8,384 matches
-
metoda sintetisă, de care se distanțează cu timpul, revenind după o perioadă de nesiguranță la propriul stil de reproducere realistă a celor văzute. În 1891 își organizează prima expoziție individuală în sălile clubului ""La Revue Blanche"". Ia parte la mișcarea teatrală de avangardă și realizează numeroase decoruri pentru reprezentațțiile de teatru. Execută și panouri murale pentru familiile Nathanson, Dr. Vasquez și pentru prințesa Martha Bibescu. Între 1912 și 1913 decorează holul teatrului ""Champs Elysées"". Execută picturi pentru ""Palais de Chaillot"" și
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
din București, pe care l-a absolvit în 1971 cu media 10 la bacalaureat. Dorea să devină marinar, ziarist sau arheolog însă a intrat la teatru din prima încercare și a absolvit I.A.T.C. (actuala Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”) secția Actorie în 1975 la București, clasa prof. Sanda Manu și Geta Angheluță. A fost repartizat la Târgu Mureș în 1975 unde a rămas până în 1994. În acest interval, în afară de teatru și-a continuat și
Vlad Rădescu () [Corola-website/Science/318773_a_320102]
-
angajează la Teatrul Mic din București, în paralel devenind consultantul artistic al rectorului UNATC, Victor Rebengiuc. Devine prin concurs director general al Teatrului Nottara (1996 - 2000) din București. Între 1987 și 1994 este cadru didactic asociat la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, apoi - din 1996 până în 2002 - predă actorie și management cultural la Universitatea Ecologică din București. Din 2002 este director la Fundația Centrul Cultural European și conferențiar universitar drd., șef catedră, la Facultatea de Teatru a Universității "Spiru
Vlad Rădescu () [Corola-website/Science/318773_a_320102]
-
de teatru "Întâlnirile Școlilor și Academiilor europene de teatru" cu patru ediții, primele două la Târgu Mureș( 1993, 1994), iar ultimele două la Târgoviște (1995, 1996), recunoscute ca importante evenimente de gen de tinerele generații de profesioniști și de comunitatea teatrală. A fost inițiatorul - în 1998 - al spectacolului de mare succes "Costumele", regizat de Dan Puric, care a pus în valoare peste 100 de costume de teatru create de Irina Solomon și Dragoș Buhagiar în mai mult de 10 premiere din
Vlad Rădescu () [Corola-website/Science/318773_a_320102]
-
Rise of Arturo Ui. New Version, regizat de Boris Blank. 1997-1998 Primul său rol de succes este Nicolai Ableuhov, în piesa PETERSBURG, rol pentru care a luat premiul pentru cel mai bun actor debutant. Alte roluri importante din cariera sa teatrală sunt Sebastian în "A douăsprezecea noapte", Chikatilo în "Chikatilo on Death Row", Dorian Gray în "Portretul lui Dorian Gray", Caligula în "Caligula", Paris în "Romeo și Julieta," Mikhail Platonov în "PLATONOV" și altele. În 2000 începe cariera lui Daniil Strahov
Daniil Strahov () [Corola-website/Science/318792_a_320121]
-
Abia după aproape un secol, o piesă va depăși 100 de spectacole, cu "Tom și Jerry", pe baza cărții "Viața în Londra" (1821) și recordul a atins cifra de 150 la sfârșitul anilor 1820. America colonială nu a avut prezență teatrală semnificativă până în 1752, când impresarul William Hallam din Londra a trimis doisprezece actori în colonii împreună cu fratele său, Lewis, ca impresar. Ei au pus bazele unui teatru în Williamsburg, Virginia și au început cu "Negustorul din Veneția" și "Anatomistul". Compania
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
semnificativă până în 1752, când impresarul William Hallam din Londra a trimis doisprezece actori în colonii împreună cu fratele său, Lewis, ca impresar. Ei au pus bazele unui teatru în Williamsburg, Virginia și au început cu "Negustorul din Veneția" și "Anatomistul". Compania teatrală s-a mutat la New York în vara anului 1753, dând spectacole de operetă-baladă cum ar fi "Opereta cerșetorului" și farsele-baladă, cum sunt "Damon și Phillida". Până în anii 1840, P.T. Barnum organiza un complex de spectacole operând în Manhattan de jos
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
controlul teatrelor de pe Broadway. Autorul european de teatru muzical Andrew Lamb notează: "Triumful lucrărilor americane aupra celor europene din primele decade ale secolului al XX-lea a apărut pe fondul unei schimbări ale decorului social. Stilul de operă și cel teatral aparținând structurilor sociale din secolul nouăsprezece au fost înlocuite de un stil muzical mult mai potrivit pentru societatea secolului al XX-lea și pentru dialogul local. În America a apărut un stil mai direct și tot în America a înflorit
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
în Indiile de Vest, fiul lui Joseph Nathaniel Goddard , un negustor, și al Wilhelminei née Hinkinson ; Neville era al patrulea copil în familia lor de nouă băieți și o fată. A venit în Statele Unite ale Americii pentru a studia arta teatrală la vârsta de șaptesprezece ani (în septembrie 1922) iar, pe când se afla în turneu cu trupa sa de dans prin Anglia, a prins gustul pentru metafizică, după o discuție întâmplătoare cu un scoțian care i-a împrumutat o serie de
Neville Goddard () [Corola-website/Science/316180_a_317509]
-
ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea "Teleenciclopedia", difuzată de Televiziunea Română. Actrița a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului. a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului, sub îndrumarea Irinei Răchițeanu. A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Piatra Neamț. Teza de doctorat a Luciei Mureșan se intitulează "Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice - orice glas ascultă glas
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
sens, sunt binecunoscute aparițiile Luciei Mureșan în emisiunea "Teleenciclopedia", difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate. Și-a început activitatea didactică în 1963, susținând cursuri de Arta și tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Continuă să predea în această instituție până în 1992, când se transferă la Universitatea Hyperion din București, unde prezintă cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” și „Analiza procesului scenic”. Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
absolută care sfidează definiția și dogmă”. „Aceste trei cărți premiate au fost publicate împreună ca volum inaugural al Yale Library of World Literature în Translation.” (Braschi 1998: Yo-Yo Boing!: 13) În anii 1990, Giannina Braschi a început să scrie dialoguri teatrale în engleză, spaniolă și . Românul sau bilingv Yo-Yo Boing! (Amazon Crossing) are un format experimental și sfidează legile limbii engleze unice, campanile de epurare etnică și cenzură corporatistă. În 2011, Giannina Braschi a debutat cu United States of Banană, prima
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
cu scopul de a construi, prin artele spectacolului, un spațiu creativ și un orizont antropologic într-o continuă expansiune. Ambiția organizatorilor a fost de a crea un festival complex, un festival independent, și de a descoperi noi tehnici de exprimare teatrală. Începând cu ediția 2005, a fost motorul obținerii statutului de Capitală Culturală Europeană pentru orașul Sibiu și a cunoscut o dezvoltare fără precedent, ajungând la 350 de evenimente pe parcursul a 11 zile de festival, provenite din 70 de țări ale
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu () [Corola-website/Science/321170_a_322499]
-
n. 1 ianuarie 1948, Brătești, jud. Argeș) este un scriitor și traducător român. A absolvit liceul la Curtea de Argeș. Student al facultatea de limbă și literatura română din București, pe care o părăsește pentru secția de teatrologie de la Institutul de artă teatrală "I.L. Caragiale". Debutul în "Luceafărul" (1964). În "Iadeș" (1967) poetul e ispitit în aceeași măsură de ermetism și suprarealism, de cultul banalității și de mitologia autohtonă, localizată, uneori în teritoriul natal. Construcțiile baroce trădeayă gustul pentru proteiyarea excursului poetic și
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
Lauzun, contesa de Egmont, marchizul de Lusignan, marchizul de Osmond, matematicianul d'Alembert, scriitorul german Melchior Grimm, matematicianul și astronomul Pierre-Simon Laplace, chimistul Claude Louis Berthollet, compozitorul Pierre-Alexandre Monsigny și dramaturgul Ludovic Carrogis Carmontelle. De asemenea, cuplul a dat reprezentări teatrale, dintre care unele au fost scrise de marchiza de Montesson. În februarie 1785, la insistențele regelui Ludovic al XVI-lea și cu puțin ajutor de la Madame du Barry, Ducele de Orléans a vandut magnificul castel Saint-Cloud, care era în posesia
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
își urmează mentorul, profesorul Aleksandrov, în Basarabia. La Soroca își descoperă pasiunea pentru teatrul de animație: confecționează primele sale păpuși, scrie piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, și pune în scenă spectacole pentru copii. La Chișinău, colaborează cu diverse companii teatrale ca pictor scenograf; creează decoruri cu motive inspirate din folclorul rus ("lubok"). De asemenea, realizează panouri decorative pentru Pavilionul Adunării Nobilimii. "Ca urmare a Actului Unirii votat de Sfatul Țării de la Chișinău (27 martie/ 9 aprilie 1918), provincia Basarabia intră
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
părăsește Capitala și, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraș bucovinean. În aceeași perioadă aici lucrează nume de prim-plan ale generației sale: Victor Ion Popa (numit director artistic al instituției), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu - animatori ai vieții teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu cei trei regizori, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești. Pentru deschiderea stagiunii 1926-1927, Löwendal proiectează și execută o cortină extrem de elogiată în presa
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Popa (numit director artistic al instituției), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu - animatori ai vieții teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu cei trei regizori, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești. Pentru deschiderea stagiunii 1926-1927, Löwendal proiectează și execută o cortină extrem de elogiată în presa vremii. Realizează o montare inedită a piesei Crimă și pedeapsă, după Dostoievski, propunând o inovație tehnică - scena glisantă pe șine. Are un rol decisiv la
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Cernăuți, eveniment cu remarcabile ecouri în presa vremii. În 1937, se stabilește la București, împreună cu familia. Participă cu lucrări de grafică (afișe) la toate expozițiile Oficiului Național de Turism din țară și străinătate. Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
grafică (afișe) la toate expozițiile Oficiului Național de Turism din țară și străinătate. Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziția de mare succes găzduită la Sala Universul din București. Toate cele 80 de tablouri expuse
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. Retras la conacul sau după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit o nouă biserică pe moșia să din Rotopănești, la îndemnul soției sale, Sevastia născută Ciudin, si a fiului lor, Titus Istrati. Construirea lăcașului de cult
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
lucrat ca redactor la ziarul ucrainean „Podolyanen“, care a apărut în oraș în timpul ocupației germane (din septembrie 1941 până în martie 1944) și a fost organ de presă al Comisariatului raional. În acest ziar a publicat articole pe teme literare sau teatrale, precum și poezii și povestiri. Membrii redacției propagau ideile înființării statului ucrainean, activând în Organizația Naționaliștilor Ucraineni. Singura modalitate de comunicare între soții Borodai rămâne corespondența. Poetul îi trimite soției scrisori în versuri în care își exprimă speranța într-un viitor
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
japoneză și difuzat în Japonia de TV Asahi în 1987. În România a fost difuzat pe canalul Minimax. Din toate versiunile internaționale, cea mai populară a fost cea din Spania, unde în anul 2008, seria a dat naștere unuei reprezentații teatrale muzicale „live-action” pentru a celebra a 25-a aniversare. Popularitatea serii a convins producătorii să mai facă două serii bazate pe cărțile Călătorie spre centrul Pământului și Douăzeci de mii de leghe sub mări scrise de Jules Verne. Ca în
Înconjurul lumii în 80 de zile cu Willy Fog () [Corola-website/Science/321772_a_323101]
-
dispărut dintre noi.” - Mihai Zirra (regizor artistic) Un tramvai numit dorință este un spectacol de teatru neconvențional, alternativ, experimental, desfășurat într-un... tramvai care circulă prin oraș. Spectacolul este considerat a fi una dintre cele mai originale și îndrăznețe experiențe teatrale, producție a Societății Române de Radiodifuziune, realizată în cadrul unui proiect special al Teatrului Național Radiofonic. Ne auzim la Majestic reprezinta un parteneriat cultural stabilit între și Hotelul RAMADA - Majestic, în cadrul căruia, în fiecare zi de luni, de la ora 11.00
Teatrul Național Radiofonic () [Corola-website/Science/320916_a_322245]
-
numele la naștere, " Solomon Ghelerter ") (n. 3 august 1905, Iași - d. 4 noiembrie 1979, București) a fost un om de teatru român-evreu, regizor la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și profesor de actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București. s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Milo Ghelerter, de meserie farmacist, era ziarist la "Evenimentul". Prieten cu scriitorul Șalom Aleihem, Milo Ghelerter l-a găzduit la Iași în cursul
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]