7,917 matches
-
ziare vechi franțuzești. Din nou mi-a fost rușine: în timp ce noi ne spuneam povești, viața continua cu adevăratele ei iubiri și cu adevăratele ei dureri, mama lucra, deja bolnavă, suferea fără să mărturisească nimănui, se știa condamnată, fără să se trădeze prin vreun cuvânt sau vreun gest. Iar noi, zile întregi, vorbeam despre cochetele din Belle Époque... Am văzut-o plecând pe Charlotte cu o ușurare ascunsă. Mă simțeam implicat tainic în moartea mamei. Da, simțeam față de ea responsabilitatea vagă încercată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
început să sară dintr-o barcă într-alta. Fugea de acolo - cu grația sperioasă a unei balerine după o ieșire la rampă. Urmăream fuga aceea săltată, cu respirația tăiată. În orice moment, putea să alunece pe lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să se scufunde între două bărci, ale căror margini s-ar fi apropiat la loc deasupra capului ei. Intensitatea privirii mele o ținea să nu cadă în acrobația ei prin ceața dimineții. În clipa următoare, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sonetul lui, această „seară caldă de toamnă” este un moment foarte deosebit, da, în plină toamnă, deodată, ca o clipă de grație, o seară caldă, unică, o paranteză de lumină în mijlocul ploilor și al mizeriilor vieții. În traducerile lor, au trădat ideea lui Baudelaire: „Într-o seară de toamnă”, “într-o seară de vară”, e plat, e fără suflet. În timp ce la el, clipa aceea face posibilă vraja, știi, oarecum ca zilele blânde de toamnă târzie... Charlotte își dezvolta întodeauna comentariul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în chestionare, menționasem îndepărtata mea origine franțuzească. Da, vorbisem despre Charlotte, ca și cum aș fi vrut să preîntâmpin orice obiecție și să risipesc dinainte orice îndoială. Și, în prezent, nu mai reușeam să scap de sentimentul că, într-un fel, o trădasem. Trebuia să aștept câteva luni. Mi s-a indicat un răgaz. Scadența lui sosea în luna mai. Și, numaidecât, zilele acelea de primăvară, cu totul ireale încă, s-au umplut de o luminozitate aparte, smulgându-se din cercul lunilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Voi fi cu tine”, „Eu sunt cine sunt”. Barth critică traducerea din Septuaginta, egÀ eimi ho Àn, care ar putea fi înțeleasă (și a și fost înțeleasă) că o definiție obiectivă a lui Dumnezeu, a identității lui, a misterului lui, trădându-se astfel litera și spiritul textului ebraic. Căci, de fapt, Dumnezeu refuză să îndeplinească cererea lui Moise de a-i revelă numele său propriu, făcându-i-se însă cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ar fi spus aici autorul dacă s-ar fi exprimat în limba în care traduc eu” și, în plus, mai caută și să facă textul cât mai accesibil riscă să înlocuiască bogăția originalului cu sărăcia propriei sale exegeze limitate. El trădează astfel mesajul, aplatizându-l, lipsindu-l de caracterul incitant al expresiei misterioase, polisemantice, deschise. Nida citează în acest sens exemplul unui traducător care a înlocuit „Eu sunt pâinea vieții” cu „Eu sunt adevărată viața”49. Din păcate, astfel de exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau K"f, nu pot fi redate decât prin parafraze. În sfârșit, traducătorii încearcă să redea ceva din frumusețea stilistica a originalului. Însă acesta este cel mai greu pariu pe care și l-ar putea asuma cineva, bineînțeles fără a trădă sensurile - cel puțin pe cele denotative principale. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Numele divine în Biblie și traducerea lor în limba românătc "Numele divine în Biblie și traducerea lor în limba română" În toate civilizațiile arhaice, numele se considera că exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
știrea, într-o maghiară stâlcită, părintelui tânărului K.A., de 19 ani: "Acum suntem maghiari". La care cel oprit în drum i-a răspuns: "Am fost și până acum". Modul în care tânărul avocat Cs. J. din Miercurea Ciuc primește vestea trădează multe despre complexitatea anilor care au urmat: "Mă întâlnesc cu doi evrei, unul judecător la tribunal, (...) un judecător evreu extrem de inteligent, celălalt inginer șef al județului, Szántó Albert. (...) Numai ce ies din birou și aud: S-a făcut", îmi zic
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
transcendentă”, care îl împiedică să atingă cunoașterea absolută și - așa cum tinde - să ia locul Marelui Anonim, nume poetic dat de filosof divinității. Această aspirație grandioasă, osândită la veșnică neîmplinire, ar dărui omului măreția și tragismul lui. Sub latura metafizică, sistemul trădează curioase înrudiri cu doctrinele emanentiste și cabaliste despre creatorul universului. De asemenea, reflectă o rivalitate freudiană între fiu și tată, proiectată în alt plan. Între sistemul filosofic și opera poetică a lui B. o legătură imediată o întreține literatura aforistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și studii dirijate, dobândea privilegiul supraviețuirii printr-o recalificare în sprijinul luptei de clasă, "slujind construirii României socialiste"22, dar care, în ciuda deghizării impuse din rațiuni politice, putea provoca dezastre asemenea unui cal troian. Academicianul post-mortem Caragiale își putea oricând trăda noii "amici", manifestându-și ingratitudinea printr-o ofensivă surprinzătoare îndreptată chiar împotriva celor care i-au făcut cinstea acordării distincției. Încă din 1962, Monica Lovinescu observa cu satisfacție efectul de bumerang al punctelor de suspensie inserate de cenzură și al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pildă, într-o piesă ca Mobilă și durere de Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu, achiziționarea cățeilor de buzunar, căutarea stării de spleen etc. În același mod se poate constata reconversia satirică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
E mai bine de trei ani de când s-a vorbit de decesul său. Mi-am reamintit printr-o asociație de idei. D-na Smith: Păcat, era bine conservat. D-l Smith: Era cel mai frumos cadavru din Marea Britanie! Nu-și trăda vârsta. Bietul Bobby, trecuseră patru ani de când murise și tot mai era cald. Un adevărat cadavru viu. Și cât era de vesel!... 128 Salvatore Attardo observa în Linguistic Theories of Humour că maxima relevanței le subsumează pe celelalte trei, deoarece
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, nu-l imită facil și steril, ci își dovedește competența de a-l continua original. În creuzetul său textual amalgamează și topește toate motivele operei caragialiene, obținând o sinteză superioară, profund "simionesciană". Tonul obiectiv și stilul indirect liber nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țărănească, rămân o mie de griji... Văzuși la 88... Talpa țării, stimabile...Noi, cu acceleratul, ce știm... Mi-e frică de trădare... Știi că-mi placi, neicușorule? Adicătelea, ce-are a face acceleratul cu talpa dumitale? Dă-mi voie, cine trădează?44 Și totul în stilul lapidar, expeditiv și cinematografic al autorului Momentelor. Un cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
genial, stăpân agresiv și poruncitor, dar și melodramatic; maestru al travestiului mimetic, acid pâna la perversitate sau cumplit de sadic în demolarea interlocutorului, dar și înțelegător, altruist și atoateîncăpător întru cele umane; dogmatic și antidogmatic, adorând petrecerile și colocvialitatea, însă trădând și batjocorind totul; iubindu-și sau urându-și personajele etc." 24 Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 262. 25 Mircea Tomuș, op. cit., p. 371. 26 Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este exportată În SUA unde se fac din ele cizme. Cândva aborigenii foloseau doar sulița pentru vânarea de canguri, ceea ce cerea multă Îndemnare. Astăzi se practică mijloacele și metodele safariurilor africane. Animalele ocolesc orice Întindere deschisă, unde culoarea lor Îi trădează și aleg Întotdeauna drumul cel mai scurt pentru a traversa văile netede dintre două dealuri, drumuri care cu timpul au devenit adevărate cărări bătătorite. La orele 20 ne ocupăm locurile În amfiteatrul ridicat pe marginea plajei Summerland de unde În câteva
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la confecționarea armelor. Porfirul verde translucid, punctat cu negru, ca niște stropi de apă, era numit de maori tangiwai („lacrimi plânse”), și era utilizat pentru a ciopli figurine, talismane. Conform legendei, punctele de pe porfir sunt lacrimile sturzului, care l-a trădat pe eroul legendar Maui. Vânturile aprige și dese, ca și ploile dezlănțuite, conferă fiordului un aspect de basm, plin de cascade efemere, unele bătute de vânt cu atâta forță, Încât apa este Înălțată spre cer. Dintre cele permanente se Înscriu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
reflectă așadar fie o moștenire genetică din partea părinților, fie alterări ale microclimatului uterin, fie o alterare genetică sau organică a produsului de concepție, însoțită de tulburări de creștere. în jumătate dintre cazuri, talia mică la naștere este greu recuperabilă spontan, trădând modificări importante de dezvoltare; de aceea, este o cauză frecventă a taliei mici a adultului, care necesită tratament. Talia mică la naștere va fi abordată ulterior. 1.2. Creșterea postnatală Nou-născutul la termen, având o talie de jumătate de metru
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
nu a fost „ucis” de demersul structuralist și post-structuralist. Există o criză reală a literaturii, ireversibilă sau este vorba doar de o schimbare a modelelor și a mentalităților ce însoțesc literatura? Richard Millet, de pe poziția clasicului, acuză literatura contemporană că „trădează” stilul și sintaxa: „Nu-i mai citesc pe scriitorii contemporani, nici scriitura și nici temele lor nu mai reușesc să-mi trezească interesul... Romanului francez îi lipsește arhitectura, cultura, inteligența...” El vede în aceasta cauza „morții” literaturii. Consider că atitudinea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de natură și importanță antropologică.” Este recunoscut faptul că, pentru Maxim, fiecare creatură a fost înzestrată de Dumnezeu cu propriul său principiu, sau logos, fapt care definește diversitatea, dar și relația sa cu celelalte creaturi. Prin cădere, omenirea și-a trădat destinul cauzând diferențele între creaturi. Dumnezeu asumă natura umană în Cristos pentru a reînnoi această natură și a restabili unirea cu Dumnezeu. De asemenea, se relevă faptul că Maxim îi atribuie un rol central omului, în studiul căruia se folosește
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în satiră împotriva parvenitismului și în elegie pentru reprezentanții crepusculari ai marii proprietăți rurale. D-sa conturează fizionomiile, pune oamenii să făptuiască, îi lasă pe urmă să acționeze potrivit logicii interioare individuale și nu intervine în nici un fel ca să-și trădeze preferința pentru vreunul sau altul. N-am citit poate de la Ion de Liviu Rebreanu un roman românesc atât de obiectiv ca Sfârșit de veac în București. Și tot așa, de la Ion încoace, n-am mai întâlnit la noi un alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
diferitelor modele socioculturale. "Zgomotul evidenția până în cele mai mici amănunte cât de străini erau vecinii, care trăiau fiecare după alte orare și după alte obiceiuri, zgomotele cele mai neplăcute fiind acelea care rezultau din aplicarea metodelor de educație brutală sau trădau obiceiuri sexuale diferite, pe scurt, tot ce era considerat o dovadă de "impolitețe" și de "incultură""197. La un mod mai general, relațiile care se stabileau între locuitorii unei mari așezări (convivialitate, evitare, conflict) și reprezentările pe care și le
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Freud și elevii lui), pune mare preț, în perioada cea mai recentă, pe faptul că trăirile de mare importanță își exercită in durabil influența, putînd deveni astfel cauza unor maladii psihice. În stare de hipnoză sau în vis, pacientul poate trăda asemenea trăiri, pe cînd el caută, poate, altminteri involuntar sau voluntar, să le reprime. În special un anumit grup de boli psihice (cele "isterice") sînt explicate ca efect al unor vătămări sufletești (ca nevroze traumatice) și este de datoria medicului
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Încercările sale literare se vor resimți de această facilitate. Surprinzător, în publicistica de atitudine L. ține în mână alt condei: nervos, agresiv, patetic. Însuflețirile de care se lasă cuprins pot lua, în „preumblările” prin Transilvania, Banat, Bucovina, expresia indignării sau trădează o emoție ce îi umple ochii de lacrimi. Ghidușul se dă peste cap luând o înfățișare severă, încruntată, de cruciat al unor idei impregnate de radicalism. Câte „o fabulă de actualitate”, niște schițe după natură, evocarea unor „figuri dispărute” constituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Grigore III Ghica de către turci, în anul 1777. După un Praeambulum ce anunță subiectul, acțiunea începe printr-o scenă în care domnul plănuiește împreună cu sfetnicii săi o alianță cu puterile creștine (Rusia și Austria) împotriva împărăției otomane. Dar sfetnicii îl trădează sultanului, care poruncește vizirului să îl suprime pe principele moldav. Ghica e asasinat prin vicleșug turcesc. Soția îi deplânge moartea în versuri ungurești și nemțești, un țigan ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]