9,583 matches
-
După doar o clipă, scoase un geamăt și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum trebuie să procedeze. Probabil nu mima - agonia părea veritabilă, iar piciorul era tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de el. Dumnezeule... Glonțul îl nimerise pe prizonier direct în cap, lăsând o gaură imensă. Pe peretele din spatele lui, erau stropi de sânge, bucăți de creier și de os. Weir era întins pe spate, cu ochii goi îndreptați spre tavan. Tremurând din tot corpul, începu să plângă: - La dracu’, uite ce am făcut! O, Doamne! Cineva să-l ajute! Mai mulți polițiști se apropiaseră; se întoarse pentru a-i putea privi, dar îi văzu cum ridică mâinile sau se aruncă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fu convins că totul e sigur, fluieră scurt și Luis Martinez, bodyguardul cel tăcut scoase rapid fata din casă și o puse în ambulanță, însoțită de mama ei. Chrissy nu manifesta deocamdată niciunul dintre simptomele otrăvirii, deși era palidă și tremura de teamă. Fata mâncase un baton mentolat care apăruse în mod misterios în camera cu pianul. Răul acesta depășea orice limite din punctul de vedere al lui Bell: a face rău copiilor. Astfel că, deși fusese păcălit pe moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alături în lumea aceasta caraghioasă, în care viața devine moarte, moartea viață și realul ireal. Mă închin în fața dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se hipnotizant înainte și înapoi, respirând ușor. Lumânarea pâlpâi. Da! Vorbește-mi. Pâlpâi din nou... Și, într-adevăr, pâlpâi după doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
butuc. Îl trântiră pe iluzionistul stupefiat la podea, unde unul dintre ei, polițista cea roșcată pe care și-o amintea din apartamentul lui Lincoln Rhyme, îi puse un pistol în ceafă și îi recită ferm drepturile. Capitolul XLVII Cu brațele tremurând sub povara corpului lui Lincoln Rhyme și a scaunului său cu rotile Storm Arrow, doi agenți asudați ai serviciului de intervenție rapidă căraseră pe scările clădirii toată greutatea și îl depuseseră pe criminalist în hol. Acesta preluase apoi comanda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plasă, mi-am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
destul de rău pentru el - n-are curaj să-mi zică altceva decât chestiile alea plictisitoare despre prețuri. Știu c-ar da orice să se oprească și să stea de vorbă: văd în ochii lui și-n felul-n care-i tremură mâinile când pune chestii pe bandă, da’ nu poate. Acuma chiar aș râde dac-ar mai aduce vorba de chestiile alea cupug de care vorbea, doar ca să se relaxeze un pic, da’ nu face-așa ceva. —Bună dimineața, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar strada era goală. Când m-am întors de la fereastră am auzit din nou țipătul - iar de data asta nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atingea pe ea. Toată polologhia aia despre energie, karma și spirit îi cam știrbea din șarm și asta era mare păcat — dar nu era ceva peste care ea să nu poată trece cu vederea. Se așeză în poziție întins, tricepșii tremurându-i de efort, și-l căută cu privirea pe Yani. Stătea deasupra lui Leigh, cu picioarele de-o parte și de alta peste picioarele ei întinse, apăsându-i zona dintre omoplați pentru a o aduce mai aproape de podea. Leigh surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
exact ca în comediile romantice proaste pe care le văzuse, rămase cu gura căscată. Așezat frumos chiar în mijlocul cutiei de dimensiunea unui colier, era un inel. Un inel de logodnă. Un inel de logodnă imens, foarte frumos. — Leigh? Vocea lui tremură. Luă încet cutia din mâna ei și scoase inelul. Cu o mișcare rapidă, îi luă mâna stângă într-a lui și îi strecură inelul pe deget. Îi venea perfect. — Leigh, iubito? Te iubesc din clipa în care te-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
niciodată. Dar tu îl iubești și el te iubește pe tine și o să vă descurcați voi. Dacă vrei să aștepți până ce o să fie legal, cine sunt eu să-ți spună ce — — Eu nu îl iubesc, Emmy. Vocea lui Leigh nu tremura deloc, iar legătura telefonică era cât se poate de clară, însă Emmy era sigură că n-a auzit bine. — Ce-ai spus? Nu te aud deloc. La capătul celălalt al firului Leigh tăcea. — Leigh, mai ești acolo? Ce-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cunosc pe Maddox. Sau, mai bine, așteaptă până se întoarce Emmy. Habar n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reviste. Dar un articol despre priceperea ei înnăscută în materie de bărbați și talentul de a le învăța pe alte femei cum să pună mâna pe ei? Așa ceva nu se întâmplă în fiecare zi. Se prefăcu indiferentă, deși vocea îi tremura ușor de atâta bucurie. — Oh, ar fi drăguț, spuse ea cu amabilitate. — Oh, sper să te gândești la treaba asta și să fii de acord. Parcă și văd un material pe două pagini cu un lung interviu și o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bloody Mary înainte de prânz, nu dai randament. — Asta cam așa e. Dar cât de bine te simți? — Destul de bine, recunoscu ea. În ciuda frânturilor din visul ce îi reveni în minte — se făcea că mergea în pielea goală spre altar și tremura — se simțea totuși odihnită și liniștită. Ia stai puțin, spuse Jesse traversând încăperea cu trei pași mari. Se așeză pe marginea patului unde Leigh stătea îmbrăcată, sprijinită de vreo șase perne, peste așternuturi. Ce văd eu aici? Leigh îi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek care, le cerea chinezilor să facă sacrificii tot mai mari În lupta Împotriva japonezilor. O lumină slabă, reflectată de un tub de neon defect, tremura În dreptul gurii blînde a generalisismului, aceeași pîlpîire pe care Jim o văzuse În visele lui. Întregul Shanghai se transforma Într-un film de actualități generat de imaginația lui. Oare creierul i se Îmbolnăvise de prea multe filme de război? Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să tragă o salvă În aer. Dar japonezii nu-și risipeau muniția. Doi soldați făcură loc În jurul unei țărănci a cărei căruță o răsturnaseră. Cu baioneta În mînă, sergentul despică un sac de orez, Împrăștiindu-se la picioarele femeii. Aceasta tremura și plîngea cu o voce melodioasă, Înconjurată de șirurile de mașini Packard și Chrysler, cu pasagerii lor europeni Îmbrăcați În costume de bal. Oare Încercase să treacă arme prin punctul de control? Printre chinezi erau pretutindeni spioni ai Guomindangului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la bord. Era o listă de indicații pentru pilot. Jim jupui banda de pe niturile mîncate, apoi se ridică și o strecură În buzunarul pantalonilor săi de catifea. Ieși din cabină și se cățără pe capota motorului. Brațele și umerii Îi tremurau din pricina sentimentelor amestecate pe care avionul distrus le declanșa invariabil În mintea sa. Cuprins de nerăbdare, luă aermodelul planor și-l lansă În văzduh. Luat de vînt, aermodelul se ridică brusc și zbură peste perimetrul aerodromului. Alunecă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de fereastră, cu brațele Întinse, Încercă să-și amintească semnalizările pe care le Învățase atît de greu la În tabăra de cercetași. Ofițerul japonez de pe șalupă semnaliza cu o lampă către vasul de război de lîngă Grădina Publică. În timp ce lumina tremura peste apă, Jim observă că sute de chinezi alergau lîngă consulatul britanic. Valuri de fum și aburi ieșeau pe coșul vasului de război, de parcă vaporul era gata să explodeze. Butoiul de pulbere al tunului din față explodă fulgerător, Înnegrind pasarela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
redeschiseră Bundul și mii de chinezi speriați și europeni neutri fură Împinși de-a lungul cheiului. Priveau În jos, la echipajul rănit al navei Petrel, și stăteau tăcuți, În timp ce steagul Țării Soarelui Răsare era Înălțat pe catargul vasului american Wake. Tremurînd lîngă tatăl lui În soarele rece de decembrie, Jim se uita În sus, la ochii lipsiți de expresie ai chinezilor strînși laolaltă pe chei. Erau martori la totala umilire a Puterilor Aliate de către Imperiul Japoniei, o lecție la obiect dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din sufragerie, iar apoi se apucă să-și repare bicicleta. Avea nevoie de ea ca să umble prin Shanghai, să-și găsească părinții și să se predea japonezilor. Șezînd pe podea, În sufragerie, Jim Încerca să Îndrepte spițele strîmbate. MÎinile Îi tremurau pe metalul prăfuit, incapabile să se Încleșteze. Se speriase rău cu o zi Înainte. În jurul lui se deschidea un spațiu neobișnuit, care Îl separa de lumea sigură pe care o cunoscuse Înainte de război. Timp de cîteva zile, reușise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lunga călătorie spre Bund, se gîndi la soldații japonezi care Îl hrăniseră din blidul lor, dar știa acum că bunătatea, pe care i-o insuflaseră Întotdeauna părinții și profesorii săi, nu Însemna nimic. 10 Cargoul eșuat Lumina rece a soarelui tremura pe suprafața apei, care părea astfel alcătuită din mii de cioburi de sticlă iar băncile și hotelurile Îndepărtate de pe Bund semănau cu un șir de torturi de nuntă. Lui Jim, care stătea pe scara Îngustă a debarcaderului funerar, sub docurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
frecau unele de altele, odgoanele atîrnînde se legănau peste puntea din față, iar niște pînze invizibile păreau să Împingă această veche carcasă la adăpostul unei mări calde, aflate la un secol depărtare de Shanghai. Cuprins de bucurie, Jim simți puntea tremurînd sub picioarele lui. Cum rîdea singur lîngă balustradă, observă că cineva se uita fix la el de pe docul de dincolo de debarcaderele funerare. Un bărbat cu haină și beretă de marinar american stătea la timona unuia dintre cele trei vase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ștearsă cu pricepere toată bogata experiență a vieții sale, și mîini moi, ocupate să se pudreze una pe cealaltă pe sub pătură. Ochii lui Înregistrară fiecare amănunt al hainelor lui Jim pătate de noroi, ticul care Îi făcea buzele să-i tremure, obrajii trași și picioarele nesigure. Scutură pudra de pe pat și numără bucățile de alamă salvate. — Asta-i tot, Frank? Asta nu e o cantitate de dus la piață. Negustorii ăia din Hongkew cer zece dolari pe un sac de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea pe debarcaderul funerar și făcea pe paznicul, În timp ce Frank vîslea spre cargourile scufundate. CÎnd Începea să tremure, Jim intra din nou În cabină și se culca sub pătură, În timp ce Basie ședea În fotoliul lui de pînză cu incripția „Liniile Aeriene Imperiale“ și făcea jucării de sîrmă din vechi curățitoare de pipă. Basie fusese băiat de serviciu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la Lunghua. Saluta raidurile aeriene, zgomotul avioanelor Mustang cînd treceau peste lagăr, mirosul de ulei și de cordită, moartea piloților și chiar posibilitatea morții lui. În ciuda tuturor lucrurilor, știa că el nu valorează nimic. Strînse În mîni manualul de latină, tremurînd de o foame secretă pe care știa că războiul o va satisface din plin. 24 Spitalul — Jim...! Ești acolo sus...? Ai fost rănit...? Doctorul Ransome stătea În mijlocul dărîmăturilor, pe podeaua sălii de Întrunire, strigînd spre balcon. Fugise tot drumul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]