8,185 matches
-
vede în noua serie, "simbolul unui început nou în condițiile unei libertăți care începea să spere că va fi în stare să semene cu cea veche". Pentru Marcel Petrișor, Convorbirile sînt o "Arcă noemică și transportatoare prin vremi a acelor poveri noetice, dialectice și problematice, care-și așteaptă încă dezlegarea. Ospitalitatea practicată cu exigență", de către publicația noastră, oferă colaboratorilor, cum remarcă Maria Carpov, "un cadru mult rîvnit, intrarea într-o comunitate care obligă". Solomon Marcus subliniază reușita revistei ca "în lunga
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să dobîndească și să mențină un statut canonic pe lungi perioade de timp trebuie, în primul rînd, să fie înzestrate cu o anume substanțialitate și diversitate intrinsecă. Ele trebuie să fie capabile să răspundă numeroaselor și variatelor solicitări, să susțină povara interpretărilor contrastante. Cu alte cuvinte, trebuie să ia parte la eterogenitate cu propria lor textură: nu în intențiile declarate ale autorilor sau personajelor, nu în semnalele fățișe ale textului, ci, mai degrabă, în comportamentul lor tăcut". Un alt factor decisiv
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
esență, neputința de-a iubi. Amorul său e mort, o moarte fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era frig..." "și era vînt", vîntul haosului, golul... Amor de plumb, întors - această povară surdă și apăsătoare - îl exprimă pe Bacovia cel atins pînă-n străfunduri de rău, de descompunere, cel lovit de viciu în însăși sursa vieții, săpate de ftizie. Bacovia este în sine o veritabilă carență biologică: "sînt lipsuri în sîngele meu" (Idei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Manolescu, Două romane de debut, RL, 1972, 36; Zaharia Sângeorzan, „Coborând spre nord-vest”, CRC, 1972, 41; Marcel Pop-Corniș, „Coborând spre nord-vest”, O, 1973, 5; Ion Vlad, Proză, TR, 1975, 36; Dumitru Micu, O scriere ciudată, CNT, 1975, 38; Dinu Flămând, Povara amintirilor, AFT, 1975, 9; Liviu Leonte, Două romane, CRC, 1975, 43; Anton Cosma, În lumina viitorului, TR, 1975, 49; Ardeleanu, Opinii, 133-135; Culcer, Citind, 234-240; Valeriu Cristea, Inconsecvențe, RL, 1976, 17; Anton Cosma, Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
scrierile, voi sublinia în continuare concepțiile privitoare la noutatea acestor scrieri în domeniul filosofiei politice. Potrivit autorului Gabriel Liiceanu, noutatea esențială a contribuției teoretice pe care a adus-o Machiavelli în cămpul științelor sociale se produce odată cu eliberarea de două poveri, “poveri de care găndirea politică avea nevoie să se debaraseze ca să devină crudă, eficace, matură și modernă.” Consecința acestei eliberări, în opinia autorului menționat, se va resimți în găndirea politică în „Principele” lui Machiavelli, întrucăt „eliberarea de ele (cele două
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
voi sublinia în continuare concepțiile privitoare la noutatea acestor scrieri în domeniul filosofiei politice. Potrivit autorului Gabriel Liiceanu, noutatea esențială a contribuției teoretice pe care a adus-o Machiavelli în cămpul științelor sociale se produce odată cu eliberarea de două poveri, “poveri de care găndirea politică avea nevoie să se debaraseze ca să devină crudă, eficace, matură și modernă.” Consecința acestei eliberări, în opinia autorului menționat, se va resimți în găndirea politică în „Principele” lui Machiavelli, întrucăt „eliberarea de ele (cele două „poveri
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
poveri de care găndirea politică avea nevoie să se debaraseze ca să devină crudă, eficace, matură și modernă.” Consecința acestei eliberări, în opinia autorului menționat, se va resimți în găndirea politică în „Principele” lui Machiavelli, întrucăt „eliberarea de ele (cele două „poveri”) o va face să zburde liberă în propria ei esență, justificănd - aș spune cu o consecință bună - esența comportamentului ca minciună, fraudă, înșelătorie, violență, manipulare.” În interpretarea lui Liiceanu prima povară era cea eticmetafizică legată de binele intrinsec pe care
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
Principele” lui Machiavelli, întrucăt „eliberarea de ele (cele două „poveri”) o va face să zburde liberă în propria ei esență, justificănd - aș spune cu o consecință bună - esența comportamentului ca minciună, fraudă, înșelătorie, violență, manipulare.” În interpretarea lui Liiceanu prima povară era cea eticmetafizică legată de binele intrinsec pe care cetatea elenă era ținută să-l realizeze potrivit „Politicii” lui Aristotel. Pentru Aristotel „comunitatea formată din mai multe comune este statul complet, care realizează ... cea mai mare independență a tuturor și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
-l realizeze potrivit „Politicii” lui Aristotel. Pentru Aristotel „comunitatea formată din mai multe comune este statul complet, care realizează ... cea mai mare independență a tuturor și care se creează în vederea vieții, însă dăinuiește în vederea vieții căt mai bune.” A doua povară era cea etic-teologică, legată de binele transcendent pe care cetatea medievală era ținută să-l realizeze pe linia Bisericii. Aceasta schimbare a modului de tratare a problemelor politice va face din Machiavelli un adaptator realist al găndirii binelui la o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
a iubi un mort. În rest, prea multe lucruri nu-i mai rămân de făcut. A prevăzut totul, a gândit dinainte totul, a Întors pe față și pe dos avantajele și dezavantajele de a muri de propria mână. Gratuitatea și povara metafizicului Își dau mâna În nestrămutata lui hotărâre. Născut prea târziu, Într-o lume efeminată, depravată, fără idealuri mărețe, nu-i mai rămâne decât să aștepte sosirea hunilor. Obosit, neliniștit, dezgustat, va renunța și la scris. Ultimele rânduri ale Jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a lucidității cucerite mai apoi, dar cucerite doar spre a mai crea un handicap. Limitată prin datele biologice, Sylvia Plath suferă cumplit că Într-o lume din care convențiile Încă n-au dispărut (suntem În anii ’50) trebuie să poarte povara, umilitorul neajuns al feminității. Trăind Înaintea vremii sale, s-ar vrea o ființă emancipată, o egalitaristă, o feministă avant-la-lettre, În fine, omul descătușat de puritanismul găunos al unor vremi care Încă n-au intrat În modernitate: S-a injectat În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
continuă stare de alarmă, de neliniște, de depresiune sufletească, gândindu-se la efectul ce-1 produce vorbirea sa, cât și mișcările însoțitoare, grimasele ce le folosește drept suport pentru a putea vorbi. Toate acestea explică de ce vorbirea logonevroticului e o povară pentru conștiința sa și provoacă tensiune afectivă, frământare interioară, uneori chiar revoltă împotriva mediului social care nu-l înțelege. Ca urmare, la unii (10 cazuri din lot) este specifică lipsa de efort voluntar, tendința de a se supune autorității altora
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
deja rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări că "haina face pe om"; execuția presupune aducerea concretă a sentinței la îndeplinire, respectiv alungarea omului din rai și "întemnițarea" lui, legarea lui de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se constituie ca "nucleu dur" pentru orice conduită umană păcătoasă. Să observăm, în acest sens, că succesiunea constatare › conștientizare › ascundere -› temere -› descoperire -› disculpare -› pedepsire -› stigmatizare -› execuție reprezintă "trama profundă" pe care orice scenariu judiciar modern se întemeiază. 1.3.5. Povara greșelii originare În finalul exercițiului hermeneutic pe care situația de "înșelăciune edenică" îl prilejuiește, este firesc să ne întrebăm: și totuși, CUI ÎI VA FI DE FOLOS actul "necugetat" al protopărinților? Va trebui să recunoaștem, într-o primă instanță, că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar fi produs de loc" [1993:33], situație în care o lume fără de minciună ar fi putut să se instaureze pentru vecie. Cum însă păcatul minciunii a fost săvîrșit, el îi va încărca pe protopărinți și pe urmașii lor cu povara blestemului lui Dumnezeu. Sub semnul unui anume optimism, să constatăm totuși că în orice rău se ascunde și un anume bine. Astfel, ideea de felix culpa poate fi interpretată astfel: fără de cădere, omul nu ar fi avut nici un motiv de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce are el mai bun. Varianta ideală este cea a părinților care nu fac diferențe între copii, mediază conflictele dintre aceștia, îi ajută să se cunoască, să se înțeleagă și să se susțină reciproc. Unii părinți cred că duc o povară, alții, o comoară ; depinde prin ce prismă privesc realitatea. Acceptarea se poate învăța, prioritatea o reprezintă familia Îparinti, copii etc), urmează societatea Îșcoala, grupul de prieteni, etc.). Avem senzația uneori, că luptăm cu morile de vânt, nu suntem receptați, înțeleși
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
la deprecierea veniturilor salariale; dacă în 1990 salariul mediu net, ca procent din salariul mediu brut, reprezenta 84,3%, în anul 2002 acesta reprezenta doar 71,2%. În anul 2002 guvernul a pus la punct un program de scădere a poverii fiscale asupra costului forței de muncă. - creșterea polarizării veniturilor salariale: un număr din ce în ce mai mare de salariați sunt remunerați cu salariul minim pe economie sau în apropierea acestuia; la rândul său, raportul dintre salariul mediu și cel minim s-a degradat
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie! Ha! Nu era? Orișicum, să mai aștepte puțin, să vază, nu se mișcă nimeni, nu-l pândește cineva?" (Emil Gârleanu, Când stăpânul nu-i acasă) (h) " Hai și-mi cară din povară / Și sunt gata să-ți plătesc. / Cum n-aș merge! Dar pe lege / Jur că nu pot să muncesc!..." (Elena Farago, Bondarul leneș) (i) "Mulți zic că neamul nostru nu este încă-n stare, / Ca altele, să facă cercări de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
este aceea de a fi morți înainte de a muri, în sensul unei existențe împăcate, detașată de rezultate. Din punct de vedere spiritual, o astfel de prospectivă este, desigur, exaltantă și fascinantă, însă nu este deloc ușor să porți o asemenea povară, mai ales să o porți cu har și cu tragere de inimă, pentru toată viața. A ne gândi la propria existență în acest mod ne poate fi de folos, în sensul dobândirii unei libertăți mai mari, însă e nevoie de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trebuie să ne debarasăm de propriile obișnuințe pentru a permite transmiterea valorilor și a instituțiilor care au hrănit speranța noastră și pentru a sprijini speranța generațiilor ce vor veni. Se poate întâmpla, însă, să fim siliți să purtăm, cu demnitate, povara declinului, ba chiar a morți. Un alt pas spre convertire, care are de-a face cu diferența dintre decadență și declin, este acela de a nu ne mai lăsa influențați de ideea că doar lucrurile care dăinuiesc au valoare. În
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de sticlă al perfecțiunii și al venerației, care este doar o variantă a cuștilor în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dau sunt documente clasificate despre care nu au voie să discute cu circumscripțiile pe care le reprezintă. Din această cauză, din perspectiva alegerilor, a fi membru În comisia de supraveghere a serviciilor de informații ar putea deveni mai degrabă, o povară, nu o recompensă, deoarece nu pot face publice eforturile lor din cauza caracterului lor secret. Putem concluziona că eficacitatea supravegherii parlamentare a serviciilor de informații se bazează nu numai pe autoritatea (puteri statuare) și abilitatea (resurse și experiență) unei comisii de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
desfășurat cu precădere după anul 1970 pentru a se păstra și conserva spre folosul urmașilor cât mai multe dintre însemnele civilizațiilor strămoșilor, sub orice formă de conservare, pornind de la ideea înlănțuirii civilizațiilor potrivit principiului că: orice civilizație poartă cu ea povara unei civilizații care a fost și povara unei civilizații care va veni. Atunci când spunem povară înțelegem răspunderea conservării și dezvoltării zestrei moștenite, atât de frumos numită Patrimoniu Mondial! Este necesar însă ca acest concept să fie înțeles ca un sistem
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
a se păstra și conserva spre folosul urmașilor cât mai multe dintre însemnele civilizațiilor strămoșilor, sub orice formă de conservare, pornind de la ideea înlănțuirii civilizațiilor potrivit principiului că: orice civilizație poartă cu ea povara unei civilizații care a fost și povara unei civilizații care va veni. Atunci când spunem povară înțelegem răspunderea conservării și dezvoltării zestrei moștenite, atât de frumos numită Patrimoniu Mondial! Este necesar însă ca acest concept să fie înțeles ca un sistem între ale cărui componente există conexiuni care
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
cât mai multe dintre însemnele civilizațiilor strămoșilor, sub orice formă de conservare, pornind de la ideea înlănțuirii civilizațiilor potrivit principiului că: orice civilizație poartă cu ea povara unei civilizații care a fost și povara unei civilizații care va veni. Atunci când spunem povară înțelegem răspunderea conservării și dezvoltării zestrei moștenite, atât de frumos numită Patrimoniu Mondial! Este necesar însă ca acest concept să fie înțeles ca un sistem între ale cărui componente există conexiuni care nu se pot modifica oricând și oricum. Parafrazându
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]