KorAP: Find »[drukola/base=oriental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...312 313 314 ...319 >

7,959 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

fi zeul principal al unei religii concurente cu cea a lui Mazd³xe "Mazda>" sau Ahura Mazd³; S. Wikander (1941) o vede pe Vayu, divinitate, cu trăsături războinice, a spațiului atmosferic, intermediar Între pământ și cer, zeul suprem al unui cult oriental; pentru G. Widengren (1968, pp. 174 sqq.) Zurvan (Zurw³nxe "Zurwa>n" În pahlavi) este marele zeu al timpului și al destinului, situat În fruntea panteonului unei străvechi religii iraniene occidentale, ai cărei preoți ar fi putut fi la origine din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1), după cum a demonstrat I. Gershevitsch (1959, pp. 22 sqq.) referitor la imnul către Mithraxe "Mithra" (foarte unitar În ceea ce privește inspirația, limba și stilul); cu toate acestea, nu există nici un dubiu că preoțimea zoroastriană din Iranul oriental, În efortul de a aduce un serviciu noii religii, a Început să absoarbă imediat unele elemente ale religiozității non-zoroastriene considerate, pe drept sau nu, compatibile cu Învățătura profetului, ba chiar mai mult sau mai puțin dependente de aceasta. În acest

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
uneori contradictorie, care poate fi Înțeleasă și reconstruită În linii mari, dacă se admite că populațiile vorbitoare de limbi iraniene, prezente deja din a doua jumătate a celui de-al doilea mileniu pe marele platou iranian și În regiunile mai orientale, au cunoscut o mare personalitate profetică - termenul de profet Îi poate fi atribuit legitim lui Zoroastruxe "Zoroastru" În sensul indicat de W.B. Henning (1951, p. 35), În ciuda unor rețineri actuale (Herrenschmidt, 1987) - care a proclamat, În prima jumătate a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a zoroastrismului antic; mult mai puțin certă este Însă importanța acestei descoperiri pentru problema originilor zoroastriene (Sarianidi, 1986, 1987 și 1992; cf. și Gnoli, 1989b). În orice caz, teza prezenței unor populații ariene pe platou și În unele zone mai orientale Încă dintr-o epocă străveche, anterioară primelor mărturii asupra populațiilor propriu-zis iraniene este verosimilă. Populațiilor cu un astfel de substrat arian și indo-iranian li s-a dat denumirea de protoindoarieni (Burrow, 1973). Acestea nu au ajuns probabil doar În India

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
patria lui Zoroastru" G³th³ nu conțin referințe cronologice și istorico-geografice. Răspunsurile legate de patria și epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru" trebuie deci obținute pe baza unor elemente extrase din alte izvoare. În privința patriei sale, există un consens larg În favoarea lumii iraniene orientale, deși până acum au existat diferite propuneri care au Încercat să identifice cu o mai mare precizie o anumită regiune: Bactriana, Khorasan, Margiana, Sistan. O teză formulată recent (M. Boyce) se diferențiază de celelalte și propune, cu argumente slabe și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Millet (II, 70, B: fr. 292) XXXX și a unei informații din Herodot (III, 117) despre râul Akes (Hari-rud și Tejen, continuarea sa) - se Întindea la sud de oaza Khiva, anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul convertit de Zoroastru. Reconstrucția lui Henning a fost susținută

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Parsismus, Stuttgart. Duchesne-Guillemin, J. (1962a), La religion de l’Iran ancien, Paris. Duchesne-Guillemin, J. (1962b), „L’étude de l’iranien ancien au vingtième siècle”, În Kratylos, nr. 7, pp. 1-44. Duchesne-Guillemin, J. (19639, „Le Xvarenah”, În Annali del’Istituto Universitario Orientale, Sez. linguistica, nr. 5, pp. 19-31. Dumézil, G. (1961), „Les «trois jonctions» dans le Rgveda et les dieux indiens deMitani”, În Académie Royale de Belgique, Bulletin de la classe des lettres..., serie V, nr. 47, pp. 265298. Dumézil, G. (1968; 1971

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1985-1988), „L’apocalyptique iranienne est-elle vraiment la source d’autres apocalypses?”, În Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, nr. 31, pp. 65-78. Gnoli, G. (1962), Un particolare aspetto del simbolismo della luce nel Mazdeismo e nel Manicheismo”, În Annali dellTstituto Universitario Orientale, nr. 12, pp. 95-128. Gignoux, Ph. (1979a), „Sol Persice Mithra”, În U. Bianchi (coord.), Mysteria Mithrae, Leiden, pp. 725-740. Gignoux, Ph. (1979b), „Asavan. Contributo allo studio del libro di Ardă Wirăz”, În G. Gnoli-A. Rossi (coord.), Iranica (Istituto Universitario Orientale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Orientale, nr. 12, pp. 95-128. Gignoux, Ph. (1979a), „Sol Persice Mithra”, În U. Bianchi (coord.), Mysteria Mithrae, Leiden, pp. 725-740. Gignoux, Ph. (1979b), „Asavan. Contributo allo studio del libro di Ardă Wirăz”, În G. Gnoli-A. Rossi (coord.), Iranica (Istituto Universitario Orientale), Napoli, pp. 387-452. Gignoux, Ph. (1980), Zoroaster’s Time and Homeland (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Gignoux, Ph. (1982a), „Le fravasi e l’immortalità”, În G. Gnoli și J.-P. Vernant (coord.), La mort, les morts dans les sociétés anciennes, Paris

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
coord.), Mysteria Mithrae, Leiden, pp. 725-740. Gignoux, Ph. (1979b), „Asavan. Contributo allo studio del libro di Ardă Wirăz”, În G. Gnoli-A. Rossi (coord.), Iranica (Istituto Universitario Orientale), Napoli, pp. 387-452. Gignoux, Ph. (1980), Zoroaster’s Time and Homeland (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Gignoux, Ph. (1982a), „Le fravasi e l’immortalità”, În G. Gnoli și J.-P. Vernant (coord.), La mort, les morts dans les sociétés anciennes, Paris, Cambridge, pp. 339-347. Gignoux, Ph. (1982b), „«Out» e le montagne”, În Studia Turcologica memoriae

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vol. I-III, Leipzig. Spiegel, F. (1887), Die arische Periode und ihre Zustände, Leipzig. Sundermann, W. (1975), „Commendatiopauperum”, În Altorientalische Forschungen, nr. 6, pp. 167-194. Thieme, P. (1960), „The «Aryan» Gods of the Mitanni Treaties”, În Journal of the American Oriental Society, nr. 80, pp. 301-317. Thieme, P. (1970), „Sanskrit «sindhu-/Sindhu-» and Old Iranian «hindu-/Hindu-»”, În W.B. Henning Memorial Volume, Londra, pp. 447-450. Tosi, M. (coord.) (1983), Prehistoric Sistan, vol. I (IsMEO), Roma. Widengren, G. (1938), Hochgottglaube im

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
N¶rangest³n. A rămas Însă foarte puțin din Yașt. O caracteristică aproape constantă a versiunii pahlavi este o traducere făcută cuvânt cu cuvânt, În aceeași ordine În care apar elementele unei fraze În textul avestic, al cărui limbă originală, iraniana orientală, era puțin cunoscută de traducătorii ecleziastici din epoca sasanidă; mai mult, În unele cazuri nu era cunoscută deloc, fapt ce reiese clar din versiunea pahlavi a G³th³. Ordinea „cuvânt cu cuvânt” produce o pahlavi destul de obscură, din moment ce structura celor două

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D¶nkard), dar și Ard³ Wșr³z n³mag, pentru faima pe care a avut-o, ca opera cea mai populară din Întreaga literatură zoroastriană, tradusă În diferite limbi orientale, În persană, sanscrită și gujarati și, de ceva timp, chiar În limbi europene. Bundahișn (MacKenzie, 1989a) tratează, În treizeci de capitole, În două redactări (Marele Bundahișn sau Bundahișn-ul Iranian, versiune prescurtată provenită dintr-o tradiție manuscrisă diferită), despre cosmogonie, despre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
coboară apele care se varsă În marea numită Vourukașa, „cu multe adâncituri”. Legate de Vourukașa sunt două mari fluvii: „Celxe "Cel" Bun” D³ity³ (În limba pahlavi, Weh D³itș sau Weh R½d) și Ranh³ (În limba pahlavi, Arang), care delimitează hotarele orientale și occidentale al Khvaniratha, unica regiune locuită de oameni. În centrul mării Vourukașa sunt plantați doi arbori, unul numit Sa¶naxe "Sae>na" (Yașt 12, 17), care conține semințele tuturor plantelor, și unul cu puteri medicinale și miraculoase, Gaokerena (În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a unei religii „restaurate” fanatic, cu forța. Reconstrucția zoroastrismului sasanid are loc Într-o lume complexă și eterogenă, În care conviețuiseră sau, În orice caz, fuseseră prezente marile religii ale epocii - iudaismul, creștinismul, maniheismul, budismul (acesta din urmă În regiunile orientale, dintre care o parte erau sub stăpânirea Kush³nilor) - pe lângă numeroase alte credințe și secte religioase, mai ales cu caracter gnostic. Exigențele politice ale noii dinastii, În căutarea unei legitimități, au favorizat clerul magilor, chiar și În timpul domniei unui suveran tolerant

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fel se Întâmplă și cu termenii care se referă la sacerdoțiu și la diferitele sale trepte: h¶rbad (la parsi, ervad), mobad și dast¿r; de asemenea, termenul dakhma pentru „turnurile liniștii” (un tip de construcție atestat În lumea iraniană orientală Încă din secolul al IX-lea, nefiind probabil anterior cuceririi arabe; Boyce, 1979, pp. 157 sq.). În Gujarat, unde s-au stabilit Într-o localitate căreia i-au dat numele de Sanj³n (Boyce, 1979, p. 166), aceștia au avut la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vol. III, New York, pp. 403-404. Bartholomae, Ch. (1905), Die Gatha’s des Awesta. Zarathustra’s Verspredigten, Strassburg. Bartholomae, Ch. (1906), Zum altiranischen Wörterbuch. Nacharbeiten und Vorarbeiten, Strassburg. Bausani, A. (1957), „Due citazioni del Corano nel Denkart”, În Rivista degli Studi Orientali, nr. 32, pp. 455-462. Bausani, A. (1971a), L’Iran e la sua tradizione millenaria (IsMEO), Roma. Bausani, A. (1971b), „Religioni nuove sorte dall’Islam”, În Storia délie Religioni, vol. V, Torino, pp. 215-274. Beck, R. (1984), „Mithraism since Franz Cumont

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
M. (1968a), „Middle Persian Literature”, În Iranistik-Literatur (Handbuch der Orientalistik I, 4, 2), Leiden, Köln, pp. 31-66. Boyce, M. (1968b), „The Letter of Tansar” În Serie Orientale Roma, nr. 38), Roma. Boyce, M. (1969), „Maneckji Limji Hataria”, În K.R. Cama Oriental Institute Golden Jubilee Volume, Bombay, pp. 19-31. Boyce, M. (1975b), „On the Zoroastrian Temple Cult of Fire”, În Journal of the American Oriental Society, nr. 95, pp. 454-465. Boyce, M. (1975c), „Iconoclasm among the Zoroastrians”, În Studies for Morton Smith

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Tansar” În Serie Orientale Roma, nr. 38), Roma. Boyce, M. (1969), „Maneckji Limji Hataria”, În K.R. Cama Oriental Institute Golden Jubilee Volume, Bombay, pp. 19-31. Boyce, M. (1975b), „On the Zoroastrian Temple Cult of Fire”, În Journal of the American Oriental Society, nr. 95, pp. 454-465. Boyce, M. (1975c), „Iconoclasm among the Zoroastrians”, În Studies for Morton Smith, Leiden, pp. 93-111. Boyce, M. (1977), A Persian Stronghold of Zoroastrianism, Oxford. Boyce, M. (1979), Zoroastrians: Their Religious Beliefs and Practices, Londra. Boyce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1973), „Zur Genese altiranischer Motive”, În Archäologische Mitteilungen aus Iran, nr. 6, pp. 135-152. Cama, K.R. (1970), Collected Works, vol. II, Bombay, pp. 357-406. Cereti, C.G. (1991), An 18th Century Account of Parsi History: the Qesse-ye Zartoshtiăn-e Hen-dustăn (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Cerulli, E. (1949), Il „Libro della Scala” e la questione delle fonti arabo-spagnole della Divina Cormmedia, Città del Vaticano. Cerulli, E. (1972), Nuove ricerche sul „Libro della Scala” e sulla conoscenza dell’Islam in Occidente, Cittadel Vaticano. Chaumont, M.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Political History of Iran under the Sasanians”, În The Cambridge History of Iran, vol. III/1, Cambridge, pp. 116-180. Frye, R.N. (1984), The History of Ancient Iran, München. Frye, R.N. (1985), „Zoroastrian Incest”, În Orientalia I. Tucci memoriae dicata (Serie Orientale Roma, nr. 56), Roma, pp. 445-455. Ghirshman, R. (1962), Iran. Parthes et Sassanides (L’Univers des formes), Paris. Gignoux, Ph. (1969), „L’enfer et le paradis d’après les sources pehlevies”, În Journal asiatique, nr. 256, pp. 219-245. Gignoux, Ph

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Kirdïr et sa vision de l’au-delà (Conferenze IsMEO, 2), Roma. Gignoux, Ph. (1991), „Les quatre inscriptions du mage Kirdïr”, În Studia Iranica, Cahier 9, Paris. Gnoli, G. (1963), „Osservazioni sulla dottrina mazdaica délia creazione”, În Annali del’Istituto Universitario Orientale, nr. 13, pp. 163-193. Gnoli, G. (1971), „Politica religiosa e concezione della regalità sotto i Sassanidi”, În La Persia nel Medioevo (Accademia Nazionale dei Lincei), Roma, pp. 225-251. Gnoli, G. (1974), „Politica religiosa e concezione della regalità sotto gli Achemenidi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
concezione della regalità sotto i Sassanidi”, În La Persia nel Medioevo (Accademia Nazionale dei Lincei), Roma, pp. 225-251. Gnoli, G. (1974), „Politica religiosa e concezione della regalità sotto gli Achemenidi”, În Gururăjamanjarikă. Studi in onore di G. Tucci (Istituto Universitario Orientale), vol. I, Napoli, pp. 24-88. Gnoli, G. (1983), „Ahuramazdă e gli altri dèi nelle iscrizioni achemenidi”, În Iranian Studies (Serie Orientale Roma, nr. 52), Roma, pp. 135-145. Gnoli, G. (1984b), „L’évolution du dualisme iranien et le problème zuruanite”, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Politica religiosa e concezione della regalità sotto gli Achemenidi”, În Gururăjamanjarikă. Studi in onore di G. Tucci (Istituto Universitario Orientale), vol. I, Napoli, pp. 24-88. Gnoli, G. (1983), „Ahuramazdă e gli altri dèi nelle iscrizioni achemenidi”, În Iranian Studies (Serie Orientale Roma, nr. 52), Roma, pp. 135-145. Gnoli, G. (1984b), „L’évolution du dualisme iranien et le problème zuruanite”, În Revue de l’Histoire des Religions, nr. 201, pp. 115-138. Gnoli, G. (1987c), „Astăd”, În Encyclopaedia Iranica, vol. II, fasc. 8

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
du dualisme iranien et le problème zuruanite”, În Revue de l’Histoire des Religions, nr. 201, pp. 115-138. Gnoli, G. (1987c), „Astăd”, În Encyclopaedia Iranica, vol. II, fasc. 8, New York, p. 826. Gnoli, G. (1989a), The Idea of Iran (Serie Orientale Roma, nr. 62), Roma. Gnoli, G. (1989c), „Babylonian influences on Iran”, În Encyclopaedia Iranica, vol. III, New York, pp. 334-336. Gnoli, G. (1993), Iran als religiöser Begriff im Mazdaismus (Rheinisch-Westfälische Akademie der Wissenschaften - Vorträge), Düsseldorf. Gray, L.H. (1927), „The «Ahurian» and

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]