9,387 matches
-
reeditată din secolul XVII, de douăzeci de ori între 1598 și 1675. Osuna a afirmat că nuvela conține aproape 6000 de versuri, mai multe decât rândurile în proză. În zilele noastre unui cititor îi vine greu să înțeleagă că o nuvelă, oricât de poetică ar fi, ar putea conține în jur de 160 de poeme. Este greu de crezut că o asemenea bogăție de versuri ar putea constitui doar un decor pentru proză. Mai degrabă firul epic este o scuză pentru
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
versuri ar putea constitui doar un decor pentru proză. Mai degrabă firul epic este o scuză pentru prezentarea în fața publicului a unor creații lirice scrise cu anterioritate, la care au fost probabil adăugate multe creații lirice scrise „ad-hoc”. În această nuvelă de tip bizantin, publicată în Sevilla la începutul anului 1604, întreaga acțiune se petrece în Spania. S-a bucurat de un succes imediat, fiind reeditată de câte două ori în Barcelona și Madrid în anii 1604 și 1605 și o dată
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
a bucurat de asemenea de un mare succes, opera fiind reeditată de șase ori numai în timpul vieții poetului. Este vorba de un "contrafactum" în care se amestecă proză și versuri de amor, luate din „"Arcadia"”, cu subiectele sacre. În această nuvelă pastorală se narează anumite episoade evanghelice relaționate cu nașterea Mântuitorului. Ca și „"Arcadia"”, opera conține o antologie poetică. S-au catalogat 167 poeme, cu caracteristici metrice variate. Precum și alte cicluri poetice, acesta scris de Lope la bătrânețe are ca pretext
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
În anul 1909"" Ion Luca Caragiale scria despre ea: Concertează în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, cu care urcă pe podium. Își face debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, "Bilete de papagal". Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic. Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, între 1950 și 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]
-
amenințării de a părăsi satul și a se muta la oraș. În 1953 a publicat „"Mi idolatrado hijo Sisí"”, roman în care abordează viața burgheziei de provincie, într-un oraș ce seamănă cu Valladolid-ul său natal. A publicat de asemenea nuvela „"El Loco"”. Alte romane ale lui Delibes sunt : „"La hoja roja"” (1959), operă de caracter existențialist, în care un fotograf, aflat în pragul pensionării, își rememorează viața; „"Las ratas"” (1962), operă având la bază o serie de anecdote autobiografice, în
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
mea"”). A publicat romanul „"El disputado voto del señor Cayo"” în 1978 și discursul rostit la Academie a fost publicat în 1979 sub titlul „"Un mundo que agoniza"” („"O lume ce agonizează"”). În 1982 a publicat „"Los santos inocentes"”, o nuvelă poetică (autorul a suprimat până și punctul, pentru a menține ritmul) care prezintă viața unor oameni născuți și obligați să muncească gratis într-un latifundiu din sudul Spaniei, fără drept la educație și la nici un fel de emancipare. Nuvela este
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
o nuvelă poetică (autorul a suprimat până și punctul, pentru a menține ritmul) care prezintă viața unor oameni născuți și obligați să muncească gratis într-un latifundiu din sudul Spaniei, fără drept la educație și la nici un fel de emancipare. Nuvela este concepută pentru a îi introduce pe cititori în acea lume cvasifeudală, scopul creștinului Delibes fiind cel de a stârni compasiune, și nu milă, pentru acele ființe care păstrau relații deosebite cu Natura și calități umane originare, nealterate de contactul
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
care păstrau relații deosebite cu Natura și calități umane originare, nealterate de contactul cu civilizația contemporană, spre deosebire de proprietarii latifundiului. Conform autorului, opera apelează mai mult unei conștiințe creștine decât uneia marxiste. Mario Camus a produs o ecranizare de succes a nuvelei. Printre ultimele sale creații se numără „"Cartas de amor de un sexagenario voluptuoso"” (1983), „"377A, Madera de héroe"” (1987), precum și „"Señora de rojo sobre fondo gris"” („"Doamnă în roșu pe fond gri"”) (1991), în care evocă figura soției sale. Mai
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
Ani în șir, ambele cărți au fost folosite de elevii școlilor medii în limba română că manuale pentru obiectul Limba și literatura română. Pentru necesitățile învățământului în limba română în Șerbia, a alcătuit și două antologii: "Din proza clasicilor români", Nuvelă, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1952, 462 p. și "Din lirica clasicilor români. De la Văcărești și până la poezia burgheza dintre cele două războaie", Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1953, 496 p. În mod deosebit trebuie amintită și cartea lui Radu
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
este un joc multijucător online bazat pe jocul video de rol online masiv multijucător (MMORPG) reprezentat în franciza .hack. Titlul jocului este o referință la "Fragment", versiunea beta a jocului fictiv "The World" din care protagonistul nuvelei .hack//AI buster este membru. A fost un proiect cooperativ între Bandai și CyberConnect 2. A apărut în Japonia pe 23 noiembrie 2005 și nu a fost niciodată lansat în SUA. Serviciul online pentru a fost eliminat în noiembrie 2006
.hack//frägment () [Corola-website/Science/307543_a_308872]
-
(în ) este o operetă în trei acte de Johann Strauss-fiul. Libretul: Karl Haffner și Richard Genée, după nuvela ""Le Reveillon"" de Henri Melhac și Ludovic Halévy. Premiera a avut loc la Viena, la „"Theater an der Wien"“, pe data de 5 aprilie 1874. În România, prima reprezentație a „"ui"" a avut loc la 20 martie 1891, la Teatrul
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899), „Pilde și sfaturi pentru popor” (1900), „Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru poporul nostru” (1892), un curs practic
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899), „Pilde și sfaturi pentru popor” (1900), „Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru poporul nostru” (1892), un curs practic despre pomicultură (1889, 1904). A predat Academiei Române 21 de volume în manuscris
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
l-a inclus pe artist în rândul celor care au evocat răscoalele din 1907: „"„1907” a lui Caragiale, poezia „1907” a lui Vlahuță, scurta schiță „Măcar o lacrimă” a lui Paul Bujor; fragmentul „Furtună Veteranul” al lui I. I. Mironescu; nuvela „Judecata din urmă” a lui Timiraș"”. În opoziție a fost profesorul Ilie Bărbulescu care i-a imputat lui Băncilă „"... un poporanism sau un țărănism exagerat și tendențios politicește"”. Mai departe, profesorul a adus câteva comentarii laudative, după care a trecut
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
revistă antijunimistă, despre care George Călinescu spunea: "Revista avea prestigiu și junimiștii în sinea lor se îngrijorară." Revista a debutat cu un studiu al lui Urechia despre Miron Costin, cu niște "Suvenire despre poetul Conaki" de Gheorghe Sion și o nuvelă istorică a lui Pantazi Ghica, "Marele vistier Cândescu", toate aceste scrieri fiind criticate de Maiorescu în celebrul său eseu "Beția de cuvinte". Urechia îi răspunde lui Maiorescu în "Revista contimporană" prin "Noua direcțiune din Iași", dar replica este insuficientă, dat
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
1901. După 1889, sprijină biblioteca orașului Galați, căreia îi donează colecția sa de cărți. Colectează și editează opera lui Miron Costin producând și editând în 1890 o monografie, împreună cu o lucrare similară dedicată lui Gheorghe Asachi. În 1891, scrie esee, nuvele, memorii și povești influențate din teme folclorice, publicate într-un volum cu titlul "Legende române". În același an, pleacă la Londra și participă la "Congresul Internațional al Orientaliștilor" ("International Congress of Orientalists"), unde îi este înmânată diploma de onoare "pentru
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Bradbury a scris o povestire intitulată "Bright Phoenix" (revizuită și publicată ulterior într-un număr din anul 1963 al revistei "The Magazine of Fantasy & Science Fiction"). Pornind de la premisa ideea de bază din "Bright Phoenix", Bradbury a dezvoltat subiectul în nuvela "The Fireman", pe care a publicat-o în numărul din februarie 1951 al revistei "Galaxy Science Fiction". Publicat pentru prima dată în 1953 de Ballantine Books, "451° Fahrenheit" este de două ori mai lung decât "The Fireman". Câteva luni mai
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]
-
un practicant autentic (experiența a fost într-adevăr memorabilă). Obișnuia să țină pe biroul de la ASO o statuetă a lui Mahatma Gandhi adusă din India, iar pe perete, în biroul său, avea un portret mare al misteriosului doctor Honigberger, eroul nuvelei lui Eliade"". Însă firul roșu al tuturor preocupărilor sale a fost istoria limbii române - așa cum de altfel s-a întâmplat cu toți marii filologi români, indiferent de domeniul lor particular - și în mod special substratul ei daco-moesian (tracic în sens
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
(în , din grecește: δεκα - "zece" și εμερον - "zile", subtitlu: "Prencipe Galeotto") este o colecție de o sută de nuvele, scrise între 1349 și 1351 de umanistul italian Giovanni Boccaccio (1313-1375). Este o operă alegorică, cunoscută pentru poveștile sale despre iubire, care apare sub toate aspectele sale, de la punctul de vedere erotic până la cel tragic. Dincolo de popularitatea sa, "" rămâne un
Decameronul () [Corola-website/Science/306576_a_307905]
-
și să cumpere marfă în toată Bulgaria după ce Dogele Andrea Dandolo l-a asigurat că vor respecta tratatele dintre cele două țări. În epoca modernă, domnia lui Ioan Alexandru l-a inspirat pe scriitorul național bulgar Ivan Vazov să scrie nuvela "Ivan Aleksandăr" și drama "Kăm propast" ("Către prăpastie"), în care țarul este personaj principal. O piesă vestimentară semnată de Ioan Alexandru și întrețesută cu aur a fost descoperită într-un mormânt boieresc de lângă Pirot în anii 1970; astăzi, ea este
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
(în original "Home Truths") este o nuvelă scrisă de David Lodge. Scrisă inițial că piesa de teatru, "" a fost jucată în februarie 1998 la "Birmingham Repertory Theatre" din Birmingham. Deși bine primită de public (în trei săptămâni, ea a fost vizionata de 7000 de spectatori), piesa a
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
martie 1999, în timpul unui colocviu susținut în Paris, el a discutat cu corespondență unei publicații franțuzești cu care colaborase în trecut și care și-a manifestat imediat interesul pentru traducerea piesei în limba franceză, si mai ales de ideea unei nuvele. Această a văzut lumina tiparului în același an. Adaptarea unei piese de teatru este una dintre cele mai ciudate forme de adaptare. De obicei, se adaptează în sensul invers: o nuvelă, un român de succes sunt adaptate pentru scenă, pentru
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
în limba franceză, si mai ales de ideea unei nuvele. Această a văzut lumina tiparului în același an. Adaptarea unei piese de teatru este una dintre cele mai ciudate forme de adaptare. De obicei, se adaptează în sensul invers: o nuvelă, un român de succes sunt adaptate pentru scenă, pentru micul sau marele ecran. O adaptare inversă este cu atât mai ciudată cu cat nuvelă "Crudul adevăr" nu oferă nimic în plus, din mai multe puncte de vedere, față de textul piesei
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
una dintre cele mai ciudate forme de adaptare. De obicei, se adaptează în sensul invers: o nuvelă, un român de succes sunt adaptate pentru scenă, pentru micul sau marele ecran. O adaptare inversă este cu atât mai ciudată cu cat nuvelă "Crudul adevăr" nu oferă nimic în plus, din mai multe puncte de vedere, față de textul piesei de teatru. Acțiunea este la fel de limitată în spațiu și timp, personajele nu beneficiază de o analiză psihologică, scriitorul limitându-se la a notă ce
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
care autorul notează cu finețe stările sufletești și transformările prin care trece unul din personaje - jurnalistă Fanny Tarrant. Acțiunea se desfasoara de-a lungul a trei saptamani(mai precis trei duminici), în același loc și e concentrată în patru personaje. Nuvelă debutează într-un decor rustic, într-o dimineață liniștită de duminică. Un cuplu, Adrian și Elenor Ladlow, iau micul dejun pe verandă casei. Scenă pastorala e întreruptă de descoperirea, între paginile ziarului de duminică, a unui interviu cu Șam Sharp
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]