8,467 matches
-
șoricelului ("Achillea setacea"), mohorul ("Setaia glauca") mai ales în zonele mlăștinoase, coada-calului ("Equisetum arvense"), patlagina ("Plantago langiolata"), roinița ("Melissa officinalis") denumită popular floarea-stupilor, șovârvul ("Origanum vulgare"), tătăneasa (Symphytum officinale), turița mare ("Agrimonia eupatoria"). Pe malul râului Mureș dar și pe lângă pârâuri întâlnim: urzica ("Urtica dioica"), potbalul ("Tussilago farfara"). Terenurile umede, talazurile și grohotișurile sunt acoperite cu covoare de flori de potbal care apar cu mult timp înaintea frunzelor. Întâlnim, de asemenea, lumânărica ("Verbascum phlomoides") sau coada-vacii și captalanul (Petasites officinales). Colinele
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
în plină câmpie joasă a Crișurilor,în unitatea de Câmpie a Cermeiului.Ea este încadrată natural între Crișul Negru în partea nordică și Crișul Alb în partea sudică,prin Valea Teuzului afluent principal al Crișului Negru și este brăzdata de pârâul Sartiș,acum în parte canalizat,si canalul Binișel,fost și el parau. Matematic,după coordonatele geografice sau matematice comună Șepreuș este așezată între: - paralele de 46 grade,35 de minute și 46 de grade,40 de minute latitudine nordică, - meridianele
Comuna Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/310114_a_311443]
-
m):Câmpul Orășteșului,Miclăușului,Dorongușului, Pustei, Pădurița,Ioancii,Rozman și Ceichii - în aceste câmpuri înalte pânză freatică se află la adâncimi mai mari de 5 metri; - Câmpiile joase (sub 100 m):Câmpul Belocului,Zoltan,Ghizu,Momac,Lupu, Iugăre, Crăciun; - Luncile pârâului Teuz și canalului Sartiș Administrativ teritorial comună Șepreuș se află în partea central nordică a județului Arad,județului Arad, la o distanță de 63 Km față de municipiul Arad. Vecinii comunei sunt: - spre nord - comună Apateu cu satul Berechiu; - spre est
Comuna Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/310114_a_311443]
-
și V. Ardelenilor. Situat în cea mai mare parte în bazinul hidrografic al Begăi, bazinetul Fibiș-Beregsău și numai o mică parte, situată în nord-vestul perimetrului, aparținând de bazinul Mureșului, teritoriul comunei este străbătut de un singur curs de apă permanent, pârâul Fibiș, care prezintă un debit mic vară și viituri primăvară, în valea acestuia aflându-se numeroase depresiuni periodic înmlăștinate. În văile menționate anterior, în care debușează o serie de vai de mică importantă, cursurile de apă sunt intermitențe, ele fiind
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Cucova și Valea Seaca (reședința). Se află în partea de sud a județului Bacău, Moldova, România, formată din satele Cucova și Valea Seaca (reședința). Numele său este legat de cel al văii pârâului din satul de reședință. Comună - a cărei activitate economică principala este reprezentată de agricultură, este situată în aria de influență a municipiului Bacău, pe axele de transport rutier a DN2 și feroviar a magistralei feroviare 500. Situată într-un spațiu
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
fost vatra de locuire încă din neolitic. O parte dintre oamenii locului au fost împământeniți aici că răzeși de Ștefan cel Mare, o altă parte fiind - la origine, refugiați transilvăneni. Majoritatea locuitorilor sunt români ortodocși. Numele comunei vine de la valea pârâului din satul de reședință, adeseori lipsită de apă în comparație cu văile vecine. Despre toponimul "Mândrișca" circulă mai multe explicații: O legendă locală suține că după lupta de la Războieni, Ștefan cel Mare numind mai multe locuri din zona după numele celor șapte
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
aproximativ 500&nbdsp;m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful până la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni”, noua vatra cât și răzășia moștenita fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
cavitatea debitoare temporar Peștera Lizlonea ce au debite cuprinse între 0.1 și 60 l/s. Au o dispunere altimetrică între 200 și 205 m. Aceste izvoare situate la nivelul de bază local sunt alimentate inclusiv de către pierderile din albiile pârâurilor : Curiacița, Budiniac, Sereniac, Raicovacea ce s-au format în zona de aflorare a depozitelor impermeabile. De remarcat este faptul că unul din izvoare are emisie de gaze și temperaturi cuprinse între 12 grade C- 18 grade C, în funcție de aportul de
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
sat de moșneni amintit în documente în secolul XVII. La 26 martie 1662, jumătate din moșia satului, fostă a lui Pârvu Rudeanu, logofătul, se afla în stăpânirea lui Badea Vel Clucer, ginerele lui Pârvu. Satul și-a luat numele de la pârâul ce-l străbate ale cărui ape apar albe din pricina rocilor pe care le spală în scurgerea lor. La 7 decembrie 1733 și 5 iulie 1764 popa Oprea din Bărbulețu primește de la locuitorii din Bărbulețu „o levade în Râu Alb”. Satul
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
lui Ștefan cel Mare, acesta murind înainte de terminarea construcției. Mănăstirea se află la o distanță de 25 de kilometri sud-est de Iași și la 35 de kilometri nord de Vaslui, într-o fostă poiană înconjurată de codri seculari, pe malul pârâului Dobrovăț. Regina Maria a României a vizitat Dobrovățul la 1 iunie 1917, scriind următoarele: După dejun, am plecat la Dobrovăț, unul dintre Domeniile Coroanei. Drumul trece prin păduri de toată frumusețea, dar e lung și neînchipuit de rău... Netăgăduit, acest
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
râși (Lynx lynx) tiptili ce se furișează în urmărirea cocoșului de munte... În molidiș condițiile ecologice caracterizate prin temperaturi scăzute, insolație scăzută în interiorul pădurii, umiditatea ridicată și permanența nu favorizează reptilele, care lipsesc cvasi-total din pădurea compactă de molid. Pe lângă pârâu este mai multă exuberanță de viață, perne de mușchi umezi, insecte pe ierburi, tufe cu flori, miresme de plante. Amfibienii, legați de apă stagnantă și umezeală ridicată, suportă cu mai mult succes temperaturile scăzute din molidiș. Aici putem întâlni mai
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
denumită și Moara lui Boca) datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea (aproximativ anul 1870), ultimul său proprietar fiind Ioan Boca. Obiectivul a fost reconstruit în muzeu în anul 1998, fiind amplasată pe un mic curs de apă numit chiar „Pârâul Morii”. Moara de la Mănăstirea Humorului era, la acea vreme, una din cele mai mari mori din această zonă. Construcția are două încăperi: camera morarului și spațiul destinat instalației de măcinat alcătuit dintr-o platformă și un subsol. Clădirea este construită
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Eliseni, în locul numit "Öcsvere" s-au descoperit materiale ceramice din eneolitic, preistorice și din secolul al IV-lea. În anul 1973, cu ocazia perieghezei efectuate de Demeter Károli în apropierea pârâului Eliseni s-au descoperit fragmente ceramice neolitice, unele aparținând "culturii Wietenberg", altele din epoca bronzului târziu. Epoca dacică este reprezentată de material ceramic format din fragmente de buze ale unor vase de provizii cu benzi de linii incizate și brâuri
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
înspre nord Vârful Batca Arsurilor (1385 m). Se învecinează direct cu Comună Tulgheș spre sud-est și Orașul Borsec la vest precum și Bilbor spre nord-est. Rețeau hidrografica este formată de Răul Bistricioara cu afluenții acesteia: dispre vest Vinul Mare, dinspre nord pârâul Savului, Argintăria Satului și Barasău, dinspre sud pârâul Corbu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Corbu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,95%). Principalele
Comuna Corbu, Harghita () [Corola-website/Science/310541_a_311870]
-
învecinează direct cu Comună Tulgheș spre sud-est și Orașul Borsec la vest precum și Bilbor spre nord-est. Rețeau hidrografica este formată de Răul Bistricioara cu afluenții acesteia: dispre vest Vinul Mare, dinspre nord pârâul Savului, Argintăria Satului și Barasău, dinspre sud pârâul Corbu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Corbu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,95%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (9,01%) și
Comuna Corbu, Harghita () [Corola-website/Science/310541_a_311870]
-
și aparține de episcopia Huși. Este situată în satul Căpușneni comuna Lipovăț județul Vaslui În anul, 1792, spătăreasa Safta Bogdan, fiica marelui Logofăt Ioan Bogdan, căsătorită cu spătarul Constantin Costache, înființează schitul „Orgoieștii Noi”, pe moșia sa „Negomirești” la obîrșia pârâului Horăieții . Această moșie Negomirești are o suprafață totală de 391 fălci și 88 prăjini ( 588 ha ) și se întinde, spre nord, până la capătul de sud, al satului Fundu Văii, până la „Linie” sau „Hotar”, unde astăzi se află casa lui Gheorghe
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
m-Vf. Baia-799 m, Vf. Cuca Înaltă 786 m, Cornetul Babelor 771 m și altele sub 600 m. În zona centrală a teritoriului comunei se situează o zonă depresionară dezvoltată de la confluența văilor Coșuștei cu Prejna, până la satul Balta, străbătută de pârâul Balta și afluenții săi în preajma cărora se formează luncile ample ale Gornoviței și Bălții. Este asigurată stabilitatea generală a terenului, putându-se construi în intravilan fără restricții importante. Se recomandă adâncimea minimă de fundare de 70-90 cm, de la terenul natural
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
În zonele calcaroase se acumulează importante cantități de apă din precipitații care debușează în izbucuri, lapiezuri. Coșuștea are izvoarele în județul Mehedinți într-o asemenea zonă la altitudini de 580 m. Alte cursuri de apă de pe teritoriul comunei sunt și pârâurile Prejna, Gornovița și Balta din bazinul hidrografic al râului Topolnița. La nivelul comunei se identifică zone carstice prin care bazinele hidrografice ale Coșuștei și ale Topolniței comunică pe o direcție sau pe cealaltă, în funcție de regimul de precipitații între care în
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
și plopi. Fauna se remarcă prin specii diverse în funcție de vegetație astfel: în pădurile mari și dese se ascund mistrețul, urși din loc în loc, lupi, veverițe, dihori, spre deosebire de apă unde întâlnim: latite, porconi, iar până în 1910 se observă păstrăvul pe valea pârâului Criva. Ca o mângâiere pentru solul puțin productiv, se găsește aici un foarte bun cărbune de pământ, formând o legătură între Banat și Petroșani. Linia trece prin partea de nord-vest a satului îndreptându-se spre nord, spre Cerna Vârf. Unii
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
71%). Pentru 2,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Filioara", făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Filioara, Agapia, Văratic, Cehlăeștii-Gropii, Pârâul Târnovei și Zembești, având o populație totală de 3196 de locuitori. În comună existau 12 biserici (inclusiv cele ale mănăstirilor de pe teritoriul ei). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cetatea-Neamț a aceluiași județ, având 3185 de locuitori în
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
Râciu (în maghiară: "") este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Râciu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Comuna Râciu, Mureș () [Corola-website/Science/310661_a_311990]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,39%). Pentru 1,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Muntele a județului Suceava și era formată din satele Farcașa, Pârâul Pântei, Stejaru și Crăpăturile, având în total 1551 de locuitori. În comună existau o școală rurală mixtă și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 1954 de locuitori în satele Farcașa, Pârâul Pântei, Popești, Stejaru
Comuna Farcașa, Neamț () [Corola-website/Science/310695_a_312024]
-
din satele Farcașa, Pârâul Pântei, Stejaru și Crăpăturile, având în total 1551 de locuitori. În comună existau o școală rurală mixtă și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 1954 de locuitori în satele Farcașa, Pârâul Pântei, Popești, Stejaru și Dalia. În 1931, comuna a trecut la județul Neamț, având atunci în compunere satele Busnici, Farcașa, Frumosu, Pârâul-Pântei, Popești și Stejaru. În 1950, comuna a devenit parte a raionului Piatra Neamț, și apoi (după 1964) a raionului
Comuna Farcașa, Neamț () [Corola-website/Science/310695_a_312024]
-
România, formată din satele Cernești, Chirițești, Homorâciu, Izvoarele (reședința), Malu Vânăt și Schiulești. Comuna se află în zona montană a județului, în bazinul hidrografic al Teleajenului, pe o vale străjuită de munții Nebunul Mare, Moașa și Trifoiu și drenată de pârâul Crasna. Prin comună trece șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul de Brașov prin Vălenii de Munte. La Homorâciu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ102, care duce la Slănic, , , Plopeni, și Ploiești (unde se intersectează cu DN1B). Comuna Izvoarele
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
din satele Apoldu de Jos (reședința) și Sângătin. Comuna Apoldu de Jos este situată în vestul județului Sibiu, în marginea sudică a Podișului Transilvaniei, la limitia de sud-est a Podișului Secașelor, la poalele Munților Cindrelului, în Depresiunea Apoldului, pe valea pârâului Secaș, pe drumul județean 106G Apoldu de Sus - Apoldu de Jos - Miercurea Sibiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Apoldu de Jos se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]