8,671 matches
-
ochii odată Să-Ți vezi Maica întristata! Pe Măicuța Ta iubita Cu inima greu rănită, Pe Măicuța-ndurerată Cu inima sfâșiata. După ce eu Te-am născut Iosif leagăn Ți-a făcut, Așternut Ți-am pregătit Și bine Te-ai odihnit, Dar acum, Fiule Dulce, Ți-ai făcut culcuș pe Cruce Și de-acolo în pământ, Sub o piatră de mormânt. Picioare și mâini iubite De piroane-s găurite, Capul tot e-mpuns de spini, Ochii sunt de Sânge plini, Inima Ta
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pornire rea, bărbatul pleacă, respingând brutal rugămințile femeii. Apoi, nemaiștiind nimic de ea (și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e ademenit să intre ca să se odihnească și să se restaureze. Când, în sfârșit, femeia Marie Madeleine, ̀ împreună cu fetița, Marthe, ajung la poarta acelui loc (mănăstire ? închisoare ? falanster ?), ele nu pot intra, el, Jean, nu mai poate ieși ; vor reuși vreodată să mai fie împreună ? Speranță
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oferite, că marșul este greu, că-i obositor, că toată noaptea vom merge în coloană de marș, că a doua zi va trebui să fim primii la în datoririle noastre (participarea la Serviciul Divin), ca și cum ne-am fi odihnit toată noaptea, seminariștii n-au cedat. N-am putut să mă folosesc de autoritatea de „șef” pentru că eram în clasa a VI-a iar cei pe care ar fi trebuit s-i refuz erau din clasele a VII-a și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fixați în tavan, privind teatrul umbrelor create de mișcarea pupilelor mele. E un film în care lumea se agită intens, exact ca și în realitate. Ca și cum n-ar exista absolut nici un loc în care să scapi de lume, să te odihnești. Și atunci vine ideea kafkiană că nu e posibilă odihna, nici măcar sub pământ, că a fi e o condamnare la o nemurire în care mișcările seamănă cu un misterios perpetuum mobile cosmic dirijat de neant. Nimicul care face ad aeternum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
decât prezentul călduț al prieteniilor așa-zise amoroase. Eu sunt excesivă, romantică: totul sau nimic, amândouă cuvintele însemnând moarte. Fierbinte, orbitor sunt caracteristicile alcătuirii mele. Și cine vrea să intre de viu în foc? Aproape toți oamenii vor să se odihnească iubind. René mort îl creează pe René viu, încă o dată. Întâlnirea mea cu René crease o nouă viață cu calitățile mercurului și ale sulfului, deci o nouă, adâncă suferință, diferită de tot ce trăisem până atunci. Exact ca în cuvintele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apariția cărții. E drept că la această întâlnire au participat numai critici și scriitori suedezi de excepție, cu o disponibilitate intelectuală fantastică. Camera mea, numărul 207, era în vecinătatea celei a prozatorului Per Olof Enquist, care în „timpul liber” se odihnea după o operație la stomac citind cărțile altora, eu având misiunea să-i bat în ușă ușor la ora veselă a prânzului. După conferința de la Biskops-Arnö, mi-a venit ideea de a intra curajos în limba suedeză, care „mă vrea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine. Toată ziua am fost fericită. Așa va fi când El va veni în glorie într-o zi sau cândva la miezul luminos al nopții. Artur Lundkvist a murit. După ceremonia înmânării Premiului Nobel s-a dus acasă să se odihnească, a murit liniștit, în somn, exact ca René. Dușmanii lui se bucură, dar mulți îi simt deja lipsa, suferind, ca mine. Visat din nou pe cineva spunându-mi că mă iubește. Cine? În aceeași zi, jefuirea spectaculoasă a băncii din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Pe curând, femeia mea pe care o iubesc! Ție, ca întotdeauna și pentru totdeauna, René. Miercuri, 21 august 1974 Gavréa, mon cœur. Am primit cu bine scrisoarea prin care mă anunțai de călătoria ta la Constanța. Sper că te-ai odihnit bine, pentru că iarna va fi lungă și aspră. În scrisoarea ta spuneai că ai încercat să-mi interpretezi chipul, dar n-am înțeles concluziile pe care le prezinți - am impresia că ele conțin un fel de reproș! Mă înșel? Am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vitrina celei mai bune librării din Stockholm - m-am bucurat copilărește. Cărților de poeme, în general, nu li se face reclamă. Mi-am amintit că l-am visat pe tata azi-noapte: spunea că mama a plecat în concediu să se odihnească. Ce să înțeleg prin asta? Că trăiesc din nou împreună? Că s-au întâlnit firesc pe lumea cealaltă? La Muzeul de Artă Modernă din Stockholm, ca să citesc poeme, în amintirea scriitorului Almquist, seară intitulată „Otravă și arsenic”, aluzie la acuzarea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
precum și autoportretul cu copiii săi, Greta și Kerstin, într-o grădină din Gersau, în Elveția. Bucăți de timp insolite dintr-un imens mozaic care mă entuziasmează, dându-mi un surplus de viață poetică. 16 octombrie 1974 Ma bien-aimée, m-am odihnit ceva mai bine decât ieri, dar am mereu senzația de vid. Noaptea trecută, când te-am sunat, a fost îngrozitoare. M-am trezit la ora unu dimineața plângând. Ca un copil, am plâns mult, ceea ce nu mi s-a mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a fi eu mă va vizita din nou, punându-mă singură în lanțurile unei traduceri și mai grele. Februarie Am avansat în traducerea Jurnalului ocult al lui Strindberg, aproape sunt gata cu prima formă. Acum l-am „ascuns”, „să se odihnească” un timp, eu vreau să-mi reiau obiceiurile vechi de a „descrie” lumea în care trăiesc, „clipa” în care sosește ceva neașteptat din sursa obscură a creației personale. Dar am stat mult cu o foaie de hârtie în fața ochilor, fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fapt un eseu al lui Igor Stravinski, Poetică muzicală, sub formă de șase lecții. Muzica e în viața mea un sprijin continuu, „limba” muzicii este dincolo de cuvinte și puterea grafică a liniei și punctului (de care mă folosesc ca să mă odihnesc de scris), muzica e pentru mine iubire pură, mă înconjoară ca într-un cocon în care aripile se pregătesc de zbor în necunoscut. Este atât de dureros de concretă și atât de abstractă, în același timp, cum numai Sfântul Spirit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am răspuns, nu am nici o îndoială. E bine, a spus el, pentru că aștept de multă vreme această recompensă. Apoi, se arăta foarte obosit. În cameră era un pat imens. Mi-a propus mie, fiului său și norei lui să ne odihnim în pat. El însuși s-a culcat fără să se dezbrace. Era acolo, în mijlocul patului, făcându-ne semn să ne odihnim alături de el. Deodată, am văzut că trăsăturile feței lui s-au schimbat. M-am apropiat de el și am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte obosit. În cameră era un pat imens. Mi-a propus mie, fiului său și norei lui să ne odihnim în pat. El însuși s-a culcat fără să se dezbrace. Era acolo, în mijlocul patului, făcându-ne semn să ne odihnim alături de el. Deodată, am văzut că trăsăturile feței lui s-au schimbat. M-am apropiat de el și am remarcat că era mort; semăna cu un înger de ghips. Era exact ca la ceremonia funerară. M-am trezit țipând - am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu și-a putut da măsura posibilităților pe care i le cunoșteam. Totuși, a creionat veridic personajul. În același rol, Cosmin Marcovici, la ultimul spectacol, a rezolvat cu brio dificila partitură în care s-a simțit mai bine, fiind mai odihnit vocal. În rolul lui Zurga, Ciprian Marele, mai oriental în apariție, și George Cojocariu, mai amplu în emisie vocală, și-au împărțit fiecare succesul din spectacolele în care au evoluat (cu un plus de siguranță pentru Ciprian la spectacolul al
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
fi spunând, în ucrainiană, bogdaproste ? Îngerii păzitori O mie și încă o mie de fire tainice mă leagă de Fârțănești, satul bunicilor, preotul Petre și Maria Istrati, deși m-am născut în Măluștenii Covurlui la Lupești. Tata, Dumnezeu să-l odihnească, se numea Gheorghe Apostolescu și ajunsese din Brăila prin părțile locului datorită meseriei sale de picher. A murit când aveam doi ani, nemaiajungând să-și pună cununiile cu mama mea, Elena Istrati și nici să termine drumurile pe care le
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dau vestea cea mare că sunt tată și mi s-a mărit familia cu un flăcău. Steluța a rămas la pat cele opt zile de lehuzie iar eu făceam de toate, veghind și noaptea la copil, să se poată soția odihni. În locuința noastră se intra printr-o sală unde, în dreapta era camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Popa, ca să facă slujba mai frumos, a băut câteva stacane de zaibăr și a venit la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. și începe a cânta din toate puterile: " Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându-l pe el în loc cu verdeață..." - Pe Buzdugan, părinte, pe Buzdugan, că el e cel care a murit. - Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în apa Bistriței. - Dar ce faceți, doamnă? - Încerc să uit. Să uit că tot ce am muncit ani de zile s-a dus pe apă ca și cheile acestea. N-a mai rămas nici măcar o perină pe care să ne odihnim capul. Nimic. - Doamnăă - Da, draga mea, n-au mai rămas decât lacrimile. Eu, aflat sub arme, eram militar mai mult și mai puțin cap de familie. Nu se potrivea nimic cu nimica. De unde bani? De unde haine? Cea mai avută din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am răspuns îmbufnată. Nu știu unde au dispărut toți... Ei... S-au dus să mănânce și au uitat de mata, mi-a răspuns femeia cea grasă, cu zâmbet blând, care era contabila primăriei. Haideți la mine să mâncați ceva și să vă odihniți, că 45 n-o să stați toată noaptea aici, cu capul pe masă. Locuiesc la doi pași. M-am bucurat de ospitalitatea acelei femei cu suflet bun, de fiecare dată când m-a prins noaptea pe acele meleaguri, când nu am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
m-a întrebat secretarul de județ. N-am avut nici o zi de concediu. Vei avea o săptămână de concediu. Am vorbit cu medicul de la dispensar, care este din Constanța, să vă găzduiască o săptămână la părinții lui, pentru a te odihni. Nu se știe când vei mai primi de acum înainte concediu. Apoi, bătându-l cu mâna ușor pe spate i-a spus soțului: voi veni la fabrică să vorbesc cu secretarul de partid să faci numai schimbul unu. Vei primi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poarta primăriei nu am mai putut să l opresc până la o fermă ce se afla undeva pe deal. Acolo era un iaz amenajat de săteni, special pentru adăpatul animalelor. Pesemne de multe ori vicele urcase acel deal pentru a se odihni la ferma de vaci și a adăpa calul. Era un cal iute, iar când urca dealul o făcea la pas și era plăcut să-l ai la șaretă. De data asta, nu am putut să-l fac să meargă încet
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cazați câte doi în camere și câte patru acolo unde sunt apartamente. După ce veți despacheta, faceți un duș, iar apoi veți coborî la masă. După ce luăm masa, veți merge să vă uitați la televizor, iar apoi în camere să vă odihniți. Când urcați spre camere, la fiecare etaj, din loc în loc, vor fi pe măsuțe farfurioare cu bomboane și bucățele de ciocolată, băuturi răcoritoare, iar dimineața termosuri cu cafea fierbinte și cu ceai. Serviți câte puțin din fiecare. Aveți grijă, nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
după spectacol, la ambasadă. Păstrez ca sfinte relicve o fotografie cu Toma Caragiu făcută cu acest prilej și o plachetă cu poeziile lui. Aveam să-l petrec peste câțiva ani, după cutremur, la Bellu, pe ultimul drum. Dumnezeu să-l odihnească, pentru imensa bucurie ce ne-a dat în acele vremuri atât de triste! Amintiri, amintiri! "Zilele filmului din țările socialiste", manifestare organizată în fiecare vară cu mare fast de RDG. România era prezentă cu "Dacii", film de succes, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l privește curioasă. Unde-i maică-ta? în casă. Doarme. Bravo, în ameaza-mare s-o pus pe odihnă!... iese din tindă Marița. Ce vezi rău că mă odihnesc și ce dorești? Cine „iești” ? Și-l privește. Nu te cunosc, de unde vii? Tu, fată mai bine adă niște apă! Fetița ia o cofă și pleacă. De departe! Dacă-ți spun n-ai să înțelegi de unde vin. Da’ vecinii nu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]