7,964 matches
-
mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de mirare în asta? Mielușea nefericită, rătăcită de turmă și nerăbdătoare să fiu păzită, o râie îngrozitoare mă murdărea. De aici dragostea mea nu pentru suferințe care m-ar pătrunde în profunzime (de fapt, nu-mi plăcea atât de mult să le îndur, ci să le privesc), ci pentru suferințe povestite și imaginate, care mi-ar zgâria oarecum sufletul la suprafață. Era ca și cum aș fi fost zgâriat cu unghiile: urmarea era o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale lui Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro, Mama vinovată, care au fost compuse și create în intervalul mai multor ani, nu constituie o adevărată trilogie cu legătură. Fiecare se bucură de o autonomie totală. Numai Claudel, hrănit în profunzime cu Eschil, a cărui Orestie a tradus-o, a reluat trilogia cu legătură în marea sa dramă istorică Ostaticul, Pâinea uscată, Tatăl umilit. În prezent unii regizori, precum Ariane Mnouchkine cu Atrizii 16, încearcă să recreeze condițiile reprezentării favorabile trilogiilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar fi convingător pentru public. Actele pe care le înfăptuiește nu trebuie să fie în contradicție unele cu altele. Această din urmă trăsătură nu va fi abandonată decât de Romantism, epocă în care începe să fie privită cu interes psihologia profunzimilor.20 3.3 Configurația tragică ideală Scopul profund al Poeticii este de a enunța regulile de compoziție ale tragediei ideale plecând de la analiza componentelor tragediei. Dacă Aristotel definește cu foarte multă precizie tragedia, el nu insistă asupra noțiunii de tragic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică prin simplitate; că exprimarea, pentru a fi vie și pătrunzătoare în profunzime, cere gradație, nuanțe, trăsături neprevăzute și bruște, pe care nu o poate avea când este încordată și forțată." Ea îmi spunea uneori, plină de nerăbdare, că nu o voi lăsa în pace până ce nu va adopta tonul familiar și comic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dovedește originalitatea jocului său, foarte diferit de moda franceză, în Avertisment la Culegere (Avertissement au Recueil), în care colectează mici comedii jucate în franceză de Comedianții Italieni de la 1681 la 169735. Cine spune bun comediant spune un om care are profunzime, care joacă mai mult din imaginație decât din memorie; care compune, jucând, tot ceea ce spune; care știe să-l secondeze pe cel cu care se găsește pe scena teatrului: adică își combină atât de bine cuvintele și acțiunile cu cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cei puternici, și acesta este aspectul ridicol pe care am căutat să-l pun în evidență, pentru a-l corecta dacă este posibil. "Goldoni evită tot timpul două excese, lacrimile și râsul farsei. El nu vrea să facă prea în profunzime apel la sensibilitatea spectatorului, care trebuie să-și păstreze judecata lucidă. Cât despre râs, lipsit la el de severitate, dovedește în același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care nu o va scrie, dar căreia îi trasează canevasul în cinci acte. De când s-a prăbușit Vechiul Regim, transformările sociale care au zguduit Franța în mai puțin de două generații, Revoluția, Directoratul, Imperiul, Restaurația, i-au modificat în profunzime gustul. "Ce schimbare de la 1785 la 1824! exclamă Stendhal, în Racine și Shakespeare. De două mii de ani de când cunoaștem istoria lumii, o revoluție atât de bruscă în obișnuințe, idei, credințe, poate că nu s-a mai întâmplat." Cât despre Hugo
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Prefața la Marie Tudor, nu este tragicomedia înălțătoare, lipsită de măsură, spaniolă și sublimă a lui Corneille; nu este tragedia abstractă, plină de amor, ideală și divin de elegiacă a lui Racine; nu este comedia profundă, plină de înțelepciune, de profunzime, dar prea nemilos de ironică a lui Molière; nu este tragedia cu intenție filosofică a lui Voltaire; nu este comedia cu acțiune revoluționară a lui Beaumarchais; nu este mai mult decât toate astea, ci toate astea la un loc; sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noi, și nu paiața care se zbuciumă pe scânduri. Opera de geniu ar fi cu siguranță cea în care numai actele personajelor ni l-ar prezenta în întregime, carne și spirit." Zola face elogiul lui Corneille, Racine și Molière, din cauza profunzimii analizei pe care piesele lor ne-o descoperă. Omenirea vorbește în personajele lor", scrie el în Autorii noștri dramatici. Totuși, le reproșează că au adus pe scenă, din dorința de universalitate, ființe ireale. Dornic să-i cuprindă pe indivizi și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dorim un erou real, analizat în mod savant, în picioare și în acțiune. Iată fără îndoială de ce naturalismul îi îngrozește pe autorii obișnuiți să pescuiască oameni de seamă în apele tulburi ale istoriei. Ar trebui să scotocească umanitatea prea în profunzime, să afle viața, să meargă drept la măreția reală și să o pună în practică cu o mână puternică. Și să nu nege nimeni această poezie adevărată a omenirii; ea a fost scoasă în evidență în roman, poate să fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amuseur", a creat o lume artificială în care se mișcă niște paiațe. "Talentul Domnului Sardou (...) este făcut în esență din abilitate și spirit, scrie Zola în Causeries dramatiques: el nu ar putea crea personaje reale și nici să pătrundă în profunzimea mizeriilor umane." Zola nu vede, în teatrul lui Emile Augier (1820-1889), care are meritul de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
disprețuind mai mult decât orice cabotinajul de joasă speță a unui mare număr de actori occidentali. Pentru același motiv ei așteaptă de la spectator, căruia îi cer o reconsiderare totală a lui însuși, o deplină participare, și doresc să transforme în profunzime locul teatral. 2.1. Artaud și "teatrul cruzimii" Două influențe alăturate, teatrele orientale și Suprarealismul, sunt la originea concepțiilor scenice ale lui Antonin Artaud (1896-1948). El este unul dintre primii, după Claudel, care a resimțit fascinația teatrelor orientale, în același
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
loc patetic și viu. Spectacolul este organizat în raport cu scena și pe scenă: el nu poate trăi decât pe scenă. Însă nu există niciun punct al perspectivei scenice care să nu capete acolo un sens emoționant." Actorul trebuie să caute în profunzimea sufletului său emoția vie, pe care o va comunica spectatorului. "Orice emoție, scrie Artaud în Un atletism afectiv (Un Athlétisme affectif), are baze organice. Prin cultivarea emoției în corpul său, actorul îi reîncarcă densitatea voltaică. A-ți cunoaște dinainte punctele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să ajungă la calm, astfel încât să se debaraseze de toate elementele străine de rolul său sau putându-i dăuna. El poate atunci să apară pe scenă pentru a-i comunica publicului angoasele traversate, dar în termeni limpezi, cuprinzători, simțiți în profunzime, inteligibili și elocvenți. În acest moment, publicul va fi mai afectat decât actorul, iar acesta își va păstra întreaga-i forță pentru ca s-o îndrepte acolo unde este mai multă nevoie de ea în reproducerea vieții interioare a personajului pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
literatura ardeleană i-a înfățișat nu o dată de la Slavici și Agârbiceanu până la Liviu Rebreanu și Pavel Dan. PERPESSICIUS Există în literatura română o rea înțelegere a prozatorilor transilvăneni, care se perpetuează. [...] În literatura acestora e mai interesantă masivitatea și concepția, profunzimea, și mai puțin aptitudinea calofilă. Deficitul de stil, real, al prozei lui Ion Lăncrănjan nu poate anula însă valoarea acestui roman - Suferința urmașilor -, care nu stă în stil. MIHAI UNGHEANU SCRIERI: Cordovanii, I-III, București, 1963; Eclipsă de soare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
uman. Ea poate fi un instrument util și pentru persoane implicate în sistemul de asigurare a sănătății sau în cercetarea biologică și medicală. Ne-am propus să realizăm o descriere a funcțiilor vegetative clară, succintă și ilustrată echilibrat. Cuprinderea și profunzimea informațiilor s-a dorit a fi în conformitate cu cerințele pregătirii studenților la medicină, pentru examenele de fiziologie și nu numai, pentru a le oferi un instrument de lucru eficient, cu informație suficientă, dar accesibil comparativ cu tratatele de consacrate care le
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
acizilor grași cu peste 10 atomi de carbon. Produșii de digestie proteică și lipidică stimulează la rândul lor secreția de CCK, mecanism de feed-back pozitiv care operează pentru controlul secreției acestui hormon. Secretina Secretina este secretată de celulele localizate în profunzimea glandelor mucoase din porțiunea superioară a intestinului subțire. Are o structură similară cu cea a glucagonului, GLI, VIP, GIP. Rolurile secretinei: determină stimularea secreției de bicarbonat de către celulele ductale ale pancreasului și a tractului biliar, stimulează secreția apoasă a sucului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și invers, golirea de aer a plămânului are tendința de a iniția activitatea mușchilor inspiratori. Aceste reflexe au un mecanism propriu de reglare sau mecanism de feed-back negativ. Reflexul Hering-Breuer are un rol major în ventilație prin determinarea frecvenței și profunzimii respirației. Aceasta se poate realiza prin utilizarea informației de la acești receptori de întindere și modularea mecanismului “închis-deschis” din bulb. Se pare că acest reflex este mai important la nounăscut decât la adult. Blocarea tranzitorie bilaterală a nervilor vagi prin anestezie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Într-o epocă a specializării excesive. Desigur, răspunsurile nu lipsesc, dar, prin substanța lor, pot fi redirijate spre un motiv de fond: necesitatea de a gândi, În situația culturală actuală, destinul religios al umanității pentru a Înțelege mult mai În profunzime trecutul, dar și pentru a Înțelege mai bine un prezent enigmatic și derutant. Într-adevăr, religia, sub forme și cu modalități diverse și complexe, a redevenit una dintre componentele esențiale ale panoramei noastre culturale. Odată apusă teza amurgului sacrului și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situații este o caracteristică a societății noastre, răscruce nu doar de limbi și culturi, ci și de credințe și tradiții religioase, răscruce care generează, la rândul său, un pluralism și un sincretism În care trecutul și prezentul se Întrețes În profunzime. Unul dintre efectele mai puțin cunoscute, dar mai perfide, ale supremației exercitate de paradigma secularizării se evidențiază Într-un dezinteres confuz față de fenomenul religios, perceput ca „supraviețuire” a unui trecut care nu mai are legături cu prezentul și care, oricum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie integrată unui punct de vedere extern, care să ajute la o mai bună Înțelegere a trăsăturilor sale distinctive, a profilului său particular și, prin aceasta, la originalitatea ei În confruntarea cu alte tradiții religioase. Această problemă a condiționat În profunzime planul lucrării. Aflați În fața unei duble exigențe - pe de o parte, de a contextualiza prezentarea diferitelor religii Într-un mod riguros din punct de vedere cronologic, iar pe de altă parte, sacrificând parțial criteriul enunțat mai sus, de a privilegia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animalo-umane, despre care vorbesc activitățile grafice. Se pare deci că ne este Îngăduit să presupunem că se atribuia o semnificație rituală și sacrală „spiritelor” animalelor. Dar pentru a rezuma caracterul acestei „religii”, trebuie să observăm că atitudinea religioasă Îmbrățișează În profunzime viața obișnuită, fiind unul dintre modurile În care omul Își organizează mintal lumea. Acest mod de a fi religios pare să coincidă cu ideea umană asupra cosmosului, a universului ordonat, În interiorul căruia, de exemplu, coexistă Înțelegerea animalelor, sacralizarea locurilor, inițierea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
finalul Regatului Vechi xe "Amon"- cealaltă mare criză precedentă) și pune bazele Întregii civilizații egiptene care va urma și care Își va găsi chiar În religie - singura formă egipteană teoretică - cea mai clară și mai explicită formulare ce va sublinia profunzimea rădăcinilor sale. Este evident că Tell el Amarna Își găsește sfârșitul odată cu Akhenaton: a fost o religie limitată la curte și nu a atins În profunzime ansamblul societății deși a fost suficient de complexă pentru a avea greutate politică (În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
singura formă egipteană teoretică - cea mai clară și mai explicită formulare ce va sublinia profunzimea rădăcinilor sale. Este evident că Tell el Amarna Își găsește sfârșitul odată cu Akhenaton: a fost o religie limitată la curte și nu a atins În profunzime ansamblul societății deși a fost suficient de complexă pentru a avea greutate politică (În sens larg). Chiar și la Tell el Amarna, În carierele muncitorilor se menține cultul lui Amonxe "Amon"; preoții templelor desființate, administrația supusă Îndoctrinării forțate, militarii care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]