10,353 matches
-
ocazia terminării doctoratului, ai monopolizat toată seara. Ai avut o izbucnire de răutate. Am observat că de câte ori Începeam să spun ceva, te uitai la mine ca o pisică la un gândac. De-abia așteptai să mă opresc o clipă, să respir sau să caut un cuvânt, și imediat te repezeai să apuci și să termini propoziția pe care o Începusem. Să nu iasă, Doamne ferește, vreo prostie. Să nu cumva să fiu de acord cu oponenții tăi. Să nu-ți irosesc timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
foarte Îmbătrânită și Încărunțită. Se lățise În șolduri. Semăna acum cu o femeie ultrareligioasă epuizată de atâtea nașteri, care Își accepta cu resemnare decrepitudinea. Camera răspândea un miros Închis, pătrunzător, de covoare groase și mobilă antică, masivă și scumpă, care respiraseră ani Îndelungați propriul lor aer, iar Fima Își aminti că mirosul acela domnise acolo dintotdeauna și că sub nici o formă nu era mirosul de bătrânețe al lui Frau Professor Kropotkin. Nările sale prinseră totodată și un iz ușor de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mii de sticle curate, fără urmă de clei - iar profiturile la macarale sunt enorme - „Ha“, cu una, două instalații de mașini pentru etichetat pe an m-am asigurat... Și peisajul era cam la fel cu peisajul din cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
camera de zi se lăsase o tăcere grea, ce devenea insuportabilă prin ceea ce nu fusese rostit, prin ceea ce creștea între Hackler și părinții mei, devenind un zid format din sentimente rănite, compact și de netrecut. Îmi era greu și să respir, intrasem în panică, o panică la fel cu aceea pe care o simțisem în copilărie, când tata azvârlea uneori cuvertura pe mine și mă apăsa până nu mai aveam aer. Cum de-și permitea Hackler, omul care îl deposedase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de după cel de-al doilea infarct, când mi-am vizitat părinții în vacanță. Un semnal de iarnă timpurie a turnat o încărcătură de zăpadă peste împrejurime. Îl însoțeam pe tata, care o luă pe drumul spre Chasté, peninsula din Silsersee, respirând atât de greoi încât de pe fața lui parcă zburau zdrențe. Cărarea de deasupra malului am străbătut-o unul în spatele celuilalt, până în vârful peninsulei, unde ne-am oprit în dreptul unui golf. Din stâncă țâșnea trunchiul unui pin care se întindea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
auzit ce disperată eram, deși era doar mijlocul dimineții. Maria era neobișnuit de tăcută. Deodată, am auzit un zgomot ciudat în urma noastră și m-am uitat panicată în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria era perversul care respira greu, chinuindu-se să meargă pe niște tocuri înfiorător de înalte, respirând repede și greu. Crezi că ai putea să încetinești până nu fac o criză de astm sau o întindere de ligament? gâfâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
doar mijlocul dimineții. Maria era neobișnuit de tăcută. Deodată, am auzit un zgomot ciudat în urma noastră și m-am uitat panicată în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria era perversul care respira greu, chinuindu-se să meargă pe niște tocuri înfiorător de înalte, respirând repede și greu. Crezi că ai putea să încetinești până nu fac o criză de astm sau o întindere de ligament? gâfâi ea. Uitasem că Maria era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
zgomot ciudat în urma noastră și m-am uitat panicată în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria era perversul care respira greu, chinuindu-se să meargă pe niște tocuri înfiorător de înalte, respirând repede și greu. Crezi că ai putea să încetinești până nu fac o criză de astm sau o întindere de ligament? gâfâi ea. Uitasem că Maria era un adult care purta încălțăminte de adult și nu o fată care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de acest lucru. Poate singurul motiv pentru care fusese de neclintit în privința copiilor era acest dezastru financiar. La urma urmelor, îl făcuse pe Kieran să se răzgândească, exercitând o presiune implicită asupra lui și a Lisei. De-abia reușeam să respir la gândul că momentul pe care mi-l alesesem fusese atât de prost încât el se trezise strâns cu ușa. Dar, în același timp, am întrezărit semnele unei răsturnări de situație, o rază de speranță că totul se va rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în jos! O să-mi cadă totul din buzunare! O, Dumnezeule, nu... O să-mi vină rău. Vreau să mă dau jos. Opriți mașinăria... Forța centrifugă păru să-l facă să tacă în acel moment, asta sau faptul că nu putea să respire sau, la fel de probabil, faptul că era pe moarte. Când ne-am dat jos, s-a sprijinit de mine ca să meargă. —A fost oribil. Oribil. N-o să mai fac așa ceva niciodată în viața mea. Trebuie să beau ceva. Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pot mișca ochii sau capul pentru că dacă aș fi făcut-o, aș fi căzut de pe cal și aș fi murit. Aceasta era o certitudine demonstrată științific. —Ești bine, Jen? mă întrebă Ed. —Grozav, da, e grozav, am repetat eu crispată. Respiră, respiră, respiră. —Să mergem atunci? —Grozav, da, e grozav. Ă, Brenda? Vii și tu, nu-i așa? — O să te ajut să pornești și apoi o să te las singură până când începe să-ți placă. — N-o să-mi placă niciodată pe calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mișca ochii sau capul pentru că dacă aș fi făcut-o, aș fi căzut de pe cal și aș fi murit. Aceasta era o certitudine demonstrată științific. —Ești bine, Jen? mă întrebă Ed. —Grozav, da, e grozav, am repetat eu crispată. Respiră, respiră, respiră. —Să mergem atunci? —Grozav, da, e grozav. Ă, Brenda? Vii și tu, nu-i așa? — O să te ajut să pornești și apoi o să te las singură până când începe să-ți placă. — N-o să-mi placă niciodată pe calul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ochii sau capul pentru că dacă aș fi făcut-o, aș fi căzut de pe cal și aș fi murit. Aceasta era o certitudine demonstrată științific. —Ești bine, Jen? mă întrebă Ed. —Grozav, da, e grozav, am repetat eu crispată. Respiră, respiră, respiră. —Să mergem atunci? —Grozav, da, e grozav. Ă, Brenda? Vii și tu, nu-i așa? — O să te ajut să pornești și apoi o să te las singură până când începe să-ți placă. — N-o să-mi placă niciodată pe calul ăsta. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
parcă de efortul ce-l depusese până atunci: „Gloria, dormi”, o întrebam noaptea târziu, chinuit de insomnie, în același pat cu dânsa”. Gloria, ca să zică „nu”, își sugea un „ț” cu vârful limbii. Nu dormea, dar zece secunde mai târziu, respira pe nas, ca de obicei, fără să cunoască harababura gândurilor mele. „Vreau să cunosc adevărul!” izbucneam răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren, mă desluși Ferdinand Sinidis, continuând să-și strângă rufăria. Vina catastrofei o port întreagă. Gloria nu putea respira înălțată și singură ca floarea reginei, cu petalele plușate, și fragedă chiar în ierbarul alpinistului temerar, îndrăgostit de dânsa. Am greșit în nopțile de insomnie, iscodind-o ca un inchizitor, întins lângă dânsa, pe patul nostru: ... „Gloria, dormi?” începeam întărâtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să Îl ducă În vizită la lady Hyde. Are febră și doctorii declară că suferă acum de o pneumonie embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rece de afară, și singura sursă de lumină este o lampă de masă, cu abajur. În Încăpere este atât de Întuneric, Încât Gosse este aproape nevoit să Își găsească drumul pe pipăite până lângă pat. Scriitorul stă Întins pe spate, respirând greu, cu ochii Închiși. — Doarme? Îi șoptește Gosse lui Minnie. Astăzi nu este nici o asistentă de serviciu. — E posibil, domnule. Uneori e greu de spus. Gosse se apleacă deasupra siluetei culcate. — Henry, sunt Edward, mă auzi? spune el pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stingea, Înceta și apoi pornea iar puțin, pentru ca pe urmă, cu activitatea perceptibilă a inimii, a Încetat să se mai simtă, Înainte de a i se opri respirația. La ora trei a intervenit o schimbare binevenită... a părut că doarme - că respiră, adică - fără efort, blând, liniștit și natural, ca un copil. Aceasta a durat o oră, până când respirațiile, Încă distincte, s-au oprit, intermitent, devenind mai rare - În ultimele șapte sau opt minute doar una pe minut, după ceas.“ Henry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi spune celei dintâi să plece și se așază lângă pat. Draperiile au fost trase și, din cerul acoperit, intră pieziș, prin fereastra care dă spre nord, o lumină rece și cenușie. Scriitorul stă Întins pe spate, cu ochii Închiși, respirând regulat, cu pătura și cearșaful trase ordonat până sub bărbie de asistentă. Pare să doarmă, dar cine poate ști? — Domnu’ James, rostește Burgess, mi-a venit ordinul de demobilizare. Scriitorul deschide ochii, privește În sus la Burgess și zâmbește stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care le murmură când și când. Pe 27, asistenta o cheamă pe dna James, căci ritmul repirației pacientului a devenit neregulat, dar criza trece. Pe 28, nu mai poate mânca. La patru după-amiaza, În timp ce afară se lasă Întunericul, Începe să respire scurt și sacadat. Doctorul Des Voeux, care se află În Încăpere Împreună cu Alice și cu copiii ei, spune Încetișor: — E sfârșitul. Dar nu este, nu Încă. Rudele adunate În jurul patului sunt epuizate fizic și emoțional. Așteaptă ca finalul inevitabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să spună „de ce“. Și, în vreme ce băiatul de doisprezece ani este încă luat la întrebări și în felul acesta cu siguranță descumpănit de mine, eu cântăresc, într-un prezent ce dispare tot mai repede, fiecare pas pe scară, mă aud tușind, respir greu și trăiesc cât mai voios cu putință tot mai aproape de moarte. Franz Krause, unchiul împușcat, a lăsat în urmă o nevastă și patru copii puțin mai mari, de aceeași vârstă sau cu doi-trei ani mai mici decât mine. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pereți. Am băut împreună o ultimă țuică. La întoarcere, pe drumul de câmpie, Ute și cu mine am căutat în Vitte casa din spatele dunei în care locuiau Heinrichs și soția lui. Ne-a deschis un bărbat înalt și masiv, care respira greu și pe care eu îl recunoșteam după mâna infirmă. După o scurtă ezitare, prietenii din școală s-au strâns în brațe și au fost un pic emoționați. Apoi ne-am așezat pe verandă, ne-am prefăcut veseli și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i s-a putut confirma că totul era încă la locul lui, palpabil, a rânjit, a mai tras câteva fumuri, apoi însă a alunecat în somn, respira liniștit, arăta delicat. Această verificare manuală l-am pus să o practice, doisprezece ani mai târziu, atunci când a fost vorba, în scris, de apărarea Poștei Poloneze, pe Oskar Mazerath care a putut astfel cu cele cinci degețele ale lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceasta, era liliacul de afară, din grădina spitalului de campanie, căruia începutul de mai îi ordona să înflorească. De atunci înainte, tot ceea se întâmpla în spitalul de camapnie sau puțin mai târziu, în prizonierat, părea scăpat în afara tic-tac-ului timpului. Respiram într-o bășică de aer. Iar ceea ce tocmai se afirmase ca fapt real exista numai cu aproximație. Un lucru doar era cert: îmi era foame. De îndată ce copiii mei și copiii copiilor mei vor voi să afle de la mine lucruri precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu o stăruință neostenit prietenoasă, supravegherea nu numai asupra noastră, cărora oricum, conform ordinii interioare bătute în cuie pe ușa camerei, ne era interzisă orice „vizită feminină“, ci și asupra unei săli pline de bărbați bătrâni, horcăind în permanență și respirând numai anevoios. Vor fi fost, dacă nu o sută, atunci nu mai puțin de șaptezeci. Nișă de dormit lângă nișă de dormit, ei întruchipau de decenii, cu un echipaj din care unii mureau, iar alții veneau constant din urmă, căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]