9,175 matches
-
cu momente în care are aerul că ar vrea să fie altundeva... Mi-amintesc doar că m-am apropiat de o ușă care dădea spre terase și grădini micuțe à la française, strălucind sub razele unui soare oblic, și că rochiile albe ale burghezelor care se plimbau le înviorau așa cum lebedele înviorează un bazin. Și părăsim Sans-Souci, iar eu îmi reiau locul în faeton. Prințesa imperială plecase deja, după ce a schimbat cu soțul ei câteva cuvinte în legătură cu direcția în care urma
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
arate o mulțime de lucruri la palat, că trebuie să vizitez toate camerele lor, locul unde trăiește, ca să mi le pot aminti atunci când vom fi despărțiți. Pe drum întâlnim burgheze care se întorc acasă, fete tinere și femei îmbrăcate în rochii de pânză albă apretată. Se aliniază de-a lungul șoselei și își agită batistele și buchetele. Sunt și buchete făcute din frunze, nu din flori, din toate frunzele pădurii. Pe aleea laterală trecem pe lângă un ofițer de infanterie și soția
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
aveam să fiu în întârziere. Mă grăbeam atât de tare, că totul ieșea pe dos. Cu mare dificultate mi-am așezat în păr egreta cu diamante, în timp ce camerista mea, enervată și ea, trăgea de ciorapi. Abia reușisem să-mi pun rochia, că am auzit la ușă vocea Kronprinz-ului: Ești gata? Și, în același timp vocea prințesei imperiale, care spunea: Nu te grăbi. După care mi s-a părut că pașii ei s-au îndepărtat, iar el a rămas singur la
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
că pașii ei s-au îndepărtat, iar el a rămas singur la ușă, ca să mă escorteze apoi. Grăbește-te puțin, vreau să te văd; mai ai mult? I-am strigat: Tocmai îmi puneam colierul. Și era adevărat, camerista îmi încheia rochia la spate, în timp ce eu încercam să-mi fixez colierul cu diamante, dar fără să reușesc. Mi-a strigat cu nerăbdare: Lasă-l, n-ai nevoie de el, vino! Am renunțat la bijuteria blestemată pe care nu reușeam s-o închid
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
totodată. Trebuie să fie foarte bună și destul de impresionabilă. Aș spune chiar că se poate înfuria cu ușurință. Gura ei mare, plină de prospețime, este de o mobilitate cu desăvârșire slavă. Are expresia gurii femeilor ruse. În păr poartă panglici; rochia albastru-deschis are în jurul decolteului o ghirlandă de trandafirași roz din mătase, și în jurul gâtului poartă un colier de smaralde și diamante care îmi spune soțul ei seamănă cu colierul pe care eu îl purtam la București în seara balului de la
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
prin el, care ne separă și ne unește totodată, și ea se apleacă pentru a mă vedea. Ochii ei strălucesc. Are o față mică, destul de comună în ce privește armonia trăsăturilor, dar foarte prietenoasă, e pieptănată cu grijă și îmbrăcată cu o rochie argintie care seamănă cu a mea. Mi se pare mai degrabă simpatică. Sunt intimidată de toate aceste priviri, nu spun nimic interesant în timpul acestui dineu. Într-un moment de liniște, vecinul meu, arătându-mi una din decorațiile care strălucesc pe
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
îl gonisem în galop în timpul dineului revenea... Prințesa imperială, căreia îi povesteam că o întâlnisem pe mama ei, marea ducesă Anastasia, la balul dat de Maurice Rotschild, îmi răspunse că mama ei îi scrisese că purtam în acea seară o rochie foarte frumoasă. Am fost uluită că ele corespondaseră deja în legătură cu mine. Prințesa îmi mai vorbi despre cartea mea Les huit paradis, spunându-mi lucruri deosebit de măgulitoare, că i-a citit ea însăși anumite pasaje soțului ei și că le-a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
venise mai devreme la repetiții și la fel și eu. Vorbeam uitându-ne în sus și-n jos pe strada băii, plină de trecători. Și vedem venind la un moment dat spre noi un grup de tinere fete, toate cu rochii ușoare, suple, transparente, cu genunchii goi și bronzați. Erau ca niște zeițe ieșind din valuri și ne-am întrerupt amândoi uimiți de apariție. Iar Oleg Danovski, a exclamat cu încântarea profesionistului: "Uite-te la ele!" exact în clipa când naiadele
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
violență a trecutului care nu voia să treacă, a comunismului condamnat de istorie și nedispus să lase scena goală. A fost sigur asta. Dar văd altfel acum Piața Universității. Văd mai pregnant altceva. Cămășile curate, obrazurile proaspăt rase, bărbile, blugii, rochiile, mirosul de colonii fine și lozincile, amestec de umor și fermitate, îmi par mai importante decât punctul opt al Proclamației de la Timișoara, pentru oamenii care veneau acolo. Văd Piața Universității ca pe o psihodramă națională. Toți cei care înghițiseră umilința
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
concursul de matematică de anul acesta îi va oferi o reducere. Daniel a participat la concurs și a obținut locul I. A venit la unchiului său să-i spună rezultatul. - Unchiule, am primit locul I. La ce am reducere? - La rochii. - Cum se joacă copiii din ziua de azi “de-a v- ați ascunselea”? - Se pun toți pe invisible și unul îi caută în lista. Marian se întoarce supărat de la școală. Tata îl întreabă: - De ce ești supărat, Marian? - Cum să nu
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Lupu Denisa - Maria, Alexandru Carina - Mihaela () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107372]
-
despre care Peter Collet spune că sunt în așa fel făcute, încât nu poți trage apa fără să vezi totul. Apoi m-am întrebat de ce ușile de la toaletele publice, din baruri și din aeroport sunt atât de scurte, după modelul rochiilor care încep de la sâni și ți se opresc imediat sub fund. M-am întrebat și de ce ușile batante ale toaletelor din barurile fancy nu pot fi înlocuite, mai ales că la închidere rămâne un spațiu de aproximativ un deget între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
oamenii vorbesc în șoaptă, sunt câteva fotolii roșii stinghere, surde, fără stăpâni, dar nu le număr. Puține, oricum, poate 10% - tuturor le plac procentele, se zice că dau credibilitate informației. Reflectoarele sclipesc în sticla ochelarilor, ea este prea slabă pentru rochia neagră și cântă mângâietor cu o mână la spate, lângă o chitară prea albastră. Nokia Tune. Câteva capete se întorc cu reproș. Fumat, cumpărat cartea lui Alex Vasiliu, revenit pentru Trio Pierre Como. Mi-au amorțit genunchii. Blugi cu fermoar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cu vârful pantofilor. Mama se resemnează, nu zice nimic... În vis e o legătură strânsă între mine și mama, un legământ încălcat de ea în favoarea acelui bărbat, probabil amant... Deși ninge, e doar într-o rochiță de vară, subțire (o rochie verde, aproape străvezie, o are de la „ajutorul american“, când la Belcești a sosit un vagon întreg cu îmbrăcăminte și cu alimente, însoțit de o tipă frumoasă, înaltă, blondă, de la crucea roșie, care vorbea engleza... a ajutat-o pe mama să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
are de la „ajutorul american“, când la Belcești a sosit un vagon întreg cu îmbrăcăminte și cu alimente, însoțit de o tipă frumoasă, înaltă, blondă, de la crucea roșie, care vorbea engleza... a ajutat-o pe mama să probeze cele mai frumoase rochii, în dormitor... iar eu mă uitam la ele fascinat de rotunjimile impudice ale mamei, nejenată de prezența mea, ba chiar cerându-mi părerea: asta îmi vine bine, Tuculuc? foindu-și fundul superb ca să-i cadă faldurile materialului fin pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
blond cu adevărat auriu“, întrupând „tipul cel mai desăvârșit al femeii frumoase“, ar fi devenit, poate, personajul lui Emil Brumaru, dacă s-ar fi intersectat cu el fie și preț de o clipă. Când ziaristul a văzut-o „purta o rochie de batist, vergată cu roz și alb, fără garnitură. Dungile erau așezate când în lung, când de-a curmeziș. Corsajul se termina cu o platcă bebe de tulle alb“. Mâneca era „delicioasă, prinsă în mici pliuri, aranjată de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
desăvârșită de o „pălărie de pai alb garnisită cu capete de pene roșii și voille d’angleterre cu desenuri dese“ și de „umbrela de olandă brodată cu umbre și garofe a jour pe mătase verde“. În timpul zilei, era recomandată „o rochie mai serioasă, cu fusta aranjată pe poale cu bandă de olandă brodată, cu încrustații de irlanda“, un „corsaj de aceeași dantelă, aranjată cu benzi de olandă brodată, la fel ca aceea a fustei“, „centură lungă de mătase verde Empire și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
lungă de mătase verde Empire și cu franjuri“ asortată cu umbrela, pălărie albă cu flori și acoperită cu tulle. Acestor repere estetice autorul articolului le adaugă în aproape fiecare număr portretul unei doamne „trendy“. Iată una dintre ele, purtând o rochie „de muselină pictată, la care cochetăria așteaptă complimente, cu flori din visuri, ce nu se găsesc nici în grădină, nici în serele noastre“. Alături de aceste rochii superbe, cu corsaje brodate din moda primăverii 1907 mai făceau parte și „costumele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
în aproape fiecare număr portretul unei doamne „trendy“. Iată una dintre ele, purtând o rochie „de muselină pictată, la care cochetăria așteaptă complimente, cu flori din visuri, ce nu se găsesc nici în grădină, nici în serele noastre“. Alături de aceste rochii superbe, cu corsaje brodate din moda primăverii 1907 mai făceau parte și „costumele de taffetas“, între care „un model deosebit e jacheta tailleur scurtă la spate, în modelul Empire, cu mânceca scurtă, în formă japoneză, adică puțin largă jos, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
14-16 ani - juniori I - 16-18 ani - adulți - 18-35 - seniori - minimum 35 ani bărbați, 30 ani femei - grand seniori - vârsta ambilor partenerilor să nu depășească 80 de ani. Privind costumația regulamentară deosebim În funcție de cele două secțiuni: - standard: băieții poartă frac, fetele rochii somptuoase, fuste bogate cloș cu pene sau volane și jupe. etc. - latino-americane: băieții poartă costum negru, fetele rochii mulate cu șlițuri decoltate În modele variate cât mai fanteziste. 4.2. POZIȚII ȘI MIȘCĂRI SPECIFICE 1. Poziția de plecare, este singura
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
vârsta ambilor partenerilor să nu depășească 80 de ani. Privind costumația regulamentară deosebim În funcție de cele două secțiuni: - standard: băieții poartă frac, fetele rochii somptuoase, fuste bogate cloș cu pene sau volane și jupe. etc. - latino-americane: băieții poartă costum negru, fetele rochii mulate cu șlițuri decoltate În modele variate cât mai fanteziste. 4.2. POZIȚII ȘI MIȘCĂRI SPECIFICE 1. Poziția de plecare, este singura poziție identică la toate dansurile și corespunde celei În care partenerii se prind Înainte dea Începe primul pas
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
a sfida sfârșitul inevitabil. La fel și jocul cu capetele de păpuși. Afrim decupează instantaneele de viață cu bătaie lungă în moarte. În final, negrul leagă familia. Negrul de doliu. Negrul sobru. Negrul de sfârșit. Negrul rafinat și seducător al rochiei fără spate, perfect mulată, coborâtă parcă dintr-o secvență de Almodovar. Negrul nostalgezic din spectacolele lui Afrim. Negrul voalului de pe patul lui Tugati - Krum -, negrul morții lui Quintonce, care contrastează cu albul ghipsului ucigaș - Inimi cicatrizate -, negrul dantelelor-pastă a feminității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
cât pumnul, cu urechi până la pământ. Patru cărăbuși, călărind ca jocheii, conduceau cu ușurință acești cai drăgălași. În fundul caleștii, tolănită alene pe pernele de satin albastru, era o tânără becață, purtând pe cap o pălăriuță roz și îmbrăcată într-o rochie de tafta așa de largă, încât se revărsa peste cele două roți. Într-o gheară cucoana ținea un evantai, în cealaltă o sticluță și o batistă, brodată cu monograma ei și împodobită cu dantelă lată. Lângă ea, pe jumătate îngropat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
și o scenă greu de imaginat pe undeva prin România. Mă plimbam agale pe lângă un parc, când, prin fața mea au început să traverseze liniștiți strada, în amurg, bărbați îmbrăcați în frac sau în costume negre, cu papion, și femei în rochii de seară elegante, din mătase, satin sau mai știu eu ce. După ce traversau, intrau într-una din clădirile imense de vizavi, care avea pus deasupra porții un banner cu Crucea Malteză. Am ridicat capul și la etajul întâi al clădirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
care se vor instala, rând pe rând, cu mișcări sacadate, mecanice, cele cinci personaje: la Marquise de Merteuil, cu chipul cufundat într-un nor de pudră albă, cu privirea glacială, în ton cu coafura arhitecturală asemănătoare unui iceberg, purtând o rochie violetă lungă, asimetrică, apoi Valmont, apariție mefistofelică, cu sprâncenele exagerat evidențiate și îmbrăcat în roșu aprins, afișând permanent rânjetul amenințător al unui animal de pradă. Cei doi sunt urmați de un tânăr cuplu care emană erotism la fiecare pas și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Jean Echenoz. Ultima carte. Un om pe care îl admira de mult timp, însă fără să-l fi cunoscut vreodată, a venit la căpătâiul ei. Ultima întâlnire. A organizat ceremonia de înmormântare: ultima ei sărbătoare. Ultimele pregătiri: și-a ales rochia de înmormântare - bleumarin cu motive albe -, o fotografie în care zâmbește, pentru piatra sa tombală, iar ca epitaf: «M-am uitat deja!». A scris un ultim poem, pentru obituar. A reținut cimitirul Montparnasse drept adresă definitivă. Nu vroia să moară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]