8,224 matches
-
lui Pericle. În același timp este nelipsit de la Mănăstirea Antim și Atheneu. Primește sarcina de a face prezentări la audițiile simfonice din Facultate iar după două luni devine cel ce le programează și conduce. Fratele Andrei Scrima de la Antim, bibliotecarul Patriarhului Justinian, îi oferă prietenia, și în săptămâna luminată îi acordă acces liber și nestingherit în chilia sa, unde participă la reale “ospețe” de poezie și mistică filocalică. Andrei Scrima îi prezintă pe profesorul Mironescu, pe matematicianul și poetul Dan Barbilian
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
celor trei munți" (1976) și lucrarea sa de vârf, "Nunțile Necesare" (1980), apoi " În căutarea sensului vieții"- autobiografică. De asemenea compune mai multe volume de poezii: "Cântecul singurătății albastre", "Imnuri", "Poemele Gnozei", "Canon la crin". În 1969 e chemat de Patriarhul Justinian și lucrează aproape 8 ani ca arhitect titular al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, unde activează din plin, restaurând integral Mănăstirile Pasărea (unde figurează pe placa votivă de la intrare) și Suzan, Mănăstirile Zamfira și Cernica (parțial ); restaurează cu succes deosebit
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
aviație în rezervă. Până în octombrie 1944 a fost desemnat commandant al Batalionului de elevi al școlii. Este ales deputat eparhial și membru în Comisia Culturală a Arhiepiscopiei Bucureștiului. În această calitate participa cu drept de vot, la alegerea a doi patriarhi: Justinian Marină ales la 24 mai 1948 și înscăunat patriarh la 6 iunie 1948: Iustin Moisescu(fiu de invaățător din satul Cândesti-Argeș) ales la 12 iunie și înscăunat patriarh la 19 iunie 1977. Pleacă la București unde relatează toate întâmplările
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
al Batalionului de elevi al școlii. Este ales deputat eparhial și membru în Comisia Culturală a Arhiepiscopiei Bucureștiului. În această calitate participa cu drept de vot, la alegerea a doi patriarhi: Justinian Marină ales la 24 mai 1948 și înscăunat patriarh la 6 iunie 1948: Iustin Moisescu(fiu de invaățător din satul Cândesti-Argeș) ales la 12 iunie și înscăunat patriarh la 19 iunie 1977. Pleacă la București unde relatează toate întâmplările cu Securitatea din Câmpulung cumnatului sau preot Ion Ionescu-Amza, paroh
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
această calitate participa cu drept de vot, la alegerea a doi patriarhi: Justinian Marină ales la 24 mai 1948 și înscăunat patriarh la 6 iunie 1948: Iustin Moisescu(fiu de invaățător din satul Cândesti-Argeș) ales la 12 iunie și înscăunat patriarh la 19 iunie 1977. Pleacă la București unde relatează toate întâmplările cu Securitatea din Câmpulung cumnatului sau preot Ion Ionescu-Amza, paroh al Bisericii Amza din București (astăzi Biserică Amzei) care l-a ajutat. Prin concurs ocupă poziția Șef-serviciu, apoi este
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
ianuarie 1099, el rămânând în apropierea Antiohiei pentru a-și asigura poziția, în vreme ce ceilalți cruciați și-au continuat înaintarea spre sud, către Ierusalim. Ulterior, Bohemund s-a deplasat și el la Ierusalim, cu ocazia Crăciunului din 1099, influențând alegerea ca patriarh a lui Dagobert de Pisa ca patriarh al Ierusalimului, probabil în scopul de a contrabalansa puterii crescânde a elementului lotharingian în oraș ca urmare a alegerii ca rege al Ierusalimului a lui Godefroy de Bouillon. Ca urmare a cruciadei, Bohemund
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
pentru a-și asigura poziția, în vreme ce ceilalți cruciați și-au continuat înaintarea spre sud, către Ierusalim. Ulterior, Bohemund s-a deplasat și el la Ierusalim, cu ocazia Crăciunului din 1099, influențând alegerea ca patriarh a lui Dagobert de Pisa ca patriarh al Ierusalimului, probabil în scopul de a contrabalansa puterii crescânde a elementului lotharingian în oraș ca urmare a alegerii ca rege al Ierusalimului a lui Godefroy de Bouillon. Ca urmare a cruciadei, Bohemund a intrat așadar în posesia Principatului de
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
iar Bohemond a trebuit să se supună printr-o pace umilitoare (Tratatul de la Devol din 1108), prin care devenea vasal față de Alexios, consimțea la obținerea titlului de "sebastos" și promitea să cedeze teritoriile aflate în dispută și să primească un patriarh grec în Antiohia. Se pare că supărarea acestui eșec a condus la moartea sa, petrecută 6 luni mai târziu, fără ca el să revină vreodată în Orient, și a fost înmormântat la Canosa, în Apulia, în 1111.
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
dominante în comerț. La nivel personal, sultanul Mahmud al II-lea a considerat revolta grecilor drept o trădare monstruoasă a unei națiuni cucerite pe care Poarta o tratase foarte bine. Sultanul și-a vărsat furia asupra liderului spiritual al grecilor, Patriarhul Constantinopolului Grigorios al V-lea, pe care îl suspecta că îi sprijină pe rebeli. Patriarhul a fost arestat la ieșirea din catedrala patriarhală după celebrarea slujbei de Paști în aprilie 1821 și a spânzurat în costumul patriarhal de poarte Sfântul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
drept o trădare monstruoasă a unei națiuni cucerite pe care Poarta o tratase foarte bine. Sultanul și-a vărsat furia asupra liderului spiritual al grecilor, Patriarhul Constantinopolului Grigorios al V-lea, pe care îl suspecta că îi sprijină pe rebeli. Patriarhul a fost arestat la ieșirea din catedrala patriarhală după celebrarea slujbei de Paști în aprilie 1821 și a spânzurat în costumul patriarhal de poarte Sfântul Petru a catedralei. După trei zile, corpul său a fost coborât din spânzurătoare și, după ce
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
și de Carniola. Neavând moștenitori, Otto a fost succedat în Burgundia de către sora sa Adelaida de Burgundia, în vreme ce Carniola a trecut sub stăpânirea ducilor de Carintia din Casa de Sponheim, iar teritoriile din Istria și Merania au trecut sub dominația patriarhilor de Aquileia.
Otto al III-lea de Burgundia () [Corola-website/Science/325551_a_326880]
-
Constantinopolului. Dar Justineanei par să fie supuse episcopiile din Ad Mediam și Morisena. Dar Justinean se poartă diplomatic cu mare atenție față de drepturile onorifice bisericești; astfel în 529 el declară biserică din Constantinopul în frunte tuturor celorlalte și episcopul ei patriarh ecumenic, iar în 533 recunoaște pe Agapet al Romei ca șef al tuturor bisericilor (Codex I, 1), dar refuză să-i supună nouă arhiepiscopie ilirica în 536. în 545 prin Novela 131 din 18 martie dap uteri egale ambilor patriarhi
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
patriarh ecumenic, iar în 533 recunoaște pe Agapet al Romei ca șef al tuturor bisericilor (Codex I, 1), dar refuză să-i supună nouă arhiepiscopie ilirica în 536. în 545 prin Novela 131 din 18 martie dap uteri egale ambilor patriarhi din romă veche și nouă, iar în cap. 3 preve aotucefalia deplină a Justineanei Prima cu jurisdicție în Dacia mediteraneană, Dacia ripensa, Prevalis, Dardania, Mesia superioară și Panonia; de acești episcope să fie rânduit, de propriul lor sinod și în
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
vicariadul iliric, în care au avut loc cu aceste împrejurări, schimbări de protos între Frontinus cu Benenatus, aplecat poliicii acestuia. Era un joc al intereselor locale duse de arhiepiscopii tesalonicieni. În realitate sinodul V ecumenic precizează, ce pe langă episcopii patriarhi din Romă, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim să se mai numească arhiepiscopi și episcopii-mitropoliti din Cipru, Neoiustineana, Iberia, Efes și Tesalonic; primi 8 erau proestoși ai unor beserici autocefale, iar ultimii 2 pt importantă orașelor lor de reședință. În regunea
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
se mențin episcopii la Sirmiu. În aceeasta vreme încetează latinitatea ilirica din cauza încetării latinității imperiale care între 578-602 vine înlocuită cu greaca-bizantina a Bisericii. Din cauza unor surse apusene, istoricii papali cred în dependența permanentă a Iliricului de Romă. Astfel primul patriarh român, care să intitulează papă Grgire ce Mare (-604) adresează epistole arhiep. Ioan la Justineanei pe ton “dur” pt că nu vrea să-I recunoască drepturile; apoi în 595 îl invită pe episcopul din Sardica să se supună Justineanei și
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
surprinde lipsa unor scrisor către vicarul din Tesalonic. Oare a renunțat papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul din Justineana. Totul face aprte din critică față de titlul de patriarh ecumenic a lui Ioan IV pustivul, combătuta de Grigore prin epistole din anii 582 și 595, ca patriarhul să nu încerce să-și ia o autoritate supremă individuală asupra Bisericii, pentru că și papă se supune celor 4 sinoade ecumenice că
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul din Justineana. Totul face aprte din critică față de titlul de patriarh ecumenic a lui Ioan IV pustivul, combătuta de Grigore prin epistole din anii 582 și 595, ca patriarhul să nu încerce să-și ia o autoritate supremă individuală asupra Bisericii, pentru că și papă se supune celor 4 sinoade ecumenice că și celor 4 Sf. Evanghelii, fiind pericol pt Biserică dacă ar exista un singur episcop universal; de aceea
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
aceea episcopul romei nu își i-a luat niciodată titlul de ecumenic. Dar acest fapt nu l-a impiedeicat pe Grigore să nu ceară împăratului bizantin uzurpator Focas în 602 să-I acorde același titlu pe care îl are și patriarhul ecumenic. El se supune impratului pt că acesta ar simboliză universalismul creștin . Dar conflagrația cu vecinii dunăreni duce la invazua avara și coborârea în imperiu a slavilor până spre Ahaia . iliricul este devastate până spre Rodope și Tracia încât dispar
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
ieșise din revolta de la Khmelnytsky, l-a încurajat pe Alexei să încerce s-o anexeze. La 1 octombrie 1653 Adunarea Pământului s-a întâlnit la Moscova și a aprobat războiul cu Polonia; în aprilie 1654 armata a fost binecuvântată de patriarh. Campania din 1654 a fost un triumf neîntrerupt și zeci de orașe inclusiv fortăreața de la Smolensk au căzut în mâinile rușilor. În vara anului 1655, o armată suedeză condusă de regele Carol al X-lea a invadat Polonia și a
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
februarie 1760, mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a demisionat din funcție și s-a retras la Mănăstirea Putna, refuzând să dezlege afurisenia rostită de el la adresa dării văcăritului. Ca urmare a acestui eveniment, domnitorul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) i-a cerut patriarhului Constantinopolului să aprobe mutarea în scaunul de mitropolit al Moldovei a fratelui său, , care îndeplinea pe atunci funcția de mitropolit al Tesalonicului (1745-1760). La începutul păstoririi mitropolitului Gavriil, în Moldova au domnit fratele său, Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
1999. Clopotnița a fost ridicată în perioada 2002-2004. Resursele financiare au provenit din contribuții ale localnicilor și enoriașilor din Arhiepiscopia Tomisului, precum și ale unor companiilor din Suceava și Constanța. Sfințirea s-a făcut pe 20 octombrie 2004 de către Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și de către Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Hramurile așezământului au fost alese ca fiind acelea al Acoperământului Maicii Domnului, al Sfântului Mare Mucenic Procopie și al Sfintei Cuvioase Elisabeta. Ulterior, așezământului i s-au alăturat un hotel
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini () [Corola-website/Science/325824_a_327153]
-
2002-2004. Resursele financiare au provenit din contribuții ale localnicilor și enoriașilor din Arhiepiscopia Tomisului, precum și ale unor companiilor din Suceava și Constanța. Sfințirea s-a făcut pe 20 octombrie 2004 de către Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și de către Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Hramurile așezământului au fost alese ca fiind acelea al Acoperământului Maicii Domnului, al Sfântului Mare Mucenic Procopie și al Sfintei Cuvioase Elisabeta. Ulterior, așezământului i s-au alăturat un hotel cu cinci etaje finalizat în 2005 cu
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini () [Corola-website/Science/325824_a_327153]
-
de bază ale seriei au fost: credibilitatea științifică, un nivel literar înalt și accesibil. Gama personalităților a fost foarte largă: Confucius, Platon, Freud, Hegel, Alexander Nevski, Jukov, Wagner, Ceaikovski, Rahmaninov, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Salvador Dali, Picasso, Serghei de Radonej, Patriarhul Tihon. Anii 1960-1970 — interesul societății sovietice pentru lectură era deosebit de mare. Seria de cărți " Viața unor oameni remarcabili”, volumele de proză, literatură SF, literatură polițistă și cărțile istorice se epuizau imediat de pe rafturi. În casele a milioane de oameni sunt
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
nefiind pe de-a-ntregul maximalist, în sensul de a accepta veridicitatea textului Bibliei până la dovada contrarie. Tot Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. În documentarul BBC „Secretele îngropate ale Bibliei” din 2011, dr. Stavrakopoulou afirma, după ce se
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel mai important nod de comunicații din nord-estul Italiei, și capitala administrativă a provinciei "Venetia". Sosirea iminentă a longobarzilor a avut un considerabil impact asupra populației orașelor; Paulin I, primul patriarh de Aquileia, a fugit din oraș împreună cu clerul, și și-a găsit refugiu în insula Grado, în teritoriul controlat de bizantini. De la Aquileia, Alboin a pornit de-a lungul Via Postumia și a mărșăluit prin Veneto, ocupând repede Tarvisium (Treviso
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]