8,399 matches
-
rasă nobilă, verificându-se în același timp alura, ușurința, iuțeala și mobilitatea în alergare. Acest sport a fost practicat din vechime, fiind o ocupație importantă în timpul liber a unor grupuri sociale bogate. În afară de cursele de întreceri se mai organizează și vânători cu hăituirea vânatului călare, acțiune care în ultimul timp este tot mai criticată de iubitorii de animale. Cursele pot să fie cu obstacole, pe diferite distanțe și pe categorii de cai. La aceste curse se pot face și pariuri cu
Cursă de cai () [Corola-website/Science/315021_a_316350]
-
amenințate. Mai devreme, în 1970, specia a fost inclusă în lista speciilor pe cale de dispariție din SUA (). Principalele cauze ale reducerii populației de condori sunt distrugerea landșafturilor în care aceștia caută hrana și otrăvirea cu plumbul din cartușele cu care vânătorii împușcau animale. Cel mai mult sunt amenințați indivizii din zona nordică a arealului, mai ales din Venezuela și Columbia, unde sunt pe cale de dispariție. Întrucât condorii se adaptează ușor la diferite condiții climaterice și nu au inamici naturali, mortalitatea lor
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
nivelul solului. Această specie de pinguin clocește în colonii mari, în regiunile de coastă din aria sa de răspândire. Aici vara cresc puține plante, iar iarna peisajul este acoperit de un strat continuu de zăpadă. Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prinde pești cu ciocul său recurbat și tăios. Excrescențele prezente pe partea interioară a faringelui și pe limbă, permit prinderea sigură a prăzilor alunecoase. Pinguinul elimină excesul de apă salină din cioc prin compresie. În perioada decembrie-februarie pinguinii
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
Căpitanul aviator , cunoscut ca "„Alecu”", (n. 17 mai 1912, Colonești, jud. Olt, d. 18 august 1944, jud. Buzău) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Format inițial ca vânător de munte, este atras de aviație, devenind întâi observator aerian, iar în 1941 pilot, zburând inițial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Bf 109G. A participat la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
prin firea sa voluntară și pasiunea pentru sport. Termină această școală în anul 1933, fiind clasat al 70-lea din 456. Având din 1 iulie gradul de sublocotenent, acordat prin Înaltul Decret nr. 1931/1033, este repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte Brașov. Aici își arată aptitudinile militare, primind aprecierea comandantului batalionului, lt. col. Gheorghe Constantinescu. În 25-26 septembrie 1933 face parte, ca ofițer din garnizoana Sinaia, dintre cei invitați la serbările prilejuite de semicentenarul Castelului Peleș, ocazie cu care primește
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
calități de schior alpinist și având o foarte bună rezistență fizică, în anul 1937 i se încredințează comanda unui pluton alpin. Este selecționat în echipa celor mai buni schiori ai trupelor de uscat. La concursul de schi al Diviziei 2 Vânători de Munte se clasează al doilea la proba de schi coborâre, iar la concursul de trageri al Brigăzii 1 Vânători de Munte câștigă proba de aruncare a grenadei. În urma manevrelor efectuate în Munții Cindrel este clasificat ca ofițer de elită
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
alpin. Este selecționat în echipa celor mai buni schiori ai trupelor de uscat. La concursul de schi al Diviziei 2 Vânători de Munte se clasează al doilea la proba de schi coborâre, iar la concursul de trageri al Brigăzii 1 Vânători de Munte câștigă proba de aruncare a grenadei. În urma manevrelor efectuate în Munții Cindrel este clasificat ca ofițer de elită. În 24 ianuarie 1938 este avansat prin Înaltul Decret nr. 260/1938 în mod excepțional la gradul de locotenent. În
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
ca ofițer de elită. În 24 ianuarie 1938 este avansat prin Înaltul Decret nr. 260/1938 în mod excepțional la gradul de locotenent. În anul 1938 câștigă proba de schi coborâre la concursul pe brigadă. Ultima sa aplicație majoră ca vânător de munte are loc în toamna aceluiași an în Munții Apuseni. La 1 noiembrie 1938 este detașat la Institutul național de Educație Fizică, secția militară, însă nu va termina această școală deoarece se înscrisese la cursurile Școlii de Observatori aerieni
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
în perioada 1 februarie - 31 iulie 1939. Absolvă acest curs cu media 6,99 fiind al 29-lea din 76 și este brevetat observator aerian prin Ordinul de Comandament al Forțelor Aeriene nr. 78/1939. Se hotărăște să abandoneze arma vânător de munte și să devină aviator. În iarna dintre anii 1939 (1 noiembrie) și 1940 (1 aprilie) urmează cursurile teoretice de zbor (Cursul Tehnic Complementar) la Școala de Ofițeri de Aviație „Regele Carol al II-lea”. La 1 aprilie 1040
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
25 septembrie Șerbănescu obține a doua sa victorie, asupra unui biplan. În 7 octombrie grupul se mută pe aerodromul Karpovka, la 40 km de Stalingrad. Aici, grupul se pregătește de iernat, iar Șerbănescu are ocazia să-și demonstreze cunoștințele de vânător de munte la amenajarea bordeielor. Însă inițiativa trecuse în mâna sovieticilor. În 17 octombrie frontul a fost spart la Cotul Donului, iar în 19 octombrie la Stalingrad. Într-o recunoaștere aeriană din 21 octombrie Șerbănescu constată că tancurile rusești se
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Vikers M36 de 75 mm, comandată de lt. Șerbu), în noaptea respectivă Șerbănescu a plasat cozile avioanelor pe butoaie de benzină pentru a putea la nevoie trage razant cu armamentul avioanelor împotriva tancurilor, acțiune inspirată tot de formația sa de vânător de munte. Dimineața avioanele care au putut au decolat, piloții luând cu ei și mecanicii, înghesuiți în locul stațiilor de radio. Au reușit să plece din încercuire Dicezare, N. Iolu, Greceanu, Dușescu, Vinca, Mălăcescu, Panaite, Șerbănescu și încă cinci, în total
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
colaborării grupul 7 a avut 28 de victorii aeriene, pierzând trei piloți: cpt. av. Gh Radu, comandantul grupului, lt. av. (r) N. Polizu și slt. av. D. Enescu. La 15 iunie avea 23 de victorii omologate, fiind cel mai bun vânător român, ceea ce i-a adus recunoașterea din partea aviației germane, care, prin Generaloberst Otto Deßloch, comandantul Flotei a IV-a Aeriene Germane, l-a decorat în data de 17 august cu Crucea de Fier cl. I. La 12 iunie Grupul 7
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Mureșan este doborât, Constantin Nicoară aterizează în Marea Azov, de unde este pescuit de români, dar Șerbănescu, care era încă în teritoriul inamic, refuză să sară cu parașuta, pentru a nu fi făcut prizonier, și prelungește căderea până în fața Diviziei 4 Vânători de Munte, de unde se întoarce la baza sa de la Genitșesk. Rușii anunță că în urma acestei victorii au distrus Grupul 7 Vânătoare complet, dar se spune că Șerbănescu a zburat până la aeroportul sovietic cel mai apropiat și a aruncat un mesaj
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
În Atlanticul de Nord viețuiesc două grupuri: În Pacificul de Nord viețuiesc grupuri care se deplasează dinspre Marea Ciukotka, golful Alaska, insulele Aleutine, Kamceatka și Columbia Britanică de-a lungul șelfului continental până la: Lipsa informațiilor privind balenele acestei specii de la vânătorii de balene ai secolului al XIX-lea în apele hawaiene și lipsa unui cuvânt în hawaiană care să însemne „balenă cu cocoașă” a dus la concluzia că balenele cu cocoașă populează aceste regiuni nu de mult timp. O descoperire similară
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
o dată la patru-cinci ani. Întrucât la femele perioada de lactație poate coincide parțial cu cea de gestație, sporul natural este mai mare decât la alte balene brăzdate. Longevitatea exactă a balenelor cu cocoașă nu este cunoscută, și asta posibil din cauza vânătorii excesive de balene de odinioasră, în care au fost capturați o mulțime de indivizi bătrâni. Ipotetic, balenele trăiesc în jur de 40-50 de ani. Cel mai în vârstă mascul capturat vreodată avea, judecând după straturile de ceară din canalul auditiv
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
suferă balenele practic nu au fost studiate. În prezent, specia balenelor cu cocoașă este inclusă în Lista roșie a IUCN cu statutul "vulnerabil" și în Anexa I a convenției CITES. Mult timp balenele cu cocoașă erau o pradă prețuită de vânătorii de balene, fapt care le-a scăzut foarte mult numărul populației. Înaintea campaniilor de vânătoare, specia "Megaptera novaeangliae" număra 125-150 mii indivizi, iar când acestea au fost interzise, existau între 30 și 60 mii de indivizi (numărul nu poate fi
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
când acestea au fost interzise, existau între 30 și 60 mii de indivizi (numărul nu poate fi calculat cu exactitate din cauza arealului foarte mare a balenei). Numărul inițial al indivizilor populațiilor nordice este estimat la 15 mii, iar cel de după vânători — la doar 700 capete. Începând cu anii 1980, populațiile de balene au crescut în număr până la 5500-6570 balene în Atlantic și câteva sute în Pacific. În anii ’90, „recensământul” a fost făcut utilizând tehnologii mai noi, și anume înregistrarea repetată
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
cocoașă. În nordul Oceanului Indian, anii 1980 au cunoscut un număr de 500 balene cu cocoașă. Ca și toate speciile de balene, cele cu cocoașă au cunoscut o scădere drastică a numărului populației, care către 1966 a ajuns la 10% din cauza vânătorii excesive de balene. Prima capturare a unei balene cu cocoașă a fost înregistrată în anul 1608 lângă Nantucket, Massachusetts. Comerțul propriu-zis cu carne și grăsime de balenă a început în secolul al XVIII-lea. Balenele cu cocoașă erau cele mai
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
protejate timp de 700 de ani de pământul depus în timpul unei alunecări de teren ce a avut loc în secolul al XII-lea. Cele mai importante mozaicuri sunt "Scena de circ", "Scena Marii Vânători", lungă de 64 de metri, "Micul Vânător", "Munca lui Hercule" și faimoasa " Fete în bikini", ce reprezintă fete exersând. Peristilul, apartamentele imperiale și termele au fost decorate, de asemenea, cu mozaicuri mitologice ornamentale. Alte mozaicuri romane valoroase provenite din Sicilia au fost descoperite pe podeaua Pieții Victoria
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
și la Salzburg Festival, după care a jucat în producții de televiziune. În 2000, a regizat primul său film TV, "Wenn mân sich traut". În filmul lui Quentin Tarantino din 2009, "Inglourious Basterds", Waltz a jucat rolul standartenführerului Hans Landa „vânătorul de evrei”. Pentru acest rol, a primit premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes 2009 și a fost lăudat de critici și de public. În 2009, a obținut numeroase distincții pentru acest rol, cum ar
Christoph Waltz () [Corola-website/Science/318749_a_320078]
-
să sară din loc in loc, atașați de un fir de mătase. Atât plămânul carte cât și sistemul traheei sunt bine dezvoltate, deoarece depind de ambele sisteme (respirație bimodală). este singura familie a suprafamiliei Salticoidea. Păianjenii-săritori sunt în general diurni, vânători activi. Sistemul lor hidraulic intern bine dezvoltat extinde membrele lor alterând presiunea lichidului corpului (sânge) din interiorul lor. Aceasta permite păianjenilor să sară fără a avea picioare cu mușchi mari ca o lăcustă. Cei mai mulți păianjeni săritori pot sări de câteva
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
rol în semnalizarea sexuală (Lim & Li, 2005). Discriminarea culorilor a fost demonstrată în experimente de comportament. Ochii principali au o rezoluție înaltă (unghi vizual de 11 min.), dar câmpul vizual este îngust, între 2 și 5 grade. Păianjenii săritori sunt vânători activi, ceea ce înseamnă ca nu se bazează pe o pânză să prindă prada. În schimb, acești păianjeni își vânează prada. Își folosesc vederea superioară să deosebească și să urmărească țintele, de multe ori chiar de la 10-15 cm. Apoi, atacă, dându
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
a prezentat în 2004 Premiile Tony i-au adus câștigarea unui Premiu Emmy pentru Interpretare Individuală Remarcabilă într-un program de varietăți, muzical sau de comedie în 2005. După filmul "" din 2003, în 2004 Jackman a jucat rolul principal, ca vânător de vampiri, Gabriel Van Helsing, în filmul "Van Helsing." Jackman aproape că a murit în timpul filmărilor filmului Van Helsing din cauza unor probleme serioase cu inima. De asemenea, în 2005, Jackman a fost unul dintre cei luați în considerare pentru rolul
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
Lahovary. Studii de drept la Lausanne și Geneva. Proprietar de moșii pe Valea Trotușului. Fost atașat diplomatic la Paris, guvernator al Băncii Naționale, președinte al Fondului forestier și ministru în guvernul Marghiloman. Mare iubitor al naturii, protector al pădurilor naționale, vînător pasionat. Și-a însoțit părintele în expediția din „țara somalilor" (1895—1896), dar a călătorit și singur, dornic de aventuri vînătorești în lumea faunei exotice. În 1899 a revăzut Africa, străbătînd muntele „Marele Atlas" din Maroc, pînă la castelul Glahui
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
în țară. Despre ele, pasionatul călător scria că se află în „stare bună și atîrnă de ziduri la Comănești, aducîndu-mi mereu aminte de greutățile pe care le-am învins pentru a mi le procura". N.G.C. n-a fost un simplu vînător. În Africa, în expediția intreprinsă împreună cu tatăl său, s-a manifestat ca un veritabil explorator, observator și cercetător al locurilor vizitate. Același lucru l-a făcut, de altfel, și în drumurile lui dincolo de Atlantic. A observat relieful, fauna și vegetația
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]