8,411 matches
-
urmezi facultatea? — Ți-am spus, e un defect al meu. Uite ce-i. Voiam să merg la facultate, doar că mă hotărâsem să nu merg la aia. Putem lăsa acum în pace felul pripit în care iau decizii, te rog? — Scuze. Am rămas la fuga ta? Ea încuviință. — Toată vara am călătorit, încercând să nu ies în evidență. Am luat laptopul specialistului cu mine și din el am aflat unele dintre lucrurile pe care voiam să le știu, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se drept în față. Am tăcut vreme de trei sau patru minute. — Scout? — Hmmm? — Ai spus că ai o soră. Vrei să-mi vorbești despre ea? — De ce? — Doar ca să nu mă mai gândesc la rechin. Scout se uită la mine. — Scuze, am zis. N-am vrut să... — Nu, nu face nimic. Probabil că-i o idee bună să vorbim. Polly. Pe sora mea o cheamă Polly. Ce vrei să-ți spun? — Doar... orice. Cum e? Scout se gândi o clipă. — E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și fire, peste servere și hard disckuri parțial desfăcute. — Ei bine, când îți spun, să apeși „control“, „alt“ și „delete“ pe tastatura de-acolo. Ai înțeles? — Ce-o să faci? — Te-am întrebat dacă ai înțeles? Din nou tonul acela tăios. — Scuze, am spus. Da, am înțeles. — Bine. Fidorous apăsă cu degetele pe două tastaturi diferite. — Acum. Am apăsat tastele. În difuzoare se auzi o singură notă asurzitoare. Simțeam că-mi vibrează măruntaiele din cauza ei; ferm, egal și total. — Do central, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat de spate și-am pornit spre arcadă. — Scuze. Am făcut jumătate de pas înăuntru. — M-am rătăcit și-am auzit, cred, un clopot sau ceva de genul ăsta, așa că l-am urmărit. De fapt... pe tine te căutam. Doctorul Fidorous se întoarse cu fața la mine. — Ai auzit? — Da. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse: „Ceea ce ai văzut e doar ideea priceperii sau ne-priceperea. Este totul și nimic, o imagine, un lampadar, un grăunte de nisip de pe-un țărm îndepărtat“. Kenshin, Nibori și Susumu își cerură scuze pentru ignoranța de care dăduseră dovadă, iar Kenshin întrebă dacă se pot întoarce toți trei cu Tekisui în valea sa pentru a-i deveni învățăcei. Tekisui fu de acord și-n felul acesta luă ființă școala Shotai-Mu. DOI Trecură nenumărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așteptat prea mult și-atunci deja dispăruse din vedere. Ian n-a fost foarte fericit când am aprins lumina în dormitor. Avea expresia pe care motanii mari o au uneori când sunt treziți din somn pentru o fotografie de familie. — Scuze, am spus, așezându-mă pe marginea patului. Ian scutură dintr-o ureche. Am luat paharul și am mestecat cu degetul în el. Dreptunghiurile de hârtie fâșâiră. Convingere. Am închis ochii și-am încercat să mă conving că fâșâitul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un uriaș os bătut de vreme, măslinie și cafenie, de culoarea soldățeilor de plastic. Mai era ceva în privința ei, un soi de mâncărime mentală provocată de felul în care arăta, forma ei, ceva ce nu reușeam să... Hei, făcu Scout. — Scuze, am zis, limpezindu-mi mintea, încercând să fac abstracție de acea senzație. Mda, l-am întrebat de ea și el crede că e posibil ca noi să fi plutit în derivă. — Să plutim în derivă? Se întinse peste mine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți scuze. Asta e vina mea. Sunt un bătrân prost și egoist, care a crezut că poate îndrepta totul exact ca-n una dintre poveștile alea vechi. Dar adevărul e că eu nu sunt Tekisui. Hei, stai așa un minut, zise Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În primele câteva săptămâni după ce m-am întors asta se întâmpla mereu. Ședeam doar ore întregi în pat, așteptând ca el - țrr-țrr, țrr-țrr. Țrr-țrr, țrr-țrr - apoi vocea tatălui lui Clio spunea: „Vreau să-mi vorbești despre“ sau „mototol afurisit“ sau „scuze. Ascultă, îmi pare rău“ sau „nu-i așa - de ce-ar fi“ sau „fetița mea“ sau „n-ai avut grijă de ea“ sau „nu pot, pur și simplu nu pot...“ Uneori, nu se auzea absolut nici un cuvânt, ci doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
interesez, spuse Rowe prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să spun, Îmi pare rău pentru locuința dumneavoastră. Ce importanță mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi fost o nebunie să-ți-o Închipui pe doamna Bellairs sau pe vreunul dintre invitații ei amestecați Într-o crimă. Dacă n-ar fi fost Hilfe, Rowe ar fi plecat, găsind o scuză. Orice-ar fi spus Hilfe, oamenii aceștia nu păreau să ducă o existență tenebroasă. — Vă Întîlniți aici În fiecare săptămînă? Întrebă el, la Întîmplare. — În fiecare miercuri. Firește, Însă, că avem foarte puțin timp, din pricina bombardamentelor. Doamna Newey ține ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ați vrea să-mi spuneți cît e ceasul?... Nu mai am ceas. — E abia patru. Ar trebui s-o pornesc la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trenul. Ce-ai de gînd să faci? Nu știu, răspunse el, aruncînd o privire deznădăjduită În jur. Pe bufetul de stejar se afla un sfeșnic de alamă masiv, care strălucea ca nou; Rowe Îl apucă și bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei negru, cu ochii albaștri, cu pielea foarte albă. Avea probabil sâni mici, dar foarte sensibili. Era probabil bretonă. — Ești bretonă? o Întrebă el. — Da, de la Saint-Brieuc! răspunse ea bucuroasă. Știi, mie-mi plac dansurile braziliene..., adăugă ea, probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În grup; dar, este important de notat, fiecare apropiere face Întâi obiectul unui consimțământ, cel mai adesea explicit. Când o femeie vrea să refuze o relație nedorită, Își arată voința cu un simplu gest al capului - provocând imediat, la bărbat, scuze ceremonioase și aproape comice. Extrema urbanitate a participanților masculini pare și mai frapantă când te aventurezi spre interiorul zonei, dincolo de linia dunelor. Într-adevăr, această zonă e de regulă rezervată amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
într-o tufă. Fiindu-i milă, a trimis o frunză spre ea. Buburuza urcă, lăsându-se purtată de vânt, dar acesta își schimbă direcția și nimeri într-un alt arbore, retezându-i un fruct. Au ! De ce m-ai lovit, gărgărițo? — Scuze, nu am vrut să te lovesc. Eu pluteam pe această frunză, dar vântul își schimbă direcția și m-a izbit în tine. Și în plus, o furtună teribilă m-a adus aici. Îmi cer scuze că te-am supărat. Poți
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
De ce m-ai lovit, gărgărițo? — Scuze, nu am vrut să te lovesc. Eu pluteam pe această frunză, dar vântul își schimbă direcția și m-a izbit în tine. Și în plus, o furtună teribilă m-a adus aici. Îmi cer scuze că te-am supărat. Poți să iei banana căzută. — Acest fruct se cheamă banană? O, dar ce gust bun are! Acolo, de unde vin eu, nu există asemenea fructe. Tu cum te numești ? — Eu sunt Bananierul, iar cel care ți-a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
vulnerabilă decât dacă ar sta dezbrăcată În bătaia reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor care anunța repornirea motorului, ea și-a Înălțat din nou privirea spre oglinda retrovizoare. I-am zâmbit. A făcut un gest de scuze cu brațul drept, apoi a tras din țigară. Deja Între noi se instalase acel Început de familiaritate construit din semne, priviri și intuiția celor ce urmează să se Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Împrejmuirile cu gard? ș.a.m.d. Munceam de zor, de parcă am fi fost și noi Într-o echipă de campanie. Ne-am zis că, pentru a fi luați În seamă, era nevoie de un ritm zilnic al scrisorilor. De unde și scuza pentru abundența de citate. Nu aveam timp să fim prea creativi. Dar nu ne era jenă cu asta, important era să păstrăm cadența. Și, se pare că, până la urmă, am avut dreptate să ne dozăm astfel efortul. Fiindcă a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu-i... Da’ ce crezi că sînt eu? Ghicitor?! Nu, nene! Nu-ți dau voie să intri! Eu știu că am primit dispoziții clare... Și totuși În clipa următoare, același glas s-ar putea tîngui plin de umilință și de scuze protestînd Îngrijorat față de același om sau față de altul: — De ce n-ați zis, domnule, că sînteți prieten cu domnu’ Grogan? De ce n-ați zis că sînteți cumnatu’ lui? Dacă-mi ziceați, vă lăsam din prima clipă. Știți foarte bine cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de tăcută admirație față de istețimea clientului său, se apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că n-ai să te superi dac-o să te-ntreb ceva... da’ am avut o mică discuție cu prietenii despre... și-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]