8,602 matches
-
ghicind că tata îl voia întors la Mateuți, dar n-o putuse spune, fiindcă sclipirea din ochii lui, pe când îi arăta sălile de clasă, îi anulase înainte de a-l începe, discursul pregătit încă din tren. În acea zi băiatul fu tulburat, nu era obișnuit cu tata în postura de om stânjenit, nesigur pe el. Și asta-l marcă, chiar dacă recunoștea, nu avea o mare afecțiune față dânsul, fapt explicabil fiindcă fusese prizonier la nemți o perioadă îndelungată, lipsise mult din copilăria
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pe Pereț și Zerah. Toți fiii lui Iuda au fost cinci. 5. Fiii lui Pereț: Hețron și Hamul. 6. Fiii lui Zerah: Zimri, Etan, Heman, Calcol și Dara. De toți cinci. 7. Fiii lui Carmi au fost: Acan, care a tulburat pe Israel cînd a săvîrșit o fărădelege cu privire la lucrurile care trebuiau nimicite cu desăvîrșire. 8. Fiul lui Etan: Azaria. 9. Fiii care s-au născut lui Hețron au fost Ierahmeel, Ram și Chelubai (Caleb). 10. Ram a născut pe Aminadab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Editura Minerva, București , 1981, p .61. </ref> Nicolae Manolescu remarca faptul că în Faptele, gesturile, cuvintele Elei se reflectă în conștiința eroului: Un element exterior, lipsit de importanță, declanșează reacții interioare violente. Toate gesturile, clipele rememorate care alcătuiau intimitatea iubirii, tulburată dramatic de străinul intrus G., sunt acut înregistrate de Ștefan Gheorghidiu: sufletul și toate simțurile lui sunt în alertă. Confesându-se și analizându-se, eroul respinge etichetarea ca gelos: Coordonata existențială, împlinirea sa ca personalitate umană, prin iubire, determină luciditatea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
s-a ridicat și a pornit spre cabinetul directorului. Se simțea Încă nerecuperat complet. Mergea cu mâinile În buzunare, ca niciodată. Cei care Îl Întâlneau Îl salutau cu jumătate de glas, ca și cum le-ar fi fost teamă să nu-l tulbure din meditație... La ușa directorului, s-a oprit, cu gândurile Încă risipite. ― Da. Poftiți - s-a auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acestui fapt, chipul lui Gruia părea Întruchiparea nedumeririi și curiozității... „Se vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat. „Nu ridica sabia asupra păcătosului, prietene. Eu nu am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spitalul lui cu tot... Imaginați-vă, scumpilor, cum așteptam eu aproape fără speranță Întoarcerea din Infern a acestui om... Dar bunul Dumnezeu l-a adus Între cei dragi ai lui... Treceam mereu pe la poarta Spiridoniei, dar parcă nu Îndrăzneam să tulbur liniștea neprețuitului meu salvator. Până la urmă, mi-am luat inima În dinți și m-am dus la spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-am văzut acasă - o umbră de om - nu ne venea să credem că e el. Și nu ne-a povestit aproape nimic despre cele ce i s-au Întâmplat și suferințele Îndurate - a vorbit Nicu. ― Nu voiam să vă tulbur sufletele, fiindcă și așa erau zdrențuite de trecerea războiului și instalarea rușilor la noi. Unde mai pui că și tu erai trecut prin război și prizonierat. Chiar dacă a fost altfel, da’ tot În mâna rușilor ai fost. Pe urmă... ― Ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mamei lui: - Este un bărbat neînțelept acela care își exercită drepturile. Râse schimonosit. În acea seară, exact înainte de a se duce la culcare, Tews avu o sclipire de fină intuiție: Iar alunec pe panta suspiciunii - aceleași temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influența atmosferei acestui palat detestabil. Personal se simțea incapabil de gânduri mârșave și accepta prezența lor la alții - își spuse - cu cel mai mare dezgust, și numai datorită intereselor statului. Sentimentul datoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe cea care nu mai ești de peste patru decenii? îmi spune vocea mea de-a doua. Te văicărești c-ai îmbătrînit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe cea care nu mai ești de peste patru decenii? îmi spune vocea mea de-a doua. Te văicărești c-ai îmbătrînit și nu-mi place". Pe foaia următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
N-are. Atunci vezi-te cu el și spune-i-o. Nu-mi stă să mă joc de-a... baba oarba, accentuez eu pe cuvîntul babă. Dar unde-s sărutările de altădată.. .ș.a.m.d. Sexul de altădată? Asta te tulbură, ierte-mi-se adevărul. Albumul e un omagiu. Nu pricep de ce te-ar supăra c-o să intri nud în istoria lu' pictura. Și, iarăși, ierte-mi-se adevărul: chiar nu știi că bărbatul ăsta te adoră pînă-n pînzele... mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30. Negreșit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n-ar fi fost înfrîngerea Filistenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a răspuns: "Este un bătrîn care se scoală, și este învelit cu o mantie." Saul a înțeles că era Samuel, și s-a plecat cu fața la pămînt, și s-a închinat. 15. Samuel a zis lui Saul: "Pentru ce m-ai tulburat, chemîndu-mă?" Saul a răspuns: "Sunt într-o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, și Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Și te-am chemat să-mi arăți ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
perspectiva viitorului nu se vede încă. Antiteze ca aceasta, prin care îmbină, intenționat, aspecte ale trecutului cu altele imediate, lămuresc adevăruri spuse printre rânduri; de exemplu, retrăirea unui moment din viața de copil, care a rămas în subconștient și îl tulbură în vis - recitarea unor versuri scrise de George Tutoveanu despre luptele de la Turtucaia - este asociată cu criza actuală, coaliția PDL-PSD. Seriile duble sau triple de adjective, nume predicative, antiteza și paradoxul sunt modalități prin care caracterizează situații și aspecte ale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din motive de ordin didactic. La Școala Pedagogică aveam ca elev un copil răsfățat, leneș, foarte încrezător în puterea pe care o avea părintele său în funcția de organ conducător al Regiunii. Acest fapt îl îndrituia să nu învețe, să tulbure deseori lecțiile în desfășurarea lor, fiind elementul ce împiedica și pe colegii dornici să învețe, să nu poată învăța din pricina lui. L-am observat atent la început, m-am lămurit al cui este, m-am făcut un timp că nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca europarlamentar din România, dar spune că el reprezintă interesele Ungariei!!! Tocmai minoritarii aflați mereu la guvernare și având cele mai mari drepturi se plâng. Așa înțelege el reconcilierea româno-maghiară? E un pescuitor în ape pe care încearcă să le tulbure. De ce nu vede lipsa de drepturi a românilor de peste graniță? După ora 18 am văzut un film cu bombardamentele Aliaților asupra Germaniei. După 66 de ani cei ce s-au confruntat atunci în aer se întâlnesc pe sol și-și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tabloul când, aflându-mă la Buzău în familia socrului meu, în jurul unei mese mari veniseră toți membrii numeroasei familii. Băteau clopotele anunțând Pacea, trezind speranțe,declanșând energii și nemăsurata bucurie a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând scrutarea posibilului viitor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de ea) Lucia o ștergea la diferite interval de timp de praful care se depunea cu o plăcere teribilă. Folosea o cârpă moale, de culoare roșie, iar mișcările ei erau de fiecare dată delicate, ca și cum nu ar fi dorit să tulbure liniștea aparatului care făcea parte integrantă din viața unui scriitor ratat. Nu făcu niciun gest pentru a se apropia de birou. Pur și simplu nu avea chef să scrie. Sau poate că îi era frică de ceea ce ar fi putut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imaginația criminalilor, o crimă perfectă nu exista. Mai devreme sau mai târziu, de regulă exact atunci când criminalul punea capul pe pernă și dormea fără vise, imaginându-și că nici Sfântul Petru cu alaiul său de îngeri nu-l mai poate tulbura, se găsea un detectiv abil care să dea de capăt întregii afaceri. Ițele erau descurcate, criminalul săltat din scutece, judecat și condamnat, iar dosarul clasat. După aceea, exact ca în producțiile de la Hollywood, detectivul respectiv mergea la bar, se așeza
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un clovn, cum să descrii un clovn?, toți clovnii sunt la fel. Și părea intrigat. - Nu mai bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea dânsului nu trebuie să fie tulburată de zgomote colaterale, domnule. Intră. Aici trebuia să fie holul meu, bombăni, susprins că starea de enervare nu-l strângea deja de gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura câte o picătură de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții. Ținând să fie cât mai firească în întregul ei comportament, era interesată de tot ce ținea de Ina și o iscodea cu o discreție bine simulată, chiar și despre unele intimități conjugale. Olga era destul de abilă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era așa de bine acoperită cu vorbe, încât hainele acesteia păreau a fi țesute cu fir de adevăr și lumină. Ina, în naivitatea ei, era convinsă că Olga se împăcase cu situația creată și că nimic nu le ar putea tulbura bunele relații restabilite între timp. Este un lucru verificat de viață că, întotdeauna înaintea furtunii, se remarcă o liniște suspectă. Când Ina îi mărturisi că este gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou obsedant, seara aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]