8,941 matches
-
Bucovina, gazetă românească pentru politică, religie și literatură de la 1848, scoasă de frații Gheorghe și Alexandru Hurmuzachi, cu concursul lui Iracle Porumbescu și a altor intelectuali români, cu suplimentul său, nu numai că a găzduit scrieri și nume ca Aron Pumnul, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Grigore Alexandrescu, cu știri și materiale din Transilvania, Valahia și Moldova, multe purtătoare ale culturii europene, număr de număr, dar a difuzat și proiectul drepturilor fundamentale ale românilor înfățișate Parlamentului Austriei de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Român. Anul 1848, mai mult ca la 1821, și mișcările politice, mai ales cele din Moldova, au adus în Bucovina alte personalități care au găsit în casele din Cernăuți și Cernauca a familiei Elena și Doxachi Hurmuzachi ospitalitate deplină: Aron Pumnul, Andrei Șaguna, Gheorghe Barițiu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu ș.a. Aici s-au promovat proiectele de creare a unui stat românesc, începând cu dobândirea Statutului de autonomie națională pentru Bucovina, urmată de unificarea cu Moldova și tot aici s-a avansat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Popescu și a creat în 1870 ziarul Semănătorul, Ștefan Neagoe - Paloda, Haliță, Bârladul, dar și în Transilvania au mers un Alecsandri, un Eminescu dar mai ales în Bucovina, la Cernăuți... Eminescu la Cernăuți s-a format la Școala lui Aron Pumnul, apoi la Viena. Și a revenit des la locul de odihnă veșnică a profesorului său: în 1870 la Putna, cu ocazia aniversării împlinirii a 400 de ani de la sfințirea altarului mânăstirii, în 1875 când se aniversa centenarul răpirii Bucovinei, împrăștiind
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Îndemnînd la deschiderea arhivelor Statului, ale decedatului Partid și ale fostei Securități, în primul rînd istoricilor de astăzi, aceștia fiind contemporani cu evenimentele, autoarea crede îndreptățit că doar ei pot "să descifreze procesele-verbale de anchetă și să vadă îndărătul cuvintelor pumnul, cizma, porunca, schingiuirea fizică și psihică, nopțile nedormite, lanțul ce-l trage pe anchetat spre acel tărîm unde Minciuna domnește fără tăgadă". E limpede că un istoric, peste patruzeci de ani, cu greu ar mai putea descifra subtextele prezente pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în ficat (lovitura Diaca); te strîngeau de gît și jucau cu genunchii pe pieptul tău (metoda Țurcanu); sau te sugrumau, legat la ochi, dar și de mîini și picioare; îți strîngeau mîinile cu ușa; îți scoteau dinții și măselele cu pumnii sau cu bocancul (metoda Țurcanu); îți smulgeau mustățile; îți smulgeau părul din cap cu ajutorul unui nasture prins de o ață; îți striveau pe rînd fiecare falangă a degetelor de la mîini și de la picioare cu un clește de lemn; îți ardeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
durerea (căci domnește un frig cumplit, mîncarea e cu totul pe sponci, apa continuă să fie viermănoasă, încăperea e apăsătoare ca într-un film de groază, bruftuielile curg gîrlă, orice observație a caraliilor e însoțită de ghionți sub fălci și pumni în cap) se amestecă atît de inextricabil încît totul, inclusiv durerea, se preface în fericire extatică și înălțătoare. Cînd vaca mănîncă iarba, iarba se preface în carne de vacă. Tot așa, cînd pisica mănîncă pește, peștele se preface în carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am fost bătut cu saci de nisip, cu cearceaf ud în baie, am fost pus să fac manej, nu mai vorbesc de suspendările pe o rudă de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare, raportate la bătăile sistematice prin care anchetatorii, așa-ziși anchetatori, voiau să scoată anumite declarații sau să impună să îți însușești punctele lor de vedere". Pentru regretatul om politic, plecat dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu mai rețin. Sînt treisprezece ani de atunci și nu mai rețin vîrsta domnului Ursu. Pînă în momentul în care am deschis vizeta de la ușa camerei respective, a celulei, se auzeau numai zgomote, bufnituri care proveneau probabil de la lovituri de pumni și de picioare". Fiul disidentului, ing. Andrei Ursu, cheamă în instanță pe cei care au ordonat asasinatul politic asupra părintelui său. Nici în prezent nu s-a dat o soluție în proces. În cazul Ursu, cum spune Lucia Hossu Longin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un portret foarte exact și care prin permanente torturi voia să afle ce a făcut Florinel dușmănos! Iată cum se desfășura o ședință de anchetă: Cînd izbea cu bastonul de cauciuc, păstra o anumită demnitate; cînd năvălea asupra mea cu pumnii, cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de parcă ar fi suferit de viermi intestinali. El însuși avea mișcările zvîrcolite ale unui limbric eliminat din mediul lui natural. În plus, gîfîia, icnea și gemea, ca și cum el ar fi trăit durerea provocată altuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca număr și lipsite de varietate, acestea aveau forță și îmi explodau în auz, asemenea pocnitorilor aruncate de copii în spatele unui suferind de inimă. Sub murdăria lor, tresăream mai înfricoșat decît sub izbitura de pumn, iar el și le completa cu lovituri date cu muchia palmei în gît, de parcă ar fi vrut să-mi reteze capul, sediul nepermisei mele încăpățînări. Uneori, scandalizat că negam, amuțea de furie, dar își continua mișcările zvîcnite, de rîmă tăiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
străinătate, iată-l și pe autorul Torturii pe înțelesul tuturor obligat prin orice mijloace să recunoască despre părerile sale literare că sînt politice, dar, și mai grav, dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
masa celor patru amici, ținând încordat în mâna stângă, plină de tatuaje din cerneluri, un șiș. Toți au sărit imediat deoparte, speriați, iar Cristi, inspirat, l-a tras pe Pribeagu din fața namilei, exact înainte ca aceasta să-l lovească cu pumnul în figură. A apucat să-l șteargă peste față totuși, spărgându-i buza de sus și făcându-i ochelarii să sară în aer aproape un metru. — Stimabile, noi tocmai ne pregăteam de plecare. Vă salutăm cu respect și ne cerem
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
repetițiile infernale cu marele profesor Romulus Vrăbiescu, din intrarea Teatrului Național, unde își avea loc, pe lângă piesele și actorii pe care îi iubea atât de mult, și Opera. „Ah, Opera !“, a îngânat el încet, întins în pat, strân- gând ușor pumnii. Opera... Când maică-sa, Virginia, cel mai de preț om care-i rămă- sese în viață, singura femeie care îl iubea atât de mult și care părea tot timpul să-l înțeleagă atât de bine, a priceput că drumul lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-mi, spune-mi ! — Ar trebui să încerci să te ridici și pe vârfuri. Dar ușor, ușor. Doar să se simtă că te ridici puțin, ca și cum ai pluti, înțelegi ? Și asta când îți duci mâinile la piept și le strângi în pumn. Da, o să încerc acum, spune ea entuziasmată. Să te uiți ! — O să iasă bine, dar repet, ușor de tot... Rada îl sărută pe obraz și se grăbește spre garderobă, să își împrospăteze machiajul. După, ce facem ? Ne vedem la terasă la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fug. Ca un cal fug, să mă vezi, zici că am mâncat jăraticul din poveste. Niciodată nu fug pentru că mi-ar fi frică, ba chiar mă înfurii peste măsură, dar oricâtă dreptate aș avea sau motive bune să arunc niște pumni, ia gândește-te cum aș apărea eu pe scenă, frumos, elegant, aranjat și cu un ochi umflat. Păi, n-ar mai fi spectacol, ar fi curată come- die ! Asta s-ar întâmpla, îți zic eu. Nu am voie să mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vreodată, să văd atunci ce-o să mai râzi și ce glumițe o să mai născocești ! În final, orice am face, Sachi, iubitule, ce mai contează ? - și mai scuipă din fiere, cu vinișoare de sânge. Apoi cade lat, lovit parcă de-un pumn invizibil. Cade pe spate și acolo râmâne, privind cerul plin de stele. Îi vine să urle ceva, dar nu mai poate. Îi vine să plângă, dar nici de asta nu e în stare. Întins, fără să se mai poată mișca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ales oasele. S-a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce. S-a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă chinui puțin“, și-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în bezna din dubă. — De ce mă loviți, fraților ? striga indignat, dar nu primea niciun răspuns. Auzea însă răsuflările oamenilor legii în întuneric și une- ori chiar și câte-un bufnet de râs. Liniște câteva secunde și apoi iar primea un pumn zdravăn, fie în burtă, fie în picior, în mușchi, sau după ceafă. — Fraților, ce v-am făcut ? Nicio reacție, doar alte căpăceli, pumni și palme date minute în șir până n-a mai știut de el. Minute care au părut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
une- ori chiar și câte-un bufnet de râs. Liniște câteva secunde și apoi iar primea un pumn zdravăn, fie în burtă, fie în picior, în mușchi, sau după ceafă. — Fraților, ce v-am făcut ? Nicio reacție, doar alte căpăceli, pumni și palme date minute în șir până n-a mai știut de el. Minute care au părut să dureze o eternitate, iar durerile deveneau din ce în ce mai mari, până a început să zbiere la fiecare atingere, spre deliciul polițiștilor, care se amuzau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu un miros ciudat de umiditate și de boală, ca de spital. Tot mai amețit și speriat în ultimul hal, Cristi vomită, mai mult pe el decât pe jos. Matahalele îi dau drumul și încep să-i care deodată niște pumni zdraveni în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori tot felul de lichide și chiar firicele de sânge, murdărindu-și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ați avut în timpul unui concert cu acești domni militari, este adevărat că dânșii au fost nevoiți să plece în bășcălie și huiduieli, din cauza remarcilor dumneavoastră ? — Povestea este puțin mai complicată. Și deodată primește încă o lovitură, de data aceasta un pumn în ceafă, atât de puternic că își pierde pentru câteva secunde cunoștința și nimerește cu capul de birou, spăr- gându-și nasul. Începe să-i țâșnească sângele, pe toată fața, însă nicio reacție din partea gradaților. Interogatoriul continuă ca și cum nimic nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
maică-sii, pe care o căuta disperat și o găsea numaidecât, îi mai potolea atunci neliniștea și fricile. Aici însă nicio prezență umană nu îl putea ajuta. A început să dea în pereții groși de cărămidă rece și putredă cu pumnii, în stânga și în dreapta. — E cineva ? Alo ! E cineva aici ? a zbierat, însă niciun răspuns dincolo de ziduri și de ușa imensă de metal. A dat și în ea, însă degeaba. Claustrofobia i se accentua din ce în ce mai tare, inima îi bătea haotic, respira
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în somn, amice. Dar nici nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc... — Liniștește-te... Mi-e frig... Groaznic de frig... Îmi tremură și măduva din oase, Ionele. Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din gura mea când vorbesc, Ionele ! Și tot ce am pe mine e o nenorocită de cârpă. — Ai salteaua, amice. — Și ce, vrei să mă învelesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a obținerii puterii, În primii ani „revoluționari”, când legitimitatea lor nu se baza pe votul liber exprimat, ci pe „credința” În idealul clasei lor, cea mai Înaintată din istorie și care voia și trebuia - era timpul, spuneau ei, bătând cu pumnul În masă! - să creeze „o altă lume”. O altă lume și un alt om, un „om nou”! Apoi, tătucul Djugașvili, zis și Stalin, i-a adus pe toți „feudalii” lui cu picioarele pe pământ: și, pentru a fi cu adevărat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]