8,805 matches
-
mea, cel puțin. Nu mi-a trecut prin cap la tinerețe să plec, aventura era în capul meu și în cărțile pe care le împărtășeam cu acei autori atât de viguroși în descrierea plecărilor repetate și a rătăcirilor în ținuturi stranii. Nu știam pe nimeni în București, de ce să fi mers acolo, doar pentru că s-a spus că nu poți fi poet recunoscut dacă locuiești în provincie? Oricum, nu m-am gândit la mine ca la un poet decât foarte târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
anularea identității etnice. Dacă nu o face (avem destule exemple), înseamnă că scriitorul nu a străpuns cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de captiv al unor matrozi beți care-și bat joc de el. Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
istorie: eram la un moment dat, în primul an de liceu, într-un impas: îl citisem pe Blaga, mă vrăjea dincolo de vreun sens pe care-l bănuiam doar, eram tentat să citesc cu voce, doar pentru mine, cuvintele acelea deodată stranii, răsfoisem fascinat unul-două volume de Dinescu pe care mi le arătase cineva (unul dintre colegi visa o reîntoarcere la poezia latină eu pariam pe Dinescu), citisem antologia de poezie a lui Philippide, din literatura germană, dar a fost un moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărat că nu ne mai izbim de penibilele interdicții legate de scriitorii (unii de prima mâna) expatriați sau de cei indezirabili în optica unei politici discreționare. Dar se ivesc manevre ale unui soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici, care au suferit într-un fel sau altul rigorile epocii totalitare spre a face pe plac cui? unor privilegiați de ieri ca și de azi, care pozează în victime. Cineva zicea așa: în Occident, ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau Tibet, nu cred că poți fi considerat un poet agrar. În mod paradoxal, cunoscând formele arhetipale de viață și artă în care s-a structurat civilizația Maramureșului, am avut mai ușor acces la codurile genetice ale divinității, la structurile stranii ale particulelor elementare, la realitățile cosmice ca stringurile sau găurile negre, arheii de pe Valea Izei mi-au deschis accesul la aceste forme vii ale materiei arhaice universale, fie că e vorba de teritoriile uluitoare ale geneticii de ultimă oră, ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și în adverbe și locuțiuni, ori de câte ori, uneori, alteori, te ridicam de subțiori/ de-atâtea ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și semantică, cu totul stranie, mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți mai vorbesc de particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și spune adevărul, sine ira et studio, doar cu dorința vie de a elucida din punct de vedere istoric unul dintre cele mai spectaculoase, dar și nebuloase, fenomene din întreaga istorie a României. Însă nu ți se pare cu totul straniu că nimeni până acum nu m-a întrebat serios, cum o faci tu acum, despre acest fenomen, în istoria noastră s-au întâmplat și se întâmplă lucruri ieșite din comun și în loc ca primul reflex al conștiințelor evaluatoare să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu personaje și întâmplări uluitoare, care mă împing afară din ființă către pagina de carte, spre ceea ce Mușina numea "noul antropocentrism", pe care eu și soră-mea îl practicam înainte de a ști cum o să i se pună numele. Oricât de straniu ți s-ar părea ceea ce spun, abia acum mă simt pe deplin responsabil și pregătit din toate punctele de vedere, când aud în spate răsuflarea ademenitoare a morții, să mă apuc de marea literatură pe care am sperat s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
găsește etimologia acestei localități în limba greacă hoos, hovs, hous (rădăcina hoo, hov), care înseamnă „îngrămădire, grămadă, morman, vârf, pământ scos dintr-o groapă”, explicație preluată de la Anatole Baille (Dictionnaire grec-français, ediția V, p. 2145). Fonetic, etimologia pare cel puțin stranie, de aceea e bine să așteptăm și opinia lingviștilor. Se poate conchide că lipsesc studiile lingvistice cu referire specială la toponimia orașului și a împrejurimilor, dar avem substanțiale cercetări arheologice și încă insuficiente documente scrise. Nu ne rămâne decât să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
îmbătat (subl. ns.); iar acesta blesteamă apoi și înjură pe stăpânul casei care l-a poftit, în loc să-i mulțumească”. Totodată, misionarul, în călătoria sa, descria ținuturile tătarilor, cerchezilor, abbazilor și Mingrelia (Georgia sau Gruzia), în care se povestesc multe întâmplări stranii. Petru Bogdan Bakšič (1601-1674), un alt călător, aflat la Huși în ziua de 29 septembrie 1641, îl numea oraș datorită existenței reședinței episcopale. În lucrarea Vizitarea apostolică a Moldovei, misionarul descrie aceste locuri frumoase și bogate: „Am vizitat Hușii (Use
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fără zahăr, numit și acum "Daiquiri especial", "Papa doble'' sau "Daiquiri salvaje", rețeta lui Hemingway prevăzând "două degete de rom, suc de lămâie și două măsuri de gheață frapată''. De "hijo alegre" și de Havana mă leagă o întâmplare plăcută, stranie și uimitoare în același timp. La sfârșit de decembrie 2008, aflân-du-mă la Havana ca șef al misiunii noastre diplomatice, am primit din partea "El Lider Maximo", "El Comandante Supre-mo", "El Barbudo", un coș cu "regalos" cadouri, oferite nu cu ocazia Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
am văzut în lumea asta altul ca el, nici american, nici francez, nici spaniol. Pe nimeni în lumea asta! Un om de suflet, bun cu copiii și femeile decăzute. Le da 40 sau 50 de dolari... Și ca american era straniu! Pentru că americanii de azi ce fac cu popoarele lumii, în special cu Cuba, e teribil!" În jurul lui Gregorio Fuentes și Carlos Gutierrez, cei doi piloți ai lui Hemingway, s-au dus și se mai duc vii dispute în legătură cu două probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bolnăvicios Într-un fel ciudat. Trecea prin fluctuații bruște de greutate, asemenea unui diabetic sau unui bolnav de ficat. Aceste schimbări În greutate erau adesea Însoțite de un acces incontrolabil de agitație, astfel că omul dispărea cîteva zile. Efectul era straniu. Îl vedeai o dată cu un chip proaspăt, de puști. După vreo săptămînă se arăta așa de slab, de gălbejit și de Îmbătrînit, că trebuia să te uiți la el de două ori ca să-l recunoști. Fața-i era brăzdată de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aberante. - Omu’ ăsta e țicnit, a zis Roy, agentul imobiliar. Nu știe ce vrea. Doar Valea mai era acum reală pentru West. Nu exista alt loc În care să se ducă. Alte locuri erau Închipuire. Ascultîndu-l cum vorbește, căpătai sentimentul straniu că locuri ca Milwaukee nu există. West s-a Întremat și s-a dus În Arkansas să vadă o fermă de oi la cinșpe dolari acrul. S-a Întors În Vale și a-nceput să construiască o casă pe credit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Asta are potcoave la picioare, nu pantofi. Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu soldații. Totuși era un tablou straniu de artă: luna vărsa o lumină argintie prin ferestrele strâmte ale bisericii, arătând și ascunzând alternativ pe maicele în picioare în lungul șir al stranelor, toate în același port, cu ramura de salcie în mână, formând o serie decorativă prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Mă duc în Germania, unde voi servi țara în finanțe. Sper că aceasta va fi puntea pe care mă voi putea reîntoarce aici. Casa mea am închiriat-o mobilată“. Casa o schimbase cu a lui Alex. Beldiman de la Charlottenburg. Această stranie expunere a motivelor mi-a fost dată de d-ra Sion a doua zi după vizita lui Al. Sturdza. Vorbele lui probează inconștiența și aberațiunea grandomană în care trăia. A plecat deci în Germania, unde însă avusese simțul practic (propagandă germanofilă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fi răspuns drastic. El tăcea, se uita lung la ea și schimba vorba adresându-se la altcineva. După moartea bărbatului meu venea în toate zilele să mă vadă, cu o dragoste pe atât de caldă pe cât era indiferența ei de stranie. Într-o zi ședea pe fotoliul lui Costache, lângă birou, eu în fața lui. Vorbeam cu tristețe și plângeam amândoi. Deodată îmi zise: „Văzându-te așa singură și pe mine așa singur, ce rău îmi pare că m-am mai însurat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
realizat, cu această ocazie, o siglă a cenaclului A urmat salonul de iarnă. Consemnat în publicația locală „Tinerii”: „De la adâncimea cromatică a compozițiilor lui Gheorghe Bucur, la fondul izvorât natural cu predominant albastru al lucrărilor lui Gustav Hlinka, la luminile stranii, atemporale ale lui Doru Bucur. De la floralele inefabile ale lui Gheorghe Felecan (Cluj-Napoca), la toamna tulburătoare al lui Trifu Mureșan, la culorilor lui Willi Weissmann, la simfonicele primăveri cu flori ale Liei Popescu (Timișoara), la expresivele clădiri citadine ale Rodicăi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
interesant cu adevărat în prima sa parte. Proza lui Ury Benador reunește destul de neobișnuit însușiri de observator tăios al crizelor interioare cu altele care vădesc propensiuni lirice și deschideri spre simbol și mit. A doua ipostază o atestă, printre altele, strania nuvelă (sau mai degrabă poem în proză) Appassionata. Deși un „subiect“ avem și aici, substanța e lirică. Un Reb Burich’l, rabin din Sadagura, e atras ca de o vrajă de Viena anului 1827, unde ajunge „după cinci săptămâni de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că în acest răstimp s-ar putea să mai vină vreun doritor să-și ia rămas-bun de la Paul Georgescu, că trebuia respectat termenul. Am așteptat tăcuți în jurul coșciugului încă neacoperit, dar n-a mai venit nimeni, bineînțeles. După un timp, straniul necunoscut s-a uitat la ceas și a făcut semn că Paul Georgescu putea fi coborât în groapă, operațiune care a fost îndeplinită îndată. Azi urma mormântului său fără cruce, de la cimitirul Străulești 2, aud că s-a pierdut. Ov.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
l întâi de toate generației din care făcea parte, îndeajuns de mefientă, până atunci, în ce-l privește, sau dacă nu, măcar indiferentă. Acum, generația ’60, care produsese mai ales nuveliști și povestitori, își recunoaște în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în adâncuri sufletești nemaicercetate în proza noastră, cu personajele sale dimensionate multiplu, ca acel memorabil Grobei din Bunavestire, basculând între banal și mitic, între grotesc și superbie. A urmat în cariera lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu se putea scoate mai nimic de la acel tânăr foarte rezervat, retractil, nevorbind decât întrebat, iar atunci adresându-ni-se invariabil, nouă, colegilor lui, cu „dumneavoastră“ și „domnule“. Formula era neobișnuită între tineri de aceeași vârstă, între colegi, și suna straniu. Pe mine, în orice caz, în totul personajul mă intriga, mai ales din clipa în care am crezut că deslușesc, în comportarea lui ostentativ deferentă și apăsat ceremonioasă, un dedesubt de maliție. Drept care l-am atacat odată frontal: — Ce tot
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pleoapa mea înspre trecut, După fărâmiturile de stele Ce de pe cer coboară-n apă, grele Va lumina ființa mea, va lumina Adâncu-acestei liniști, ca o stea Ce-n apă virtual și-a împietrit trupul cel viu, incandescent, fluid. De o stranie originalitate sunt poeziile gnomice din volumul postum Între nume și lucruri. Intenția dintâi a autorului de-a compune pentru Editura Ion Creangă un șir de poezii-definiții, referitoare la componente ale universului domestic și la habitudinile copilăriei, a fost pe parcurs
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la el, de existența unui obstacol care trebuie înlăturat, a unei dificultăți care trebuie învinsă. Fără să aibă în fața ochilor un termen de opunere, se pare că nu poate construi, iar atunci când nu-l găsește, și-l imaginează. Închipuie o stranie lume a lui Caragiale, kafkiană, orwelliană, pentru a turna în ramele acesteia imaginea lumii românești din anii totalitarismului comunist. Spiritul polemic l-a aruncat pe Mircea Iorgulescu, în cartea despre Caragiale, în cea mai plină de riscuri experiență critică a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]