8,989 matches
-
dăruiesc prin purtarea mea pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân și binecuvântare celor ce pleacă. Mănăstirea Secu cetate a Sfinților Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei și Sfântul Cuvios Ioan de la Râșca și Secu În toate timpurile, mănăstirile au slujit ca locașuri de adăpost și reculegere pentru cei care „au părăsit lumea” și și-au închinat viața singurătății pentru a lăuda puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu, dar, mai cu seamă, aceste așezăminte au slujit ca lăcașuri de mângâiere în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
În toate timpurile, mănăstirile au slujit ca locașuri de adăpost și reculegere pentru cei care „au părăsit lumea” și și-au închinat viața singurătății pentru a lăuda puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu, dar, mai cu seamă, aceste așezăminte au slujit ca lăcașuri de mângâiere în necazuri și în dureri, pentru ca apoi, în vremurile de restriște, mănăstirile să reprezinte veritabile cetăți de apărare în fața năvălitorilor străini. Mănăstirile noastre sunt mărturii grăitoare ale unui trecut bogat în oameni cu fapte pilduitoare. Mulțimea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ai Guvernului, autorități centrale și locale. La final, Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei la vremea aceea, a oferit distinselor oficialități câte o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Varlaam - Mitropolitul Moldovei, iar ierarhii care au slujit la Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea Secu au primit câte un engolpion cu icoana Sfântului Ierarh Varlaam, precum și o icoană a acestui sfânt. Odată cu proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Varlaam, Mănăstirea Secu a primit al doilea hram, sfântul devenind al doilea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ale geniului creator ale fiilor poporului român. Mărire Ție Doamne ! Visarion, Episcopul Aradului și Hunedoarei * 29 august 1977 Din aleasa bunăvoință și părinteasca dragoste a Preafericitului Părinte Justin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și amabilitatea frățească a P.S. Adrian Botoșăneanul, am slujit cu multă bucurie duhovnicească la hramul Sfintei Mănăstiri Secu. Visarion, Episcopul Aradului și Hunedoarei * 31 iulie 1980 Închinându-mă la străbunul altar de la Mănăstirea Secu, venit în aceste părți moldovenești cu prilejul înmormântării fostului episcop Partenie Ciopron, am simțit fiorul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii. Toate aceste obiecte de mare valoare, vorbesc despre vrednicia, iscusința, răbdarea, devotamentul tuturor călugărilor, cunoscuți și necunoscuți care au slujit în acest sfânt lăcaș, despre zestrea spirituală a minunatului nostru popor, despre tăria credinței noastre. Toată recunoștința acelora ce se ostenesc pentru păstrarea și conservarea acestor inestimabile valori. Fr. Dragomir Pop 22 iulie 1981 Am venit la această Sfântă Mănăstire
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cuvinte: nimic este fără temei de agiuns - Nihil est sine ratione sufficiente. Însă numirea acestui principiu, precum și formula prin care se închipuiește, nu este potrivită, căci sunt așa temeiuri cari, în sine privite, nu sunt de ajuns, ci totuși ne slujesc spre cugetare. Când adică socotim noi ceva a fi asemenea adevărului, noi aceasta cugetăm, 565 {EminescuOpXV 566} fiindcă avem temeiuri pentru această cugetare. Însă totdeodată simțim cumcă aceste temeiuri, deși în sine și pentru sine sunt adevărate, totuși nu sunt
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
civilă sau științifică, precum sau în viața cea de comun sau în știință și măiestrii le întrebuințăm, pentru a împărtăși altora cugetele noastre. 570 {EminescuOpXV 571} Legile folosirei terminilor. În genere la întrebuințarea terminilor în chip de lege ne poate sluji: ca să întrebuințăm terminii însemnători, nu săci, hotărâți, proprii și lămuriți. Îndeosebit în privire cătră noi înșine la întrebuințarea terminilor se cuvine să ni aducem aminte cumcă numai potrivit este să însemnăm unul și tot acelaș concept cu unul și tot
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mult a intra în supărările nevoii, de-a grăi împotriva cugetelor sale sau a mai suferi vorbe împotrivă. Depărtat fiind de curți, nu mai are grija Domnilor, nici a se sili să intre în dragostea lor. Nu se vede a sluji plecăciunilor ce le cer cei mari, ci se află întru a sa norocită sărăcie. A nu face cuiva strâmbătate se silește, după cele viitoare păzește cele de față și așază grijile sale pentru sine, neamestecîndu-se în trebile altuia. Nelipindu-se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pentru sine, neamestecîndu-se în trebile altuia. Nelipindu-se de mândrie, nici de slavă. Iubirea de argint i se pare o nebunie, desmierdarea o batjocură arătată, pisma o nimică, trândăvirea un păcat. Apucată fiind la laudele ziditorului, limba sa nu-și slujește a grăi vorbe deșarte. Fiind făr' de întristăciune și făr' de mânie, nu se vede nimic care să nu-i placă. Având vorbă cu mințile cele frumoase a celor vechi, se vede slobod de necazurile acelor de-o samă cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
copilul este scutit de orice obligații de a participa la treburile casnice, inclusiv la cele de elementară autoservire: spălat, îmbrăcat, strângerea patului, așezarea în ordine a cărților și jucăriilor etc. Lui nu-i rămâne decât să comande celor care îl slujesc, să-și manifeste, fără opreliști, capriciile, să trândăvească și să viseze. Când copilul începe școala, părinții apelează la tot felul de meditatori a căror plată reprezintă prețul lenii, al inactivității, dezinteresului, disprețului pentru muncă. Procedându-se astfel, lenea se adâncește
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
dialog este o dovadă de educație elementară și o condiție de bază în desfășurarea unor convorbiri civilizate. Diplome de premiu Pe când mă aflam la conducerea unuia dintre cunoscutele licee ieșene, în urmă cu mai multe zeci de ani, școala era slujită de dascăli cu vocație și cu meritat renume, care au dus faima acestei instituții mult peste granițele județului. Se aflau printre aceștia Nicolae Colibaba, Benone Constantinescu, Mihai Constandache, Ion Manolache, Lucia- Adela Pop, Vasile Pușcașu, Emil Șfichi, Ludmila Carasievici, care
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
salariat este beneficiar legal De un concediu de odihnă anual. Parlamentarii - renumiți veleitari - Și-au acordat, pe an, trei vacanțe mari. Ca și el LIBERTATE - „Crăiasă” mult dorită, Cu jertfe de vieți și sânge cucerită, Poporul nu poți să-l slujești... Stai, ca și el, în frig și flămânzești. Încununare Aderarea la NATO vine să-ncunune, Efortul depus de-ntreaga națiune Arogarea meritelor de către un partid sau guvernare, Este o perfidie, ba chiar o sfidare. Ca o anatemă Corupția, incompetența, mica și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în noi o reacție aproape organică. Din acest motiv, arta se slujește cu succes de hidos, care nu devine niciodată un scop în sine: “Hidosul este mai ales acea urâțenie de care arta nu se poate lipsi cu nici un chip, deoarece nu poate renunța la reprezentarea răului și nu se poate mișca
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
prin nici un fel de absolut, nici nu se poate proiecta asupra acesteia responsabilitatea înfrângerii. Absolutul nu este înzestrat cu nici un fel de rațiuni ultime; el este pur și simplu cel mai puternic. Absolutul este absurd. Probabil din cauza aceasta, grotescul se slujește atât de des de imaginea unui mecanism pus în mișcare și pe care nu știm să-l oprim. Diverse tipuri de mecanisme impersonale și ostile îl înlocuiesc pe Dumnezeu, natura, sau Istoria vechii tragedii. Această noțiune de mecanism absurd este
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ia un ofițer însoțit de pretorieni; îndată ce îi văzu în fundul atriului, se gândi că avea să moară. O clipă, i se păru ușor. Le ieși în întâmpinare tăcut, lăsând în urmă, una după alta, încăperile goale. Servitorii, liberții care îl slujiseră pe tatăl său îl priveau disperați. Însă ofițerul îl informă riguros și respectuos că, date fiind faptul că era minor, moartea tatălui său, pierderea drepturilor civile de către mama sa și confiscarea tuturor proprietăților, senatorii deliberaseră ca tutela lui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a numelui și amintirea fratelui ucis, era slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi. Îl întrebau ce dorește și observară că îi plăceau peștele din marea aceea, fructele și prăjiturile cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simți o umbră în spatele său. Astfel, scrisese un poet citat de Zaleucos, te atinge destinul ce trece în grabă. Era însă un tânăr egiptean, care din pricina războiului ajunsese sclav și care, datorită prezenței plăcute și purtărilor elegante, păruse potrivit să slujească la curtea imperială. Gajus îl remarcase fiindcă ochii lui căutau inconștient alinare. Pesemne că avea mai puțin de douăzeci de ani. Pe neașteptate, Gajus îl întrebă în greacă de unde era. Tot în greacă, băiatul îi răspunse că venea de la Alexandria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Exista o cale de fugă rațională din fața acelor spaime? Putea să se aștepte la ceva asemănător dreptății? Sau poate că din nedreptate și violență, oarbe asemenea vântului și focului, făcea parte și el. Cât conta oare durerea unui singur om? Slujea ea la ceva? Și dacă da, la ce anume? „Sau tot ce știu oamenii este doar masca pe care teama o pune pe chipul necunoscutului? Nu știm. Dar vrem să știm. Și, mai ales, vrem ca viața noastră să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care știau că nu se întâmplaseră și condamnaseră oameni pe care îi știau nevinovați. Discursul său, rece și lent la început, cu vorbe găsite cu greutate, devenea tot mai pasionat și acuzator. — Toți aceștia l-au cinstit și l-au slujit pe Tiberius când acesta era în viață; au fost instrumentele, complicii și, poate, inspiratorii delictelor sale. Apoi, la moartea lui Tiberius, s-au bucurat că dispăruse un tiran și i-au insultat memoria. Dar oare Tiberius era cu adevărat singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În jurul meu, paturile goale conțineau o sută de istorii ale ciocnirilor și pierderilor celor dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale. Când îmi potriveau chingile în jurul picioarelor, ascultam avioanele cum se înălțau de pe Aeroportul Londra. Geometria acestui complex dispozitiv de tortură părea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
el stătea Helen Remington, care se întorcea din când în când să se uite la mine. Insistase să-l însoțim pe Seagrave acasă, aparent neavând încredere în motivele lui Vaughan. Am întors în curtea din fața garajului lui Seagrave, garaj care slujea și drept salon auto. Această afacere, care evident văzuse momente mai bune în cursul scurtei cariere a patronului ca șofer de curse, era specializată în mașini vechi cu motor modificat și-n cele personalizate. În spatele vitrinei nespălate a sălii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la o renunțare bruscă de conștiință”. În tot cazul, Bacovia este citit de Vinea în cheie postsimbolistă: „Elementele sînt cunoscute atît, că ar putea sluji ca date de compoziție pentru cei cari vor să fie poeți și poeți triști. Dar ca un scutier - viitor sfînt - care, cu oțelul tuturora, dă o împunsătură nouă pentru a înstela rana comună, (...) din arsenalul sau din ierbarul (...) simbolismului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revolta împotriva moralei, literaturii, evidențelor și desfășurării cotidiene a lucrurilor să pară tinerilor singura atitudine acceptabilă”, notează Marcel Raymond în deschiderea capitolului despre „Dada“ din De la Baudelaire la suprarealism, explicînd dadaismul prin „spiritul de neîncredere universală” și „refuzul de a sluji, care a scuturat atîtea consemne tradiționale și credințe străvechi” (De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1970, p. 216). Un articol semnat în nr. 2 din Chemarea de N. Porsenna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa de altfel decît Arghezi), pe Arghezi, pe Mateiu Caragiale, pe Urmuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în posteritate și rolul de inovator în sfera conștiinței artistice: „De bună seamă, acestea nu sînt decît glume inteligente, și nimeni nu are pretenția de a le vîrî în marea literatură. Ele au avut însă o neașteptată înrîurire și au slujit la lărgirea conștiinței estetice” („Curs de poezie”, în G. Călinescu, Universul poeziei, antologie cu o prefață de Al. Piru, Ed. Minerva, București, 1971, pp. 36-44). Că au avut o neașteptată înrîurire o arată opera lui G. Călinescu însuși. În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]