7,904 matches
-
intensifica într-un mod galopant. Toate acestea nu constituiau monopolul politicii românești. În Italia era numit transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l-a dus ulterior la apogeu. S-ar putea spune că la atît se rezumă politica. La Washington era numit "moralitate de circumstanță". În România însă, ponderea acestui fel de politizare reducea viața politică și constituțională la o agitație sterilă. Franz Borkenau precizează că, fie că este vorba de America Latină, de Rusia, Spania, Polonia (sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prin 1933 la Oxford o conferință despre transformarea Transilvaniei într-un fel de "Elveție Orientală" (ceea ce însemna practic independența Transilvaniei). Iorga a reacționat prompt, întrebînd cum poate fi creată o Elveție fără spiritul elvețian?191 Dar Iorga nu s-a rezumat doar la atît, scriind două pamflete la adresa contelui Bethlen. Aceste pamflete erau totodată și un atac la adresa lordului Rothemere, proprietarul ziarului "London Daily Mail", cel mai important susținător al revizionismului maghiar din Marea Britanie. Iorga a etichetat guvernul Ungariei folosind termenii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sociale existente atunci, asociată cu regele și cu sistemul. Un întreg popor s-a unit și și-a abandonat plin de dispreț regimul, izolîndu-l. Nu a fost rostită nici o vorbă de ură, nu a fost aruncată nici o piatră, totul se rezuma la efervescența senzației de a fi cu toții umăr la umăr. Mulțimile i-au administrat regimului cea mai gravă insultă: acesta nu reprezenta nimic pentru ele, nesocotindu-l nici măcar subiect de batjocură. Mulțimea a mărșăluit pe lîngă Palatul Regal, cîntecele și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să te plasezi În afara legii. Pentru această nouă generație, politica era așadar legată de rezistență - Împotriva autorității, Împotriva cadrului social și economic acceptat, Împotriva trecutului. Claude Bourdet, activist În Rezistența franceză și publicist de frunte În presa postbelică de stânga, rezuma această stare de spirit În memoriile sale, L’Aventure incertaine: „Rezistența - scria el - ne-a transformat pe toți În contestatari În toate sensurile cuvântului, opuși În egală măsură oamenilor și sistemului”. Era firesc, după experiența rezistenței antifasciste, să refuzi Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și morală”. Obstacolele cu care se confrunta continentul păreau de netrecut acum, când se risipiseră primul val de speranță și avântul reconstrucției postbelice. Hamilton Fish, redactor la Foreign Affairs (prestigios jurnal ce reflecta vederile oficiale americane În politica externă), Își rezuma astfel impresiile asupra Europei În iulie 1947: Totul e neîndestulător: prea puține trenuri, tramvaie, autobuze și automobile care să transporte oamenii la lucru În timp util (ca să nu mai vorbim să-i ducă În vacanțe); prea puțină făină pentru pâine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săi est-europeni, În cadrul unei reacții concertate Împotriva Planului Marshall, care amenința influența sovietică În regiune. Politica de cooperare urmată de comuniști la Praga, Roma și Paris și aprobată tacit de Stalin a fost Înlocuită rapid cu o strategie de confruntare rezumată de nou-promulgata teorie jdanovistă a celor două tabere ireconciliabile. Pentru a implementa noua abordare, Stalin a convocat partidele comuniste din Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Franța, Italia și, bineînțeles, URSS pentru o Întâlnire la Szklarska Porêba, În Polonia, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mulți se gândeau la aceeași soluție, Însă În 1951 greul părea să fi trecut, iar țara oferea spectacolul optimist al unui Festival Britanic ce marca 100 de ani de la marea Expoziție a prințului Albert din 1851. Humphrey Jennings a rezumat admirabil sentimentele vremii În documentarul său despre Anglia anului 1951, „Portret de familie”. Titlul În sine (pe care nu l-ar fi ales un cineast din Franța, Italia, Belgia sau Germania) dezvăluie o trăsătură specifică. Printr-un noian de amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precum și pentru că nu vedeau utilitatea participării la un proiect economic. Dar decizia de a nu se alătura CECO a fost mai ales una instinctivă, psihologică și chiar sentimentală, rezultat al unei experiențe recente absolut aparte. În ianuarie 1952, Anthony Eden rezuma astfel decizia britanică În fața unui public newyorkez: „E ceva ce știm, adânc În sufletul nostru, că nu putem face”. Decizia nu era definitivă, dar În acea conjunctură s-a dovedit fatală. În absența Marii Britanii (și, În consecință, a țărilor scandinave
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recentele afiliații progresiste sau radicale (ori să se retragă În umbră, temporar sau definitiv). De vreme ce majoritatea partidelor și ziarelor de orientare fascistă sau ultraconservatoare erau oricum interzise (cu excepția Peninsulei Iberice, unde lucrurile stăteau exact invers), adeziunile politice public exprimate se rezumau la centrul și stânga spectrului. Gândirea și opinia de dreapta intraseră Într-un con de umbră În Europa. Dar, deși conținutul scrierilor și manifestărilor publice s-a metamorfozat spectaculos după căderea lui Hitler, a lui Mussolini și a adepților lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a regimului de la Vichy și În ciuda rolului secundar jucat pe lângă SUA și Marea Britanie În diplomația de după război, cultura franceză a revenit În centrul atenției internaționale: intelectualii francezi au devenit influenți purtători de cuvânt ai epocii deoarece sensul disputelor politice franceze rezuma fractura ideologică la scară mondială. Din nou - și pentru ultima oară -, Parisul era capitala Europei. Contemporanii au sesizat ironia situației. Numai un noroc istoric i-a adus pe intelectualii francezi În lumina reflectoarelor În acești ani: preocupările lor erau la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă comportamentul colectiv Începea să fie ghidat mai puțin de Biserică sau apartenența de clasă și din ce În ce mai mult de statul modern. Broșura educativă (Programele de varietăți ale BBC. Ghidul scenariștilor și producătorilor) redactată de BBC pentru uz intern În 1948 rezumă perfect caracterul epocii. Serviciul public de radio Își asuma cât se poate de explicit conștiința unei responsabilități morale: „BBC poate avea o influență uriașă asupra ascultătorilor săi, de aceea are obligația să mențină cele mai Înalte exigențe În materie de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conștienți de importanța Berlinului În Europa și de importanța aliaților pentru noi, ne confruntăm În clipa de față cu o dilemă. Altfel, răspunsul ar fi simplu”. Cu trei zile Înainte, când Începuse criza cubaneză, secreatrul de stat Dean Rusk Își rezuma astfel părerea despre acțiunea sovieticilor: „Cred că Berlinul are un rol major În toată povestea. Pentru prima oară, chiar Încep să mă Întreb dacă Hrușciov e pe deplin rațional În problema Berlinului”. Dar Hrușciov, cum s-a dovedit, era pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai periculoasă. Suntem Înfometați și morți de frig În această clipă fiindcă am Îngăduit doctrina eronată rezumată În această propoziție”. Habermas avea să fie asimilat mai târziu cu căutarea unui Verfassungspatriotism („patriotism constituțional”), singura formă de sentiment național pe care o considera corectă și care putea fi Încurajată fără pericol la compatrioții săi. Încă din 1953, el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniste au scăzut destul de devreme față de Vest și, de la mijlocul anilor ’60, erau sincronizate cu ratele mortalității, care se Înrăutățeau constant (În special În rândul bărbaților). Există multe explicații pentru revirimentul fertilității după al doilea război mondial, Însă majoritatea se rezumă la o combinație de optimism și lapte gratuit. În timpul marii crize demografice dintre 1913 și 1945, guvernele au căutat zadarnic să stimuleze procrearea, să compenseze prin Îndemnuri patriotice, „coduri” familiale și alte legi lipsa cronică de bărbați, locuințe, slujbe și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Beijing, Împărțind subiectele de studiu În „rămășițe preburgheze” (greaca și latina), „pur ideologice” (istoria) și „indirect ideologice” (fizica, chimia, matematica). Combinația presupus maoistă de romantism revoluționar și dogmă muncitorească era ilustrată În publicația (și mișcarea) Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a considera Însuși adevărul drept o categorie determinată social - atitudine care În scurt timp a ajuns la modă În multe locuri. Rezultatul acestor tendințe a fost, firește, un scepticism crescând față de orice argument social rațional. Filosoful francez Jean-François Lyotard, care rezuma perfect l’air du temps În eseul său La Condition postmoderne (Condiția postmodernă, 1979), a surprins exact situația: „Postmodernitatea este neîncrederea În metanarațiuni”. Ca de atâtea ori În deceniile trecute, sursa profundă (adesea nemărturisită) a influențelor intelectuale predominant franceze era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În acești ani, suportând consecințe asemănătoare. Dar dacă În Marea Britanie premisele consensului postbelic au fost spulberate de o revoluție de dreapta, În Franța, șabloanele politice au fost alterate de renașterea și transformarea stângii necomuniste. Ani buni, politica franceză s-a rezumat la două tentații paralele și opuse: la stânga comuniștii, la dreapta gaulliștii. Aliate cu formațiuni mai mici, cele două partide Încarnau și perpetuau o tradiție specific franceză a adeziunii politice În funcție de regiune, ocupație și religie. Rigida sociologie politică franceză, nezdruncinată de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mașini mari se defectau, nu existau piese de schimb. Statisticile oficiale publicau doar numărul total de mașini produse Într-un sector anume; nu spuneau câte dintre ele sunt În stare de funcționare. Muncitorii se conformau. Contractul social al socialismului este rezumat caustic Într-o glumă populară: „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Mulți muncitori, mai ales cei necalificați, erau avantajați de acest aranjament care, În schimbul supunerii politice, asigura o pensie și mai puțină bătaie de cap
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iar când cabinetul este În sfârșit format, el are prea puțină inițiativă: până și politica externă (teoretic, una dintre puținele responsabilități care Îi mai revine guvernului național) este În realitate o prerogativă regională, fiindcă În Belgia contemporană politica externă se rezumă la acorduri de comerț exterior, iar acestea sunt de competența regiunilor. Politica acestei schimbări constituționale este la fel de Întortocheată ca și reformele instituționale propriu-zise. De partea flamandă, partidele extremiste naționaliste și separatiste au forțat schimbările respective și au profitat de oportunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Charles de Gaulle când declara că „Franța nu poate fi Franța fără glorie”. Premise Împărtășite deopotrivă de politicieni, intelectuali și oameni cu opinii politice din cele mai diverse - de aceea Les lieux de mémoire a avut atât de mult succes, rezumând pentru zeci de mii de cititori o francitate evanescentă care În viața de zi cu zi le fugea deja printre degete. În mod revelator, tomurile lui Nora acordă un loc important creștinismului (ideilor, monumentelor, practicilor și simbolurilor creștine), dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau prinse Într-o Îmbrățișare nocivă pentru ambele părți: eurocultură pentru eurosnobi. Oare, În final, tot mai unita Uniune Europeană Îi făcea pe beneficiarii ei mai cosmopoliți sau era pur și simplu un melanj de provincialisme separate? Întrebarea nu se rezumă la paginile de artă din Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) sau Financial Times. Acestea, Împreună cu Le Monde și, În mai mică măsură, La Repubblica, erau acum ziare europene, disponibile pretutindeni și citite pe tot continentul. Presa de scandal cu tiraj mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proporțional cu intensitatea tulburărilor din organism (NEAGA, N., și col. 1984, AGATHA POPESCU și col. 1993). Desfășurarea echilibrată a tuturor proceselor biologice asigură adaptarea organismului animal la diverse solicitări, inclusiv a celor de producție și reproducție. CHARLES GUARD, 1993 a rezumat pierderile datorate retenției anexelor fetale și a infecțiilor uterine la 206 $ / caz. Aceste pierderi cuprind următoarele costuri: 18 $ prin moartea femelei urmarea unei metrite toxice, 49 $ prin reformarea femelei imediat după fătare, 5 $ plata serviciilor veterinare, 15 $ costul medicamentelor, 7
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
și a conținutului social real al fiecărora. Evident, odată stabilită viziunea (intenționalitatea) asupra sistemului de posturi, necesitatea unei bune pregătiri profesionale privitoare la elaborarea practică a acestuia se impune cu siguranță. Sunt o serie de definiții asupra postului care se rezumă la evidențierea strictă doar a aspectelor formale. Dintre acestea, amintim formulări cum ar fi „postul este un grup de poziții similare privind sarcinile sau îndatoririle”<footnote Ivancevich, John M., Glueck, William F., (1986), a se vedea Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
impresia că natura și funcția literaturii, în "măsura în care pot fi exprimate în termeni generali, pentru a putea fi comparate cu alte activități si valori umane, nu s-au schimbat în esență. Istoria esteticii aproape că ar putea fi rezumată ca un proces dialectic în care teza și antiteza sunt dulce et utile, cele două epitete date de Horațiu: poezia este plăcută și utilă. Aceste adjective, luate separat, exprimă două concepții greșite, diametral opuse, despre funcția poeziei - căci credem că
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
revine în Teatru în bețe (1943) - suită de benzi desenate prilejuind lui Pamfil Șeicaru să scrie în cuvântul înainte (intitulat Neagu Rădulescu, istoric literar și artistic): „Mai mult decât un caricaturist, Neagu Rădulescu reprezintă o splendidă manifestare a spiritului critic, rezumând în câteva linii o judecată precisă, clară, de o seducătoare independență. Albumul lui este un capitol introductiv dintr-o vastă istorie a vieții literare și artistice românești.” Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de ostaș „teterist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]