8,233 matches
-
bisericii s-a început construcția unui centru social-filantropic, unde ar urma să se deruleze activități cultural-religioase și caritative. Aici se va organiza un spațiu pentru activitățile sociale, o bibliotecă, o casă de prăznuire, precum și o cantină pentru cei nevoiași. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți-parohi: Pe lângă preoții parohi, în anumite perioade au activat și preoți cooperatori (de ajutor) printre care se află următorii: George Antonescu (1950-1963), Dragoș Păduraru (1973-1977), Andrei Măntăluță (1980-2003), Gheorghe Popa (1983-1990), Ilie
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
Județean Suceava), senatorul Gavril Mârza etc. Coloniștii polonezi care s-au stabilit în satul Poiana Micului erau de religie romano-catolică. După ce și-au construit locuințe, ei au ridicat și o capelă pentru rugăciune. Comunitatea nou înființată a fost încorporată în Parohia din Gura Humorului. Lunar, se deplasa aici preotul de la Cacica care celebra liturghia. După venirea germanilor s-a construit în mijlocul satului o capelă din lemn mai încăpătoare. În sat s-a stabilit un preot permanent care celebra slujbele religioase în
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
germană. Primii preoți care au slujit în această comunitate au fost: I. Gorak, I. Muszynski, Andrei Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz. Încă din anul 1850, germanii boemieni au cerut ridicarea comunității din Poiana Micului la rangul de parohie. Comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost ridicată la rangul de parohie abia în anul 1880. Preotul Josef Szabo a cerut aprobarea pentru construirea unei biserici de piatră. Ca răspuns la această periție, împăratul Franz Joseph al Austriei a donat
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Gorak, I. Muszynski, Andrei Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz. Încă din anul 1850, germanii boemieni au cerut ridicarea comunității din Poiana Micului la rangul de parohie. Comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost ridicată la rangul de parohie abia în anul 1880. Preotul Josef Szabo a cerut aprobarea pentru construirea unei biserici de piatră. Ca răspuns la această periție, împăratul Franz Joseph al Austriei a donat 500 de florini pentru construirea bisericii. În perioada 1887-1894 coloniștii germani și
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
în satul Poiana-Micului locuiau 1.614 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 98,66% din populația localității). În vara anului 1939, toate familiile germane au plecat în Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
reprezentând o pondere de 98,66% din populația localității). În vara anului 1939, toate familiile germane au plecat în Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui de-al doilea război mondial, ca
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
localității). În vara anului 1939, toate familiile germane au plecat în Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a emigrării credincioșilor romano-catolici germani (cu tot cu preoți
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a emigrării credincioșilor romano-catolici germani (cu tot cu preoți în unele cazuri) în Germania, multe comunități romano-catolice din Bucovina au fost depopulate. În anul 1941, doar parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava mai aveau preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit să se îngrijească și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate. Pr. pensionar Jósef Chrucki, stabilit la Solonețu Nou, s-a
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
dar a reușit să o învețe și să țină slujbele religioase în poloneză. La Poiana Micului s-a deplasat apoi preotul Iosif Schurgoth, paroh și apoi decan de Gura Humorului, care ținea predica în limba poloneză. Începând din anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003), pr. Marius-Stanislav Bucevski (2003-2005), pr. Alfons-Eugen Zelionka (2005-2006) și pr. Gabriel Bucur (din 2006). În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului pr. pensionar
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
pr. pensionar Andrei Gherguț (1916-2000), fost vicar general al episcopului Petru Pleșca și ordinarius substitutus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1977-1978); el a murit la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004, Parohia Poiana Micului are în îngrijire spirituală și comunitatea romano-catolică poloneză din Pleșa. La 14 august 2003, la inițiativa foștilor locuitori germani din Poiana Micului, pe peretele interior stâng al bisericii a fost amplasată o placă memorială, care a fost sfințită
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
amplasată o placă memorială, care a fost sfințită de episcopul Petru Gherghel. Această placă conține următorul text în limbile germană și română: În perioada 6-7 ianuarie 2007, episcopul Petru Gherghel de Iași s-a aflat într-o vizită pastorală în Parohia Poiana Micului, a celebrat o liturghie pontificală în biserica parohială și încă una în filiala Pleșa, a vizitat casa parohială și casa pentru surori și oaspeți și s-a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc și cu copiii din parohie, exersând
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
în Parohia Poiana Micului, a celebrat o liturghie pontificală în biserica parohială și încă una în filiala Pleșa, a vizitat casa parohială și casa pentru surori și oaspeți și s-a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc și cu copiii din parohie, exersând rugăciunile și cântările învățate în limba polonă. Credincioșii din comunitatea Poiana Micului au trebuit să parcurgă distanțe între 1 și 5 km până la biserică, drumul durând între 15 și 60 de minute. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Poloniei (16 august 2010) și cardinalul Stanislaw Dziwisz, fostul secretar al Papei Ioan Paul al II-lea și actual arhiepiscop și mitropolit al Cracoviei (21 mai 2011) - care a sfințit biserica nouă. La începutul secolului al XXI-lea, situația enoriașilor parohiei a fost următoarea: În prezent, Parohia romano-catolică din Poiana Micului are o singură filială (Pleșa - cu Biserica "Sf. Ana" din 1904). În biserica parohială sunt celebrate zilnic liturghii, iar în filiala Pleșa se celebrează slujbe sâmbăta și duminica, precum și de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Stanislaw Dziwisz, fostul secretar al Papei Ioan Paul al II-lea și actual arhiepiscop și mitropolit al Cracoviei (21 mai 2011) - care a sfințit biserica nouă. La începutul secolului al XXI-lea, situația enoriașilor parohiei a fost următoarea: În prezent, Parohia romano-catolică din Poiana Micului are o singură filială (Pleșa - cu Biserica "Sf. Ana" din 1904). În biserica parohială sunt celebrate zilnic liturghii, iar în filiala Pleșa se celebrează slujbe sâmbăta și duminica, precum și de sărbători. Din cauza întinderii satului Poiana Micului
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Inimă a lui Isus" se află la 5 km distanță față de intrarea în localitate. Astfel, preotul paroh Gabriel Bucur a obținut aprobarea Episcopiei de Iași pentru construirea unei noi biserici la jumătatea distanței între intrarea în localitate și biserica veche. Parohia a cumpărat un teren la șosea, iar la 18 iunie 2008 episcopul Petru Gherghel a sfințit piatra de temelie a noului lăcaș de cult. Proiectul noii biserici a fost realizat de arhitectul Viorel Dorneanu din Bacău. Preotul Bucur a solicitat
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
parte din băncile bisericii. De asemenea, foștii locuitori de origine germană din Poiana Micului, în special Hermann Schuster, au donat țigla, pardoseala și restul de bănci. În demersul său, preotul Bucur a fost sprijinit de pr.dr. Iosif Antoci, paroh la Parohia "Maria vom Siege im Arsenal" din Viena, deputatul Ghervazen Longher și pr. Ștefan Babiaș, fost decan de Bucovina (2006-2010), care au mijlocit obținerea de fonduri alocate de Guvernul României sau de Consiliul Județean Suceava. Credincioșii din Poiana Micului au făcut
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Paul al II-lea a avut loc la 1 mai 2011 în Bazilica "Sfântul Petru" din Roma, stabilindu-se ziua de 22 octombrie (când și-a început pontificatul) ca zi de celebrare a Fericitului Ioan Paul al II-lea. Astfel, Parohia Poiana Micului a făcut urgent demersurile pentru a schimba hramul biserici din "Divina Îndurare" în cel de "Fericitul Ioan Paul al II-lea". Noua biserică din Poiana Micului, cu hramul "Fericitul Ioan Paul al II-lea", a fost sfințită la
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
conducerea generalului Douglas MacArthur. După terminarea serviciului militar și-a completat studiile universitare, a obținut titlul de Master of Arts în limba spaniolă și a devenit profesor de literatură spaniolă. În 1954 a fost hirotonit preot ortodox și a păstorit Parohia "Sf. Serafim" din Dallas până în 1969. La 29 iunie 1969 a fost numit episcop-vicar al Eparhiei de San Francisco și de Vest (în ), iar din 1970 a fost episcop-vicar al mitropolitului Irineu la Washington. În 1978 a fost numit episcop
Dmitri Royster () [Corola-website/Science/323801_a_325130]
-
anul 1850, pe cheltuiala credincioșilor. Predecesoarea ei a fost incendiată în timpul Revoluției de la 1848 de trupele revoluționare maghiare conduse de generalul Bem. Aceștia au luat și un Penticostar tipărit în 1808. Cartea a fost răscumpărată de Palade Nicolae, preotul din parohia Borod, care a trimis-o înapoi în Tranișu în 1851, prin intermediul cântărețului Surdu Ioan. Acoperișul bisericii a fost reparat în anii 1888, 1930, 1960. Satul fiind unul sărac, depopulat și cu gospodăriile răspândite pe o mare suprafață, fondurile pentru întreținerea
Biserica de lemn din Tranișu () [Corola-website/Science/323848_a_325177]
-
în 1928. Al doilea pomelnic a fost pictat pe lemn la 1815, în perioada domniei lui Scarlat Callimachi (1806, 1807-1810 și 1812-1819); el se mai afla în biserică la sfârșitul anului 1967 , când a fost efectuat un inventar al bunurilor parohiei. Pomelnicul a dispărut ulterior, fiind descoperit recent în depozitul de obiecte de patrimoniu al Mănăstirii Golia din Iași. Călătorind de la Cernigov spre Ierusalim, ieromonahul rus Ipolit Vișenski a trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos, despre
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
fondurilor bisericești (în ) instituite în contextul iozefinismului din averile mănăstirilor secularizate ca fiind "fără utilitate publică" (adică a celor care nu întrețineau universități, școli, spitale, azile de bătrâni etc.), pentru finanțarea activităților religioase considerate de utilitate publică (plata preoților de parohie, finanțarea construcției și renovării imobilelor bisericești etc.). Fondul religionar, creat la 29 aprilie 1786, prin „Decizie pentru regularea afacerilor preoțești, bisericești și școlare în Bucovina”, emisă de Consiliul Aulic de Război din Viena, în cadrul „Planului regulativ spiritual bucovinean”, cuprindea întreaga
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. a fost construită în anul 1808, fără a se cunoaște locul inițial unde a fost amplasată. Potrivit informațiilor din Cronica Parohiei Humoreni, consemnate de cercetătorii Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, această biserică ar fi fost înălțată inițial în satul Stulpicani. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei din satul Stroiești, Nicolae Popovici, bisericii din satul Liudi Humorului, unde se prăznuiește hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril spre vecinica pomenire în anul 1837”". Conform cronicii parohiei Humoreni, această biserică a fost mutată în satul Brașca, unde se află și în prezent. Oricare ar fi însă locul de proveniență a bisericii este cert că această biserică ar fi fost donată în anul 1833 credincioșilor ortodocși din satul
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
era în funcțiune în anul 1775 în satul Pârtești, ea fiind construită înainte de ocuparea nordului Moldovei (Bucovinei) de către Imperiul Habsburgic. Această datare a bisericii pe la mijlocul secolului al XVIII-lea este susținută și de prezența câtorva cărți vechi românești în inventarul parohiei. După aducerea acesteia la Humoreni, i s-a schimbat hramul în cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil", ca și al bisericii anterioare. Până la aducerea bisericii de lemn în Brașca, credincioșii ortodocși din acest sat erau arondați Parohiei Ilișești. După
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
în inventarul parohiei. După aducerea acesteia la Humoreni, i s-a schimbat hramul în cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil", ca și al bisericii anterioare. Până la aducerea bisericii de lemn în Brașca, credincioșii ortodocși din acest sat erau arondați Parohiei Ilișești. După aducerea bisericii s-a înființat o parohie proprie la Brașca. În anul 1907 slujea aici ca paroh preotul George Abager, născut în 1867, preot din 1895. Cantor al bisericii era Alexandru Teleagă, născut în 1858 și angajat din
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]