoarele caracteristici: este nemotivată, se referă la un pericol iminent și nedeterminat, fată de care apare o atitudine de așteptare neliniștită; este Însoțită de convingerea neputinței și a dezorganizării În fața pericolului; se asociază cu o serie de tulburări vegetative ce creează disconfort somatic generator, la rândul său, a unui efect de Întreținere a anxietătii. Sub aspect psihologic, starea de anxietate este percepută de către individ mai Întâi
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
definiție a versului ca temei al poeziei. Citim într-un Eseu despre Dante (1933) al lui Osip Mandelștam, o frază la care ar fi aderat și Ion Barbu: "Poezia trebuie să invadeze cristalografia, ea trebuie să-și muște unghiile de neputință și de ciudă! S-a stabilit doar că necesarele combinații matematice pentru formarea cristalelor nu pot fi deduse din spațiul tridimensional. Poeziei i se refuză respectul elementar care i se acordă oricărei fărîme de cristal de munte". Un cristal de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru neamul creștinesc, și vor urî cu totul sufletul lumea și dulcețurile ei, care sînt într-însa, și se vor apuca de poruncile Mele, și mai mult vor dori de binele de veci". Și tot Domnul îl asigură, la afirmația neputinței de a împlini porunca, că, pentru aceea dar se va sălășlui darul Meu întru tine și-ți va da ție putere de pricepere, ca să le mărturisești acestea toate bisericilor Mele, spre mai mare folos tuturor limbilor. Urcînd în Paradis Dante
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
însemne,/ mă luminează tu și mă învață/ s-arăt fețele lor cum mi-s în minte;/ în scurtu-mi vers, puterea-ți dă pe față!" (Paradisul, Cîntul XVIII). În contemplarea ultimă, mijlocită de Sfîntul Bernard pe lîngă Maica Domnului, își reafirmă neputința, cu slabele-i mijloace de a reda întocmai misterele ce le admiră: "Ce mic mi-e graiul, și ce slab mijloc" (Paradisul, Cîntul XXXIII). Bun cunoscător al științei epocii sale, extraordinar autodidact, Dante era stăpîn pe tutto la scibile (tot
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
grele și de necalificat întrebări: "La ce folos sunt atunci toate îmbunătățirile și tot progresul dacă ele se soldează cu însuși existența poporului nostru? Știm bine că, odată intrați pe calea aceasta, orice pas îndărăt e greu, dacă nu cu neputință. Cu toată Constituția liberală, dar mai cu seamă egalitară, suntem mai departe decît oricînd de adevărata libertate, mai departe decît oricînd de aceea facultate a poporului de a-și fixa singur dările în proporție cu puterile lui. Statul nostru centralizat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trebuie, dacă ora nu este potrivită". Lirica celui mai mare poet de pînă la Eminescu este într-un fericit echilibru între subiect și obiect, nu există un conflict în zborul inspirației între ceea ce-și propune fantezia și putința sau neputința de a împlini - o stabilitate de invidiat, dacă tema n-ar fi poezia. La Vasile Alecsandri, poezia, remarcă actualul academician, este, în modul cel mai exact al termenului, o comunicare: o privire care nu modifică ordinea existentă, pentru că privirea nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a devenit plumb, un precipitat - precipitatul existenței. "Amor de plumb" este o catastrofă, un rău profund, desăvîrșit, unde focul sacru s-a stins și Bacovia rămîne secat, la fel ca florile sale scheletice, "flori de plumb", ceea ce înseamnă, în esență, neputința de-a iubi. Amorul său e mort, o moarte fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era frig..." "și era vînt", vîntul haosului, golul... Amor de plumb, întors - această povară surdă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
eu tradusă mai aproape de ce ne interesează: "Urîtul - Nimic nu este mai insuportabil pentru om decît să aibă parte de o liniște absolută, fără pasiuni, fără treburi, fără petrecere, fără preocupare. Atunci își simte el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Prin crînguri, pe margini de linii ferate. Arta lui Bacovia este atît de pură încît conținutul emoțional și expresia sa fuzionează: încărcătura fatidică se mulează în construcția poeziei și se repartizează în trei, așa cum cerea tragedia antică" (Svetlana Matta). Marea neputință a poetului este că nu poate să dispară, că nici moartea nu i se împlinește, asistăm la sfîrșitul continuu (vezi cartea lui Ion Caraion - de acum mai bine de trei decenii): ""cîtă vreme moartea reprezintă pericolul suprem, zice Kierkegaard, se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fapt în gol, fără nici un sens. În această privință, criticii acestei "politici a puterii" au perfectă dreptate. Prăbușirea morală bruscă a unor exponenți ai puterii tipici pentru acest spirit ne-a oferit ocazia să constatăm ce slăbiciune interioară și ce neputință se ascund în spatele acestor gesturi trufașe, lipsite de orice conținut. Ea nu e decît rezultatul unei blazări extrem de meschine și superficiale în ce privește rostul activității umane în genere și al unei atitudini complet străine de cunoașterea tragismului cu care e întrețesută
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pare fragil și strâmb. Asediați de imagine, de iureșul amețitor și calp al televiziunii, de magia înșelătoare a calculatorului sau de apăsarea și frugalitatea unei vieți sub tensiune, răgazul necesar citirii unei cărți pare, astăzi mai mult decât oricând, cu neputință de găsit. De aceea, târgurile consacrate cărții sunt un minunat prilej de reflecție și de înviorătoare reîntoarcere la îndeleticirea cea mai de folos și cea mai plăcută pentru oamenii cultivați. Să deslușim deci provocările LIBREX-ului, unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
descentralizare, care trebuie făcuți. Numai că, fără inversarea procentelor de constituire a bugetelor locale față de cel central și fără depolitizarea acestor instituții, nu vom avea decât un caraghioslâc de descentralizare, prin deresponsabilizarea culpabilă a unui guvern impotent, care-și transferă neputința în ograda aleșilor locali. 14 septembrie 2009 La patru decenii de la aselenizarea americană (reală sau, dacă ar fi să dăm crezare scepticilor, filmată la Hollywood), am devenit și noi jucători în tehnologia spațială și specialiști la aruncat avioane. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
post-decembristă îl iscă în inimile oamenilor normali. În ciuda aparențelor, îmi măsor, de regulă cu mare atenție, vorbele înainte de a le face publice, iar etichetările șfichiuitoare pe care le mai scap, aparent involuntar sunt, în ciuda câte unui puseu de exasperare și neputință care mă animă uneori, formulări plastice și acidulate, cu o intensitate stilistică amplificată intenționat în primul rând din motive de impact al comunicării. Astfel încât vă rog să înțelegeți din năduful cu care scriu că "Justiția pute" nu numai un ecou
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor instituții, pentru proiecte de avangardă, pentru formare de specialiști sau pentru germinarea unor aventuri antreprenoriale în zona culturală sau a industriilor creative. Diversitatea și amploarea solicitărilor sunt cu neputință de acoperit din resursele Ministerului de Resort. Posibilitățile de finanțare sunt limitate de un buget sfrijit (spre rușinea lui, Guvernul a alocat culturii românești doar 0,13% din PIB - cea mai anemică finanțare din Europa) sau de extrema dificultate a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor lăcașuri de cultură, pentru proiecte de avangardă, pentru formare de specialiști sau pentru germinarea unor aventuri antreprenoriale în zona culturală sau a industriilor creative. Diversitatea și amploarea solicitărilor sunt cu neputință de acoperit din resursele ministerului de resort. Posibilitățile de finanțare sunt limitate de un buget sfrijit (spre rușinea lui, Guvernul a alocat culturii românești doar 0,03% din PIB - cea mai anemică finanțare din Europa) sau de extrema dificultate a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mine, un exercițiu imposibil, nu numai pentru că vitalitatea și forța sa creatoare sunt, astăzi, la fel de proaspete și de mobilizatoare ca în urmă cu exact trei decenii și jumătate, când l-am întâlnit prima oară, ci și pentru că e aproape cu neputință să găsesc tonul potrivit pentru a vorbi despre un istoric pentru care discreția, moderația și reținerea augustă sunt principii de viață, în ciuda unei clocotitoare interiorități. Mă voi mărgini, de aceea, în acest flash contemporan, doar să meditez (așa cum domniei sale îi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Subliniază că în efortul UE de stingere a conflictelor în arealul abordat și cercetat și în alte zone, Uniunea Europeană este adeptă diplomației păcii, realizată printr-o politică "softpower". Autoarea sesizează îndriduit, ca diplomația păcii nu trebuie să conducă la diplomația neputinței. Din păcate, subliniază autoarea, UE nu a dat dovadă de coeziune și maturitate politică în numeroase cazuri privind derularea conflictului palestiniano-israelian. Autoarea motivează această judecată de valoare cu un articol publicat în "Financial Times" de către lordul Chris Patten, fost comisar
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
procesul de pace din Orientul Mijlociu și să decidă dacă merită să-și mai continue eforturile, având în vedere faptul că negociatorii isralieni și palestinieni nu reușesc să facă progrese".973 Care este semnificația acestor precizări? Oare trădează vulnerabilitatea și/sau neputința SUA în soluționarea conflictului israeliano-palestinian în viitorul apropiat? Nu pot oferi un răspuns la această întrebare, însă în încheierea subcapitolului, parafrazându-l pe Samuel P. Huntington, apreciez că dacă în secolul actual Orientul Mijlociu nu va fi unul american, atunci este
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
multă coerentă în ceea ce privește vizibilitatea și eficiența Uniunii Europene pe plan extern, conturându-i profilul pe scena internațională și conferindu-i, totodată, o identitate distinctă în vederea promovării interesului european comun. Eșecul diplomației americane, din ultimii ani aș putea spune, rezultat din neputința administrației Obama de a convinge conducerea israeliană de importantă și necesitatea prelungirii moratoriului privind continuarea reconstruirii Ierusalimului de Est, ne canalizează spre o perspectivă nouă în ceea ce privește posibilitatea că Uniunea Europeană să se implice mai mult în soluționarea conflictului israeliano-palestinian. Totuși, în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
făcut nevăzut. La Început, am crezut că totul se lega de moartea femeii, dar am descoperit că mai lucrasei câțiva ani. Nu te-ai retras după Bosnia și Herțegovina, nu? Și ceva prin Africa. - Ce vrei de la mine? Era cu neputință să-și dea seama dacă celălalt zâmbea ori nu. Privirea Îi mergea singură, rece, străină, În voia rictusului benevol al gurii. - M-ai făcut celebru. Am hotărât să-l cunosc pe cel care m-a făcut faimos. - Cum te cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spun; dar nu observ urmele durerii dumitale. Când nu te-a mai durut, ce vedeai? Faulques atingea cu dinții marginea paharului. - E complicat. La Început a fost o aventură amuzantă. Durerea a venit apoi. În rafale. La sfârșit, a fost neputința. Presupun că nu mă mai doare nimic. - Duritatea de care vorbeam? - Nu. Eu vorbesc despre resemnare. Deși nu descifrezi codul, Îți dai seama că există reguli. Atunci te resemnezi. - O, nu, a negat celălalt, cu delicatețe. Brusc și cu cruzime
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vieți. Aceia erau minuni ale naturii grandioase și eroice, o viziune extraordinară a transformării lumii, a forțelor telurice care o creează și o distrug. Ceva aproape simpatic. Ceea ce plăsmuise Faulques pe zidul din turn era mai sumbru și mai sinistru: neputința În fața capriciului geometric al Universului, fulgerul disprețuitor al lui Jupiter care trăsnește, precis ca un bisturiu dus pe făgășuri nevăzute, chiar În inima omului și vieții lui. N-avem prea multă vreme, spusese ea puțin după aceea. Faulques avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de sus, să deschidă frigiderul stins și să scoată două beri. - Ai mai fost cu femei de când cu Borovo Naselje, domnule Faulques? Presupun că da. Dar e ciudat, nu-i așa? La Început, când ești tânăr, ți se pare cu neputință să te lipsești de ele. Apoi, când te obligă Împrejurările ori vârsta, te obișnuiești. Poate că te resemnezi. Dar cred că nu; că vorba potrivită e „obișnuință”. A luat cutia pe care i-o Întindea Faulques și a stat așa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care se uita, muribundă, la privitor, cea care În planul cel mai din față deschidea gura ca să scoată un urlet tăcut de oroare. Și Olvido Ferrara, În toate colțurile și În toate liniile peisajului vast care ar fi fost cu neputință de observat și compus fără prezența ei. Ca În vulcanul cel roșu, negru și brun, care era vârful picturii murale, punctul unde convergeau toate liniile, toate perspectivele, Întreaga tramă complexă și neîndurătoare a vieții și hazardului ei, guvernat de norme
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]