11,425 matches
-
membrelor și a torsului, dar și un limbaj, bineînțeles. O formă a umanului, o negare a „greoiului” și „inexpresivului”, o levitație ușoară și continuă, un râs al degetelor, o fugă rămânând pe loc, o ispită a cărnii lingușitoare și vii, statui create și distruse cu nonșalanță și, până la urmă, poate, o dreaptă articulație a capului În armonia Întregului, un persiflaj, ba poate chiar o negație a limbii și graiului, atât de slăvite, devenite deodată superflue. Dansul dionisiac poate Însemna, Însă, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de care nu mă’doiesc că voi fi asaltat, prea puțini sunt și vor fi cei care vor discuta cu calm și seriozitatate extrapolările mele teoretice, Încercările de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau scenele, evenimentele biografice sunt mereu Întrerupte de teorii, digresiuni care nu au Întotdeauna legătură directă cu activitatea și destinul autorului ce semnează aceste rânduri. Chiar și portretele care apar În acest text sunt, nu rareori, doar „socluri” pentru „alte statui”, așa cum Brâncuși În lucrările sale din ultima perioadă dădea aceeași importanță, simbolică, uneori, soclului, ca și lucrării plastice propriu-zise. (Dar, evident, fără a avea minuția și răbdarea genială și inspirată pe care o avea maestrul originar din Dolj cu figurile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
elenistică și romană, este acoperit astăzi de un oraș modern, Constanța, principalul port maritim al României. La Tomis a fost exilat (din motive rămase obscure), În vremea lui Augustus, și acolo a și murit, chinuit de dorul Romei, poetul Ovidiu; statuia lui se Înalță În piața centrală a Constanței. Dobrogea a fost romană, apoi bizantină, după care a aparținut primului țarat bulgar, din nou bizantinilor, și iarăși bulgarilor. În secolul al XIV-lea, apare ca un mic stat de sine stătător
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
astăzi. Este un simbol care pur și simplu se confundă cu România (În timp ce Ștefan cel Mare, simbol și el al tuturor românilor, a rămas totodată, oarecum contradictoriu, și un simbol al particularismului moldovenesc. Este, În prezent, marele patron al Republicii Moldova; statuia lui tronează la Chișinău). Epoca modernă se deschide cu un tandem complementar, dar dificil de armonizat: Cuza și Carol I. Cel dintâi este domnitorul unirii de la 1859 și al reformelor care au făcut statul român modern; a rămas În conștiința
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cel mai central din București — e de inspirație „haussmanniană“ (la grande croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este așezată Universitatea (construcția inaugurată În 1869 și extinsă după 1900). În Piața Universității se Înalță câteva statui reprezentative, prima și cea mai simbolică dintre toate fiind statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul (dezvelită În 1874; și ea, oricât ar fi de patriotică, tot opera unui francez, sculptorul Carrier-Belleuse; gurile rele spun că francezul ar fi preschimbat o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
grande croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este așezată Universitatea (construcția inaugurată În 1869 și extinsă după 1900). În Piața Universității se Înalță câteva statui reprezentative, prima și cea mai simbolică dintre toate fiind statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul (dezvelită În 1874; și ea, oricât ar fi de patriotică, tot opera unui francez, sculptorul Carrier-Belleuse; gurile rele spun că francezul ar fi preschimbat o Jeanne d’Arc În Mihai Viteazul!). Bucureștiul modern nu a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
neutru și stupid, Strada Nuferilor! După 1989 s-a revenit, evident, la Berthelot. Aproape fiecare stradă bucureșteană are o asemenea poveste — și fiecare generație Îi zice În felul ei — chiar dacă strada Berthelot mi se pare că deține recordul. Nici bronzul statuilor nu s-a dovedit mai rezistent. Prea multe n-au fost niciodată În București. Comuniștii au distrus o bună parte dintre figurile-simbol, În primul rând impunătoarea statuie ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal (operă a renumitului sculptor croat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
felul ei — chiar dacă strada Berthelot mi se pare că deține recordul. Nici bronzul statuilor nu s-a dovedit mai rezistent. Prea multe n-au fost niciodată În București. Comuniștii au distrus o bună parte dintre figurile-simbol, În primul rând impunătoarea statuie ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal (operă a renumitului sculptor croat Ivan Meštroviæ; ar putea fi refăcută, dar cine se mai gândește la asta?), ca și statuia lui I.C. Brătianu, aflată În rondul de la intersecția celor două bulevarde
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au distrus o bună parte dintre figurile-simbol, În primul rând impunătoarea statuie ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal (operă a renumitului sculptor croat Ivan Meštroviæ; ar putea fi refăcută, dar cine se mai gândește la asta?), ca și statuia lui I.C. Brătianu, aflată În rondul de la intersecția celor două bulevarde centrale. N-au pus mare lucru În locul lor. Ceaușescu le-a avut pe toate, nu Însă și statuie. Au fost, În schimb, un Stalin uriaș, la intrarea În Parcul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fi refăcută, dar cine se mai gândește la asta?), ca și statuia lui I.C. Brătianu, aflată În rondul de la intersecția celor două bulevarde centrale. N-au pus mare lucru În locul lor. Ceaușescu le-a avut pe toate, nu Însă și statuie. Au fost, În schimb, un Stalin uriaș, la intrarea În Parcul Herăstrău, dat jos odată cu denunțarea „cultului personalității“, și un Lenin nu mai puțin impresionant În fața Casei Scânteii. Lenin a trebuit să coboare și el de pe soclu În 1990, iar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Lenin nu mai puțin impresionant În fața Casei Scânteii. Lenin a trebuit să coboare și el de pe soclu În 1990, iar soclul rămas gol parcă așteaptă un alt simbol. Cât despre intrarea În Parcul Herăstrău, aici a apărut În 2006 o statuie a generalului de Gaulle, inaugurată cu ocazia anului francofoniei. Ce e de văzut Ar fi nedrept ca Bucureștiul să fie judecat după modelul altor capitale. El este altfel. Nu se remarcă În mod deosebit prin monumentalitate, și Încă și mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
O plimbare pe străzile lui ne coboară spre 1900, În Bucureștiul de dinainte de blocuri, cu vile și grădini. În 1990, Palatul Cotroceni a devenit sediul președinției României. Tot În Cotroceni se află Grădina Botanică, precum și Facultatea de Medicină, străjuită de statuia generalului doctor Carol Davila (1828-1884), unul dintre marii „Întemeietori“ pe care i-a avut România În secolul al XIX-lea; venit din Franța și naturalizat român, el a fondat Învățământul medical și a organizat serviciile sanitare românești. Bucureștiul este și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mare parte a secțiilor a fost Închisă, În vederea unei reamenajări; se așteaptă rezultatele. Oricât de criticabilă i-ar fi concepția, muzeul este Însă excepțional de bogat. S-au adunat aici o mulțime de piese originale: ceramică preistorică, dacică și romană, statui antice, inscripții... și, În primul rând, tezaurul României, cu obiecte provenind de la daci, sciți și goți (vedeta fiind faimosul Tezaur de la Pietroasa, atribuit celor din urmă), până la bijuteriile Coroanei. Remarcabilă este și copia fidelă a Columnei lui Traian, Însă nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
era de toate cele. Cum contramandasem vacanța de camping, Jayne și cu mine am inițiat mai multe activități menite să-i scoată pe copii din apatie: lecții de karate și de oboi, casete fonice, jucării inteligente, o excursie la muzeul statuilor de ceară, o vizită la marele acvariu. Era o vară care-i spunea nu lui Robby (el considerându-se un jucător „profesionist“ de jocuri video) pentru că își dorise să zboare la Seul pentru a participa la Jocurile Cibernetice Mondiale. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
albă și moale care se filtra în întuneric. De unde stăteam puteam vedea umbrele părinților mișcându-se încet, murmurul lor din interiorul clădirii devenind un fundal sonor îndepărtat, iar în spatele lor se distingeau lungi rafturi de cărți. În curte se găsea statuia din bronz a Grifonului Buckley Griffin, mascota școlii, jumătate-vultur, jumătate-leu, înaltă de șase metri, înălțându-se deasupra curții cu aripile întinse, gata să zboare de pe soclu. Am coborât pe scări să mă uit mai bine la grifon, să fiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dăruiască Fălticeniului, deoarece el n-are copii. Ar mai fi Vasiliu Falti și Băeșu. De la soțul meu Mihăilescu, mi-au rămas 2 bucăți de valoare, dar aparținând autorilor străini, nu cred că ar putea figura În Muzeul Fălticeni. Este o statuie: Pescar (așezat pe botul unei bărci) În bronz, iscălit de un sculptor olandez: Waagen. Are Înălțimea, cred, 50/40 cm. A doua piesă, este un vas ornamental În porțelan colorat, cam 30/40. Se crede că aparține epocii napoleoniene - Ludovic
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
bună decât În mâna oricărui alt, care va rămâne cu modestele mele lucruri, atunci când nu voi mai fi. Omul nu știe când Îi vine ceasul! În curând vă voi trimite și fotografia mărită de 2 ori și jumătate a 585 statuii (de fapt bustului, n.n.) „Maior Ioan”, pentru a mai ilustra, În Muzeul de subt Îndrumarea Dvs., Încă cu ceva din activitatea mea. Cred că cei care vor vedea În Muzeu, bustul „Muncitorul”, s-ar putea să nu știe că tot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ilustra, În Muzeul de subt Îndrumarea Dvs., Încă cu ceva din activitatea mea. Cred că cei care vor vedea În Muzeu, bustul „Muncitorul”, s-ar putea să nu știe că tot eu sunt și autoarea bustului „Maior Ioan”, expus ca statuie În oraș. Așa că vă rog să nu luați În nume de rău rugămintea mea și părerea (...) de a așeza În apropierea bustului mic al „Muncitorului” și fotografia pe care urmează curând să vă o trimet. Îmi pare rău că n-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prof. univ.), a căutat să zărească bustul „Muncitorului” În verde Închis, cu șapcă și țigară, sau fotografiile mari colective, În care pe lângă mine apărea ca Directoare, Dna Delavrancea, soția lui Barbu Delavrancea, alta În care figura sora lui Pârvan, fotografia statuiei așezate În oraș etc. Nimic!? Numele meu nu lau zărit, nici chiar Alex. Ciuntu, colonel, care a vizitat, chiar luna aceasta orașul lui natal. Cine a spus: „Unul muncește și altul culege roadele”!!! Nici după război, n-am primit nici măcar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
găsește D-sa, că nu au nici o valoare? Tatăl Muzeului lipsește, este mutat cu răspunderi mai mari?! Ne bucură, dar ne și Întristează! Am scris și mi-am descărcat sufletul, rugându-vă să nu luați În nume de rău. Eu, statuia am dăruit-o, ca fiică a Fălticenilor. Fiecare avem necazurile noastre, luptăm În viață și... plecăm cu satisfacții ce am lăsat viitorimei, măcar ceea ce am putut face! Vă doresc multă sănătate la amândoi. Vă așteptăm cu mare plăcere, vă admir
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Săo Pedro de Alcántara, din alt capăt al urbei. Castelul poate fi un reper excelent, față de care să-ți determini cu ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură de cavaler. Căldura este destul de suportabilă, o „înmoaie”, din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să recunosc imediat romburile de pe coperta volumului Cartea neliniștirii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mare din câte văzusem până acum la Lisabona, închisă din trei părți de clădiri galbene cu portic, formând un unic ansamblu arhitectural. Piața se varsă către uriașul estuar al râului Tajo, cel care desparte orașul în două. În mijloc tronează statuia ecvestră a regelui José I, ale cărui veșminte te duc cu gândul la Secolul Luminilor. Contemplăm apele tulburi, sprijiniți de parapetul debarcaderului, fojgăiala bancurilor de pești în căutarea hranei: spinările subțiri și negre, ca niște alge marine, unduindu-se în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ascunde un șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație: romană, maură și cea portugheză propriu-zisă, pe care le poți contempla traversând podețele atârnate deasupra excavației. Coloane subțiri ce susțin o boltă de mult dispărută, fragmente de statui antice risipite în neorânduială. E ușor să exulți în fața unei asemenea generoase intimități cu istoria, o relație imposibilă în țara fără identitate de unde ai venit, dar gândul că aceste pietre îți vor supraviețui și ție îți surpă, implacabil, entuziasmul. VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literatură pentru copii până la medicină, astronomie și psihanaliză. Grupul scriitorilor se sparge foarte repede, risipindu-se pe imensa suprafață a târgului. După ce fac un tur al „standurilor”, cobor spre marea piață din capătul grădinii - o rotondă în mijlocul căreia se înalță statuia Marchizului de Pombal. Un ghid din stafful portughez îmi face cunoștință cu personajul. În 1755, Lisabona a fost devastată de un cutremur de pământ îngrozitor, care nu a lăsat piatră pe piatră din partea medievală a orașului, exceptând pitorescul cartier Alfama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]