14,286 matches
-
rânduri pornite din inimă și suflet. Aceasta e o anumită boală a foștilor învățători și profesori. Mi-ar face o deosebită plăcere și mult m-ar bucura dacă mă vei învrednici cu câteva rânduri din partea ta. Poate-ți găsești un pic de timp liber, smulgându-te din frământările și zbuciumările zilnice pe care o gospodină responsabilă le are în afara preocupărilor profesionale. Caut să închei îmbrățișându-ți familia ca un tată spiritual. Cu toată dragostea, Prof. Al. Mânăstireanu Convorbirea telefonică a avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
iar circulația curenților atmosferici au declanșat furtuni și fenomenul generalizat de iarnă grea în aproape toată zona nordică a Terrei. Încet și sigur ne apropiem de echinoxul de primăvară cu zile mai mari în detrimentul nopților. Soarele activ mă face un pic mai harnic, îndemnându-mă să mă scol mai dimineață, bucurându-mă de lumina naturală a zilei. La 4 februarie am o convorbire telefonică cu al meu consătean Roman Scumpu, apoi cam pe la orele 17 primesc telefon din Brăila de la colegul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
documentată a prim-ministrului Boc, presa aservită „mogulilor”, ca la o comandă unică, continuă aceeași sistematică și insistentă manipulare a opiniei publice privind impozitarea tuturor pensiilor și alte năpaste ce ar mai veni asupra României. Oare nu mai au nici un pic de rușine când fac în mod conștient această bruiere a opiniei publice cu fel de fel de inepții? În jurul orei 10, într-o bună stare de liniște și comoditate, mă încumet să lucrez ceva... I-am dat titlul „Tata și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care, când le făcea clipele dulci, când amare, când - vesele, când -încărcate de tristețe. El, Cap Alb, se tot întreba: de ce? Oare, de ce, toate astea, ca trase la indigo, ca ceva din afara lumii? Ruja nu-și punea, nici măcar odată, vreun pic de întrebare. Decidea. Își făcea cunoscută decizia, după care, nu mai era nici un pic de cale de întoarcere. Așa trebuia să rămână și așa rămânea: cum decisese ea. De pildă, să ne întoarcem la început. Chiar la începutul începutului. La
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
El, Cap Alb, se tot întreba: de ce? Oare, de ce, toate astea, ca trase la indigo, ca ceva din afara lumii? Ruja nu-și punea, nici măcar odată, vreun pic de întrebare. Decidea. Își făcea cunoscută decizia, după care, nu mai era nici un pic de cale de întoarcere. Așa trebuia să rămână și așa rămânea: cum decisese ea. De pildă, să ne întoarcem la început. Chiar la începutul începutului. La momentele pășirii pragului Stării Civile. înainte de a face primul pas, peste acest prag, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Îl părăsi pentru câteva momente. Se duse în salon, să aplaneze, întrucâtva, nervozitățile. Motive medicale,îl mai rețin, puțin. Vă rugăm să-l scuzați. Așa a fost să fie inaugurată sărbătorirea zilei de azi. Asta-i viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de dincolo de ușă. Când o deschise, pisica țâșni înlăuntru. Papagalul o observă. Și, obișnuit s-o întâmpine în felul acesta, strigă: ia laba! Ia laba! Clipă,în care, bucata
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unității militare cu profil special,în materie de supraveghere și informații privind solul, aerul și cerul unei mari zone a țării. Cum privea, luat, cumva, de gânduri, numai ce, iată, i-a venit să facă pipi. S-a gândit un pic, dacă să mai reziste, jumătate de oră, ori, să se ducă undeva,în spatele postului, pentru a se ușura, după care, a decis să respecte ordinul dat de natură. A coborât, s-a oprit la câțiva metri,între prepeleac și munte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
efecul legii. Ce mai mi-a rămas? Dincolo de pânzele albe, ți-a mai rămas, CEDO. Și, dacă nici acolo... Dacă, nici acolo, ți-a mai rămas, definitiv, întunericul. Întunericul zilelor întunericite, pe care,împreună cu familia, le trăiești. Mai precis. Un pic de închisoare, pentru fecior, fiindcă, a fost căpățânos, și l-a mâncat, unde zici că l-a mâncat. Salut, că sosește autobuzul. Salut! SINDROMUL DELIA DIN ÎNSEMNĂRILE CRONICARULUI TOPULUI MILIARDARILOR Ce fel de ființă, esti, Delio; din ce sunt făcute
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
potrivite, și s-a apucat să demoteze, materialul lemnos, din banca respectivă. În văzul tuturor, care se ițeau, prin stație, ca furnicile. Pe câte unul îl și ruga: nu te supăra, pune mâna puțin, dacă vrei, și-mi dă un pic de ajutor, ca să pot demonta mai rapid, lemnele astea, că, acuș, vin colegii, cu noul tip de bancă, și mă găsesc încă robotind la demontarea vechiului tip. Și rugatul îl ajuta. În scurt timp a terminat. S-a apucat cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
eu sunt un soi de Hoțelea Mijlociu. Ca mine mai sunt foarte mulți. Și, deasupra mea, și mai mulți. Dar, voi,îndreptându-vă, nițel, șira spinării, ați căzut asupra mea, ca un vultur, asupra iepurelui, surprins în câmp deschis, fără pic de apărare, de pe undeva. Așa e, ori nu? Așa, a venit un icnit, din partea nu se știe cui, din preajmă. El l-a folosit. Vedeți, că e așa? Da. Vedem. Și știm. Și suntem documentați, s-a izmenit, un bezmetic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat, peste decedat: AUR! Cuprinzând cu ambele mâini, și apăsându-și cu putere, trupul, asupra acelui blestemat morman, hotărâ: bine că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat, peste decedat: AUR! Cuprinzând cu ambele mâini, și apăsându-și cu putere, trupul, asupra acelui blestemat morman, hotărâ: bine că am aflat! Și bine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat, peste decedat: AUR! Cuprinzând cu ambele mâini, și apăsându-și cu putere, trupul, asupra acelui blestemat morman, hotărâ: bine că am aflat! Și bine că sunt singur! Găsesc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat, peste decedat: AUR! Cuprinzând cu ambele mâini, și apăsându-și cu putere, trupul, asupra acelui blestemat morman, hotărâ: bine că am aflat! Și bine că sunt singur! Găsesc o modalitate, prin care, mașina
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Iar natura toată prin roade zâmbește. Cu drag și cu bucurie Vă salut... Septembrie! În sfârșit e toamnă! A venit încă o dată prea-bătrâna doamnă, Liniștit, în agitație O-nsoțea Octombrie. Acum vântul se-ntețește Norii vin, cine-i dorește?! Și cu picuri reci de ploaie Noiembrie vine vioaie. Ultimul în orice an Se cazează tot la han, Fulgi aruncă-n veselie, Decembrie... iarnă să fie!
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
Îndată ce-și reveni se sili să-i răspundă printr-un zîmbet. Erau prea mulți În Mercedes; frații lui, Santiago și Bobby, se așezau tot mai comod Înghesuindu-l pe el, Îl făceau să se afunde din ce În ce mai mult, Încă un pic și-l Încrustau În canapeaua din spate. În față, Susan plîngea, dar numai Carlos și Vilma, care stăteau lîngă ea, puteau să-și dea seama. CORPAC. „Corporația Peruviană a Aeroporturile Civile“, Îi explică Cinthia lui Julius care, În ultima parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar era prea tîrziu: Julius o și luase la fugă și era acum la un pas de ei; stăteau trînțiți pe jos lîngă una din porțile laterale ale colegiului. Se opri foarte aproape și se puse sa-i privească fără pic de stinghereală. Cerșetorii Îl cercetau și ei, iar cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o Învețe minte. Măcar de-ar fi putut s-o bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stai pe canapeaua din spate, mai ales că la spate stătea guvernanta, Imelda, așa o chema pe cea nouă, venită În locul Vilmei. Nu prea era simpatizată Imelda asta, nu se Înțelegea de loc cu ceilalți servitori, nu le arăta nici un pic de afecțiune, parcă n-ar fi avut inimă, se vedea limpede că de Îndată ce va termina școala de croitorie avea să-i părăsească pe toți fără nici un regret. Alături de ea, pe canapeaua din spate, stătea Julius, Îmbrăcat cu o uniformă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui Julius și ținea mult să-i servească pe toți. Susan spuse că o să guste un pic, domnul era foarte grăbit și se apropie de el ca să-l roage În englezește să mai aibă puțină răbdare. I-au adus o felie de tort și a trebuit să guste, În timp ce Nilda, Îngrozitoare și nedezlipită de el, se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
golf rămăseseră abasourdies 1 la vestea Înțepăturii veninoase a scorpionului. Susan o primi cu zîmbetul pe buze, dar cu o expresie de suferință. Merita s-o fi văzut cu voalurile ei țesute de călugărițele din Oviedo! Tenul impecabil, fără nici un pic de fard și atît de bine conservat; părul blond roșcat, despletit și nearanjat fiindcă era bolnavă; totul mirosea a apă de colonie pentru a Împodobi acea dimineață ce se filtra veselă printre perdelele de la ferestrele uriașe. Soția ambasadorului din Nicaragua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plimbare. — Darling, poți fi sigur că unchiul Juan Lucas nu vrea să ne ducă la plimbare. Aș vrea să mai beau ceva, Susan; vino cu mine... Sper că ție nu ți-e chiar așa de tare somn. — Te Înșeli, darling, pic de somn. — Bine, cum vrei, eu mă duc. — Good-bye, darling, Juan Lucas se urcă În mașină și dădu drumul la motor, În timp ce Susan și Julius Înaintau spre intrarea În grădina exterioară a hotelului. Susan se opri, Întoarse capul: Jaguarul mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu atît mai puțin o interesau explicațiile pe care el Încerca să le dea: Julius n-avu Încotro și lăsă totul baltă, renunțînd să-și Încheie fraza. Era la a zecea lecție și nepoata lui Beethoven nu-i arăta nici un pic de afecțiune. Încă din prima zi Îl Întrebase cu ce profesoară mai luase lecții și el, Încîntat, Încercă să-i vorbească despre toate, pînă și despre parfumul deosebit al pianului, dar ea Îl Întrerupse: „Nu mă interesează decît metoda, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grosolană. Îi repeta la nesfîrșit că e cel mai prost dintre elevii ei și că dacă nu făcea progrese vizibile o să-i scrie o scrisoare maică-sii, spunîndu-i că nu mai putea să-i dea ore fiindcă elevul nu avea pic de talent. Bătăile cu rigla erau mereu la ordinea zilei. Șalurile la fel. Era Într-adevăr incredibilă povestea cu șalurile. Aproape că nu se mai putea mișca sub greutatea celor pe care și le pusese pe umeri și totuși spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]