8,590 matches
-
e o economie de fonduri... Oricum, inscripția Literatur Express de pe vagoane ne dă un sentiment de proprietari, ne salvează privilegiile în interiorul pânzei de păianjen a căilor ferate germane. Ca de obicei, grija pentru bagaje: dacă au ajuns, dacă n-au rătăcit hamalii vreo geantă. Din fericire, e totul în ordine, ne-am recuperat boccelele cu neprețuitele lor probe de sol, de apă, de aer și de... umanitate, colectate de prin locurile străbătute până acum. VITALIE CIOBANU: Ne adunăm toți românii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
club și cu dulcele confort german. Veșnica poveste românească! Nu știu cum s-a mai terminat partida și dacă, în general, s-a jucat. Am plecat de unul singur de la baza de fotbal, refăcând pe jos drumul spre stația de tramvai, ca să rătăcesc apoi, preț de vreo două ore, prin centru, sub un soare nemilos, care abia spre 7 seara începu să dea semne de oboseală. Din tot ce am trăit azi, mai rețin o secvență care m-a bulversat: arăboaica înaltă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
arme de foc - flinte, muschete, pistoale, archebuze. Un arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut cei ce l-au locuit, până la urmă, timpul, Marele Adversar, i-a învins pe toți. Ce melancolic să rătăcești prin aceste săli, să privești veșmintele, blazoanele, armurile, potirele lor în absența stăpânilor, trecuți de mult în lumea umbrelor!... Furat, mai mult decât ceilalți, de exponate, pierd urma grupului meu „francez” și mă văd nevoit să-mi asum excursia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tezaurizăm impresiile... Lângă András, Laszlo Barton - un ungur foarte potolit, fin, dându-ți senzația de extremă subtilitate -, intelectual de rasă (coleg cu Andras Petoch, scriitorul maghiar cu care am stat trei luni în America, la Iowa). L-am văzut adesea rătăcind ușor pierdut, neglijent față de intemperii, cu o sticlă de apă minerală în mână. Cei doi, Andras și Laszlo, sunt vegheați de attendent-ul maghiar: o fetișcană mică de statură, fragilă, ochelaristă, tunsă scurt. Pare ființa cea mai necăjită și mai inexpresivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Schimb priviri încurcat-amuzate cu Andrei. Suportăm cu stoicism „concertul”. Întâlnirea de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de patetism desuet, naiv, de oameni abandonați, defazați, rătăciți la o margine de lume. Este de-a dreptul înduioșător să-i urmărești. Un „eseist” de prin partea locului, aflând că sunt din Moldova, se grăbește să-mi declare, pe un ton de cunoscător, că a fost la Chișinău, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
forțându-se să glumească. Eu îi răspund făcând o trimitere la universul kafkian. Îmi dă dreptate. O ajut să-și ducă una din valize, pentru că avem camere pe același coridor (oare câte galerii din acestea vor fi existând?). Te poți rătăci foarte ușor. Va trebui să-mi antrenez memoria, tot străbătând nesfârșitele culoare mohorâte, numărând etajele, intersecțiile și cotiturile până la punctul de destinație - restaurantul, recepția sau odaia în care locuiesc. Camera mea este îngustă, neaerisită, dar cu un plafon destul de înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acestui jurnal, ceva, în acest oraș al țarilor și al revoluțiilor, îmi descurajează condeiul... Tai pe diagonală Piața Palatului, complet pustie la ora aceea a dimineții, pe lângă coloana lui Alexandru, cu greutatea celor 650 de tone de granit ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov înainte de a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ungaria). Richard Wagner este anunțat cu o lectură la Villa Rathenau, acompaniat de pianistul Michael Iber. Dubravka Ugrešic va avea o întâlnire cu public la Biblioteca Erich-Weinert. Îmi fac, așadar, un miniprogram cultural, deși știu bine că tentația de a rătăci prin Berlin va fi foarte mare... Cele câteva ore de drum se consumă într-un continuu du-te-vino dintr-un compartiment în altul, nu mai contează unde stă fiecare, cu cine și pentru cât timp, e important să nu uiți unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care a stat câțiva ani la Berlin, pe linia Institutului Goethe, ne povestește întâmplări haioase pe care le-a trăti aici. De pildă, cum a fost ghid pentru un grup de congolezi, care i-au bulversat întreg programul, pentru că se rătăciseră la Zoo Garden. Nu, nu minte, ne asigură Lascha. Altădată, a trebuit să însoțească un grup de ruși care, atunci când au aflat că este georgian din Uniunea Sovietică, îi pretindeau o rostire perfectă, cu accent de Moscova sau de Sankt-Petersburg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
recitalul după ce ascult două poezii cântate de poetul nigerian. E acompaniat de niște tobe, iar în spatele său, pe un ecran, e proiectat un rug... Impresia de neuitat a serii este clădirea noului Sony Center, care pare un edificiu din viitor, rătăcit în ultimul an al mileniului doi. Seamănă cu o uriașă navă spațială, luminată de proiectoare puternice și stropită la bază de havuzuri multicolore, care își măresc sau coboară jeturile de apă în funcție de prezența mulțimii. Iată, îmi zic, o mostră din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Matei Călinescu, în ce ne privește, dar nu numai după revoluție. Ampla, neașteptata surpare politică mondială, continentală, românească a schimbat multe lucruri în literatură, dar și în psihologia și comportamentul oamenilor. Eu mi-am pierdut câțiva prieteni, unii „s-au rătăcit”, iar alții mi-au devenit, brusc, dușmani. Am mai trăit această experiență, a „schimbării la față”, când am început a călători în Occident, dar nu într-o măsură atât de radicală ca după ’89. Sigur, mi se va spune, o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ci după interese stringente și după comandamente de grup - marile condensări de populație, ca și evenimentele brutale, enorme, politice ale secolului trecut o explică, poate! - au „oroare” de „animalele singuratice” de „inși atipici”, născuți „prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doar din cauza unei tiranii, grave și opresive, e drept, dar nu am mai „traversat” noi în istorie astfel de tiranii „amestecate”, adică române sau străine, și fiind nu ca azi, uniți și mândri de teritoriul și cultura noastră, ci împărțiți, rătăcind prin pădurile de semne și valori ale unor seminții sau regate străine!?... Ura și indignarea, perfect justificate, față de invadatorii ruși, ca și față de slugile lor interne, această ură care a putut fi o armă de luptă și de coeziune a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
forfote" levantine. Părerile decantate printr-o lungă distilare n-au în comun cu impresiile de suprafață decât concizia. Quai O'Orsay, Foreign Office și State Department n-ar trebui să-și deschidă ușile capitonate decât în fața cunoscătorilor temeinici care au rătăcit vreme îndelungată prin Cezareea învățăcei gen Antiochus plimbându-și plictisul într-un Orient pustiu sau visătoarea Berenice cu sacul în spate și cu nasul în vânt. Fără constrângerile vreunei agende. Fără telefon mobil. Așa ca Germaine Tillion înainte de război, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șiită, dar creștinii continuă să reprezinte o proporție însemnată în acest oraș cu frumoasă deschidere înspre mare, de unde Europa, fiica regelui Cadmos, a fost răpită de către Zeus și dusă în Creta, și unde soldații din forța FINUL veniți din Europa rătăcesc din bar în bar (alcoolul e tolerat, chiar și în cartierul șiit) în căutare de fete, lucru care nu pare din cale-afară de anevoios. Arhiepiscopul maronit e sărac, iar locatarul său amabil. Ai zice, un student întârziat, rămas printre cărțile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dovada vie și plină de pocăință a acestei realități. A vizita singur Tabgha, naivul și bicisnicul ei mozaic monocolor, cu cei doi pești ai lui uitându-se la cerul pe care se profilează patru pâini într-o paporniță, sau a rătăci printre colonadele pseudosinagogii din Capernaum e ca și cum ai sta tot timpul posomorât într-o noapte de chef ori ai sărbători sederul de Pesah în bucătărie în tête-â-tête cu un castravete. Așa ceva nu se face. Izolarea despoaie felurile de mâncare și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale orașului care nu ar simți-o ca fiindu-i adresată? Același scenariu, aceeași distribuție. Pumnalul a fost folosit pentru prima oară de ucigașii plătiți, reluat apoi de hașișinii** care veneau să-i asasineze pe cruciați în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
susținere, ca emblemă turistică zidul lui Soliman (patru kilometri de întărituri) și ca șiră a spinării un zid de ciment înalt de opt metri, cu vălătuci de sârmă ghimpată în vârf, făcut să descurajeze încercarea oricărui ipotetic gimnast sau acrobat, rătăcit la dușman, care ar vrea să-l escaladeze cu ajutorul unei scări de frânghie sau aruncând o ancoră cu gheare? Nu poți să nu vezi în această ultimă măreață realizare, o barieră lungă de șapte kilometri, numită de unii "de securitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
E o convenție bisericească printre multe altele. Un cod. Este nevoie de așa ceva. Care-i societatea care nu le are? Atâta doar că nimic nu semnalează ruperea contractului cu mulțimea, nu numai feminină, care se înghesuie în jur cu priviri rătăcite de înecat zăcând pe fundul apei. Trupul lui Isus n-a fost spălat pe această piatră, punct. N-am văzut în niciun moment ca vreun călugăr sau un preot să oprească femeile hohotind în plâns să vină să se întindă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un răstimp. Vasile întreabă. Da de omul cela cu copii mulți, din Topolița, știi? De Ion Bălan cum nu? cel cu douăzeci de feciori. Știu. Oare să fie toți ai lui Ion Bălan? Eu știu? Poate să se mai fi rătăcit și sămânță de prin sat, că nu prea seamănă unul cu altul. Așa? D-apoi cum!" Cu același glas vioiu, cu acelaș râs potolit. După ce ne despărțim de el în vatra satului, prin înserarea liniștită urcăm iarăși un deal, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
printre varietățile nebuniei... Aristot marele străbun al filosofilor noștri, și din nenorocire încă maestrul lor remarca deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine zice în Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
două cuvinte după ce mănâncă și se culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și mergem iar multă vreme. În sfârșit într-un târziu ieșind la drum mai omenesc, dăm de căruțele regimentare, care au rătăcit și ele pe drumurile și viroagele din dreapta trupei, le lăsăm în urmă, încredințați că nu mai avem mult și coborâm la Hârlău. "Mult mai avem? mult? întrebăm pe un trecător. Nu. Vreo doi chilometri..." Suntem, veseli de această știre dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de taină, dă vieață tristelor dealuri și negrelor văi, și dă taberei, în pacea nopții și-n liniștea întinsă, o fantastică înfățișare, care te face să uiți clipa prezentului. Un cor de ofițeri cânta într-o noapte, așa, prin tabără; rătăceau printre corturi fermecați de strălucita pulbere de argint a lunei, și glasurile lor moi, armonioase, se ridicau vibrând cu neobișnuită putere în tăcerea nopții. Și-n corturile albe dormeau soldați, dar parcă toate sufletele se înălțau în lumină și toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru pe Deleleu" și "Singurătate"] Râsul cum se iscă: când lupoaica fată 6 căței și pe unul îl leapădă, nu-l mai alăptează: apoi acela rătăcește se sue în coclauri la loc tare, și se face râs. Cal fără splină: cine știe să ieie splina de pe botul mânzului, dacă o ia, rămâne mânzul fără splină ș-apoi acela-i cal. Altfel mânzul, cum ese cu cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]