79,378 matches
-
indice nivelul potențial periculos al stabilizării nivelului de gaz. Este o depresiune formată prin prăbușirea unei galerii de mină aflată pe versantul estic al "Muntelui Puturosu", unde se acumulează gazele vulcanice, care au greutatea specifică mai mare decât ce a aerului. Culoarea diferită a frunzelor uscate sau lipsa vegetației verzi pe fundul depresiunii, sunt singurele indicatoare care scot în evidență prezența gazului nociv. Este o mlaștină eutrofă (dar se pot întâlni și biocenoze oligo-mezotrofe) similară Tinovului Mohoș de lîngă lacul Sfânta
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
adăuga parfumurile și coloranții naturali. Crema de săpun este apoi întinsă pe o suprafață netedă și lăsată la răcit pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp, în funcție de compoziție. În alte situații, săpunul se lasă sub soare, în aer liber, pentru ca apa din compoziție să se evapore mai repede. Săpunarii îl taie apoi în forma dorită, dreptunghiulară de obicei. Bucățile dreptunghiulare pot fi vândute ca atare sau pot merge mai departe la sculptare și modelare - partea cea mai dificilă
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
și fulgerările produse de arcuri voltaice. Cele mai frecvente cauze de arsuri electrice la copii sunt cordoanele electrice (60%), urmate de prize (14%). De asemenea, fulgerele pot provoca arsuri electrice. Factorii de risc pentru a fi trăsnit includ activitățile în aer liber, cum ar fi alpinismul, golful și sporturile de câmp, plus munca executată afară. Mortalitatea produsă de trăsnet este de circa 10%. În timp ce rănirile electrice produc de obicei arsuri, ele pot cauza și fracturi și dislocări produse de forța de
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
al XIX-lea, observațiile asupra atmosferei au condus la realizarea baloanelor cu hidrogen. Având baza teoretică constituită din dinamica fluidelor și legile lui Newton, ia naștere aerodinamica modernă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sunt utilizate baloane cu aer cald pentru a se efectua chiar și acțiuni de luptă, cum este în cazul Războiului Civil American sau al Bătăliei de la Petersburg. Cuvântul "aviație", cu accepția actuală, a fost introdus, în 1863, de către francezul Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle (1812-1886
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle (1812-1886), precursor în acest domeniu, in lucrarea "Aviation ou Navigation aérienne". Abia la începutul secolului XX, experimentele și realizările din domeniul aviatic au dovedit că este posibilă construirea unui aparat de zbor mai greu decât aerul. Această epocă se încheie la începutul secolului XX. Sunt create tot felul de mașini zburătoare, unele din acestea cu adevărat fanteziste. Dar către 1800 asistăm la dezvoltarea aerostaticii și la numeroase tentative de zbor planat. Dorința omului de a zbura
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
428-347 BC) de a construi un mic aparat de zbor de forma unei păsări propulsate de un jet de aburi. Lui Zhuge Liang (180-234 d.Hr.) i se atribuie construirea primelor lanterne zburătoare, un fel de precursori ai baloanelor cu aer cald. Aveau forma unei pungi din hârtie cu deschizătura în jos, în care se afla un felinar ce încălzea aerul din interior. Pe timp de război, acestea erau destinate a speria inamicul. Ulterior, aceste lanterne s-au extins, dar mai
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
Lui Zhuge Liang (180-234 d.Hr.) i se atribuie construirea primelor lanterne zburătoare, un fel de precursori ai baloanelor cu aer cald. Aveau forma unei pungi din hârtie cu deschizătura în jos, în care se afla un felinar ce încălzea aerul din interior. Pe timp de război, acestea erau destinate a speria inamicul. Ulterior, aceste lanterne s-au extins, dar mai mult pentru manifestări religioase, în niciun caz pentru un zbor uman. În jurul anului 400 î.Hr. apăreau un fel de vehicule
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
se asigura portanța. Mai mult, Robert Hooke a dovedit în 1655 imposibilitatea zborului uman fără aparat propulsat de motor. În 1670 Francesco Lana de Terzi a publicat o lucrare care sugerează că este posibil zborul cu dispozitive mai ușoare decât aerul. A construit un aparat de zbor care conținea niște sfere de cupru în care s-a creat vacuum, dar încercarea s-a soldat cu eșec deoarece presiunea aerului atmosferic avea să deterioreze sferele. În 1709, Bartolomeu de Gusmăo înaintează o
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
lucrare care sugerează că este posibil zborul cu dispozitive mai ușoare decât aerul. A construit un aparat de zbor care conținea niște sfere de cupru în care s-a creat vacuum, dar încercarea s-a soldat cu eșec deoarece presiunea aerului atmosferic avea să deterioreze sferele. În 1709, Bartolomeu de Gusmăo înaintează o petiție regelui Ioan al V-lea al Portugaliei, în care solicita ajutor financiar pentru un aparat de zbor, care însă nu a fost testat niciodată. Totuși reușește să
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
sferele. În 1709, Bartolomeu de Gusmăo înaintează o petiție regelui Ioan al V-lea al Portugaliei, în care solicita ajutor financiar pentru un aparat de zbor, care însă nu a fost testat niciodată. Totuși reușește să construiască un balon cu aer cald cu care zboară la 8 august 1709. În 1738 Daniel Bernoulli formulează principiul conservării energiei în cazul fluidelor, care avea să îi poarte numele (ecuația lui Bernoulli), care exprimă interdependența dintre presiunea și viteza în fluid și care avea
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
unui accident cu deltaplanul. În 1900, inspirați de lucrările lui Lilienthal, Frații Wright experimentează zborul cu planorul. În conformitate cu Institutul Smithsonian și Federația Aeronautică Internațională (FAI), ei au realizat primul zbor controlat de la bord (pilotat) cu un aparat mai greu decât aerul, la Kill Devil Hills, la patru mile sud de Kitty Hawk, Carolina de Nord, la 17 decembrie 1903. La începutul anului 1901 și în 1902, Gustav Whitehead reușește două zboruri la bordul unui mic monoplan echipat cu un mic motor
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
Mojaiski în 1884 și de Clément Ader în 1897, dar nu au o confirmare precisă în documentele epocii. Pe data de 18 martie 1906, Traian Vuia devine primul om din lume care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul (avionul Vuia 1). Jacob Ellehammer zboară în circuit închis 42 m la înălțimea de 50 cm pe data de 12 Septembrie 1906. Alberto Santos-Dumont, după mai multe zboruri cu balonul si un zbor cu martori de 4-7 m la inaltimea
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
martori de 4-7 m la inaltimea de 50-70 cm efectuat pe 13 septembrie 1906, pe 23 octombrie 1906 la Paris realizează celebrul său zbor cu avionul "14-bis" ("Quatorze-bis"), care este considerat primul zbor atestat cu un aparat mai greu decât aerul. O altă realizare a lui Santos-Dumont o constituie primul record mondial recunoscut de Federația Aeronautică Internațională și anume parcurgerea în zbor a 220 metri în 21,5 secunde, record realizat la 12 noiembrie 1906. Prima traversare a Atlanticului a fost
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
vecinătatea orașului Reims, un avion german este doborât de unul francez, aceasta fiind prima luptă aeriană din istorie. Din acest moment, duelurile aeriene se multiplică, fapt la care contribuie și dezvoltarea mitralierei sincronizate. Aviatorii încep să fie considerați cavaleri ai aerului, unii dintre aceștia fiind eroi celebri prin victoriile repurtate. Astfel, germanul Manfred von Richthofen, cunoscut și ca "Baronul roșu", a doborât 80 de avioane inamice, iar pentru francezul René Paul Fonck numărul de avioane învinse este 75. Cei mai mari
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
care poate ridica 700 de tone. Realizările lui Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă au determinat nașterea aviației românești simultan cu cea mondială. În 1906 Traian Vuia reușește primul zbor autopropulsat cu un aparat de zbor mai greu decât aerul. Aurel Vlaicu realizează un avion sub forma mai multor modele (Vlaicu I, Vlaicu II) cu care, în 1912 câștigă cinci premii memorabile la un miting aerian din Aspern, Austria. Henri Coandă, descoperitor al efectului care îi poartă numele (Efectul Coandă
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
perioade de până la câteva luni. Energia termică poate fi colectată atunci când este disponibilă și fi folosită atunci când este nevoie de ea, cum ar fi în sezoanele opuse. De exemplu, energia termică de la panouri solare sau călduria reziduala din echipamente de aer condiționat pot fi colectate în lunile fierbinți și folosită pentru încălzirea spațiului în timpul lunilor de iarnă. Căldură reziduala din procesele industriale poate fi similar stocata și utilizată mult mai tarziu. Frigul natural al aerului de iarnă poate fi de asemenea
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
sau călduria reziduala din echipamente de aer condiționat pot fi colectate în lunile fierbinți și folosită pentru încălzirea spațiului în timpul lunilor de iarnă. Căldură reziduala din procesele industriale poate fi similar stocata și utilizată mult mai tarziu. Frigul natural al aerului de iarnă poate fi de asemenea stocat și folosit vară pentru aerul condiționat. Rezervoarele STES pot servi sisteme de termoficare de cartier, dar și clădiri și locuințe independente. Printre rezervoarele sezoniere utilizate pentru încălzire, maximele anuale de temperatur sunt în
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
lunile fierbinți și folosită pentru încălzirea spațiului în timpul lunilor de iarnă. Căldură reziduala din procesele industriale poate fi similar stocata și utilizată mult mai tarziu. Frigul natural al aerului de iarnă poate fi de asemenea stocat și folosit vară pentru aerul condiționat. Rezervoarele STES pot servi sisteme de termoficare de cartier, dar și clădiri și locuințe independente. Printre rezervoarele sezoniere utilizate pentru încălzire, maximele anuale de temperatur sunt în general în intervalul 27-80 °C (80-175 °F), iar diferențele de temperatură care
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
a fost preschimbat în "STES Newsletter." Clădirile mici încălzite pasiv folosesc de obicei solul din vecinătatea clădirii că un rezervor de căldură sezonier de temperatură scăzută, care în ciclul anual atinge o temperatură maximă similară cu temperatura medie anuală a aerului, putin scăzută de către consumul de căldură pentru încălzire în lunile mai reci. Pentru astfel de sisteme anumite caracteristici de proiectare a clădirii, simple dar diferite față de clădirile "tradiționale", sunt necesare. De la o adâncime de aproximativ 6m în sol, temperatura este
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
metodă, AGS (annualized geothermal solar), folosește un colector solar separat pentru a capta căldură. Căldură colectată este livrată unui rezervor de stocare (sol, pat de pietriș sau de rezervor de apă), fie pasiv prin convecție a agentului termic (de exemplu, aer sau apă), fie în mod activ prin pompare. Această metodă este, de obicei implementată cu o capacitate proiectată de stocare pentru șase luni de încălzire. Un numar de case și blocuri mici de apartamente au demonstrat cum un rezervor mare
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
prin acțiunea cu prioritate a centrelor barice specifice Europei meridionale și de sud-est. După importanța lor pentru aspectele de vreme si de climă pe care le determină, aceștia sunt: ciclonii mediteranieni, anticiclonul siberian, anticiclonul azoric și anticiclonul scandinav. Masele de aer care se deplasează între principalele centre barice ajung deasupra republicii cu caracteristici fizice modificate datorită transformării lor, determinând succesiunea stărilor de vreme din Republica Moldova. În concluzie, majoritatea tipurilor geografice de mase de aer ajung pe teritoriul republicii în bună parte
Clima Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330283_a_331612]
-
anticiclonul azoric și anticiclonul scandinav. Masele de aer care se deplasează între principalele centre barice ajung deasupra republicii cu caracteristici fizice modificate datorită transformării lor, determinând succesiunea stărilor de vreme din Republica Moldova. În concluzie, majoritatea tipurilor geografice de mase de aer ajung pe teritoriul republicii în bună parte uscate. Aceasta explică frecvența timpului secetos practic în toate anotimpurile. De aici rezultă și rolul deosebit pe care îl are circulația generală a atmosferei pentru definirea trăsăturilor majore ale climei republicii. Neomogenitățile suprafeței
Clima Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330283_a_331612]
-
constituie 60 - 70%, iar iarna 20 - 30%. Rezervele de energie solară, exprimate prin mărimea bilanțului de radiație, constituie circă 2100 MDj/m2 pe an. Este sursa energetică de bază, care asigură încălzirea solului, evaporarea și nivelul mediu de temperatură a aerului. Temperatura medie anuală a aerului constituie +8 +10°C, iar cea a suprafeței solului -10 -12°C. Perioada compactă fără îngheț constituie în medie 170 de zile la nord și 190 la sudul țării, dar în unii ani durata ei
Clima Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330283_a_331612]
-
20 - 30%. Rezervele de energie solară, exprimate prin mărimea bilanțului de radiație, constituie circă 2100 MDj/m2 pe an. Este sursa energetică de bază, care asigură încălzirea solului, evaporarea și nivelul mediu de temperatură a aerului. Temperatura medie anuală a aerului constituie +8 +10°C, iar cea a suprafeței solului -10 -12°C. Perioada compactă fără îngheț constituie în medie 170 de zile la nord și 190 la sudul țării, dar în unii ani durata ei poate atinge 200 - 230 de
Clima Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330283_a_331612]
-
farurile din față sunt incorporate (în afară de L), blocuri optice în spate mărite și dotate de lumini de mers înapoi (TS), frâne asistate pe toate modelele (în afară de berlina L), torpedoul redesenat (fără L) cu un tablou de bord mărit, extractoare de aer laterale horizontale din negru mat ți eliminarea capacelor de jenți. Versiunea L, ce își vede puterea redusă la 50 cai, se alimentează cu benzină standard. În 1978, gama se compune din 12 (fără litera L), 12 break, 12 TL, 12
Renault 12 () [Corola-website/Science/330292_a_331621]