9,824 matches
-
Ș-astfel pe mine el mă stăpânește... Adună-n versuri ale mele zile Și-n strofe le-a legat grădinărește, În poala ta svîrlind aceste file. {EminescuOpIV 285} TERȚINE Tinzîndu-ți mâna o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale roșii buze, Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte. Urechea mea pândea să le auză ? Abia-nțelese pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceas tu caști în fața-mi - acuma-nsă dorești Drept preț, să-ți spun amoru-mi în-versuri franțuzești, Idee! Și de brațu-mi atârni dulcele-ți braț. Întorc spre tine capul, privesc fără de saț, Cu gura de-al tău umăr încet și trist șoptesc: Ești prea frumoasă, Doamnă, și prea mult te iubesc! {EminescuOpIV 292} CU GÎNDIRI ȘI CU IMAGINI Cu gândiri și cu imagini Înnegrit-am multe pagini: Ș-ale cărții, ș-ale vieții, Chiar din zorii tinereții. Nu urmați gîndirei mele: Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În albă mantie de Domn. Și ochii mei în cap înghiață Și spaima-mi sacă glasul meu. Eu îi rup vălul de pe față... Tresar - încremenesc - sunt eu. ............................................. De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua Și uit ce spun adeseori; Șoptesc cuvinte ne-nțelese Și parc-aștept ceva - să mor? {EminescuOpIV 296} EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha-Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stea din cer albastru Trecu a ei icoană Din fața apei plană În fundul diafan.... Și cred pe înțeleptul Ce-l văd că-n carte zice, Că-n lume nu-i ferice, Că toate-s năluciri... De-odată la ureche-mi Aud șoptind copila... Iar vîntu-ntoarce fila Cu negrele gândiri. {EminescuOpIV 318} CODRU ȘI SALON Zadarnic fete mândre zâmbind cutreer-sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sub bolți de piatră Un trist, un rece cânt, El duce viețile noastre În mormânt, în adâncul mormânt. În gură port un singur Și dureros cuvânt, Cu el pe buze m-or duce În mormânt, în adâncul mormânt. De-asupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Ș-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând de-un rece vânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numai mie și nu-i întoarce-n laturi, "De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi. "Las-să orbesc privindu-i, iar tu, ascultă-ncoace "Cum stă la sfaturi marea cu stelele proroace Și codri aiurează, - isvoarele-i albastre "Șoptesc ele-n de ele de dragostele noastre. "Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini, "Pămîntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni Cît ai putea departe lopețile să lepezi, "Ca-n voie să ne ducă a mării unde repezi. "Ori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lungi și negre, întunecos, Brigbel. Și răzimat pe spată al zeilor fiastru Privea-n ochii miresei al cerului albastru. Frumoși ca două basme, isvoarele uimiri-s, În păru-i lung de aur se învălea Tomiris. Încolo voievozii, boiarii după treaptă Șoptesc cu admirare în barba înțeleaptă Când spune cântărețul povești din alte vremuri, De regi de-a căror fapte te miri și te cutremuri. Spunea cum din deșerturi, ce nu mai au hotară, Venit-au de la Nilul cu tainice isvoară, Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința-i guralivă, Ademenirea-i blândă, putut-a sta-nprotivă Atâtor vorbe calde șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-un val de mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. ................................ Au nu ești tu la înălțime Ca steaua vecinicului pol?... Pe mine nu mă știe nime Nici chiar tu însăți, dona Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca sgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adîncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb ivor, sunând domol; De cântă păsările ntr-una De tine-mi cântă, dona Sol. {EminescuOpIV 428} Și pe oglinda mișcătoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să se nască, Opri Orion ale sale pasuri Ca soarta-n lume el să i-o croiască. {EminescuOpIV 452} Jur împrejur se auziră glasuri Și s-au oprit Neptun din drumu-i sferic, Muțit-au limba de l-a vremii ceasuri. Șoptind ușor treceau cu pas feeric Pe lângă leagăn dând mereu ocoale: Trei umbre albe ies din întuneric, La cer ridică brațele lor goale, Ușoare - parc-ar fi de vânt plutite, Descînt-copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rece Cu-ochiul negru înfundat. Fața palidă și tristă, Manta-i neagră pe-umeri tari, Fața spână, ochii mari - Astfel trece în revistă Pe boierii lui cei mari. {EminescuOpIV 477} Ici bătrâni ca iarna, albă, Munți cu fruntea de arginți, Șoptesc dulce și cuminți - Colo tinerețea dalbă Cu râs mult și fără minți. Femei palide, frumoase, Fețe blânde, ochi de foc, Ce [î]n gene li se joc Și-a lor raze luminoase Printre cale-și cată loc. Sala-i mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunt - Spune-mi-o-apăsată. Mi-ai legat acest cuvânt De viața-mi toată, Mi l-ai dat roșind, plângând Când ai fost - ciudată. Ah, surîde-mi înc-un pic Și nu-mi fii ursuză. Căci cu degetul cel mic Te ating pe buză. Și șoptește-mi un nimic Nimeni să n-auză. Astăzi e Duminecă. Pac! și una bună. Eu te las și bine că Mi te las nebună... Trage-te de mânecă... Ce știi de-i minciună. Nici nu știi, o, turture, Ce-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe tine. Un nimic, un cuvințel, Spus după perdeauă, E o piatră de inel, E a nopții neauă, Arde-atît, încît cu el Aș aprinde-o steauă. {EminescuOpIV 505} Ș-apoi taci ca nu cumva Să audă-o floare C-ai șoptit așa ceva; Din ascunzătoare S-ar roși - mai, mai așa Cum o oarecare. Cum te uiți așa, năuc, Și-n gândiri te-nsinguri, Ești tu ziua lângă nuc, Ești tu noaptea-n crânguri, Să te iau și să te duc, Să fim
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-ați fost [de față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme, Voi acuma sunteți sfinți. Sfinți, căci ce-i mai sfânt în lume, De cât când o dulce gură Îți șoptește vorba tristă Că-n sfârșit și ea se-ndură. 64. CATRENE (cca 1876) Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămîn: Brațe fără de nădejde, - Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vreme, de tine. Căci toată lumea eu o am - Ea e pentru mine; Căci aer și eter rămân ale mele Și flori ș-ale soarelui raze și stele; E mare puterea în care mă-ncrez Căci tu omori, iar eu creez; Dacă șoptesc un mic cuvânt Atrag și ceruri și pămînt: Căci să cutremur lumea pot, Dacă sărut, trăiește tot. Cântările mândre din pieptul meu, O, vreme săracă, Vor răsuna cu drag și dor Și n-or să mai treacă. 89. CÎND MÎNDRA
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este, poate, singura febră benefică. Renunță la treburile casnice! Nici un bărbat nu se va culca cu o femeie pentru că freacă bine chiuveta. Inerția ține în viață multe căsnicii. Bărbații căsătoriți află despre greșelile lor chiar înainte de a le comite. Iubirea șoptește, nu strigă. Dacă ce fac tinerii prin parcuri și pe străzi e îmbrățișare, înseamnă că s-au schimbat cunoștințele de anatomie. Triada vieții ar putea fi : iubire, artă și umor. Căsătoria îți garantează intimitatea. În definitiv, de ce să te cerți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-un vers. Creația - un sublim Te Deum înălțat vieții. Dintre toți mincinoșii mapamondului, numai o parte dintre ei fac literatură. În absența esteticii, morala în artă este incoloră și insipidă. Există o diviziune a muncii și în artă. Unii șoptesc în poezie, alții urlă prin redacții. Pasărea Phoenix a artistului este copilăria. Și în artă s - a schimbat proporția dintre grosier și suculent. Muzica - o compensație, poate, pentru raiul pierdut. Până la un punct, destinul creației se află la mâna receptării
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spaima, și toate oasele mi-au tremurat. 15. Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s-a zbîrlit ca ariciul... 16. Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor: 17. "Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut? 18. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi, 19. cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
noapte am adormit destul de repede, iar visele nu s-au lăsat așteptate, purtăndu-mă în multe locuri, dar m-am oprit în fața bisericii Sfântul Nicolae Domnesc... Încercam din răsputeri să-mi aduc aminte pe când a fost zidită... Un glas parcă îmi șoptea ceva... Mi-am încordat auzul și l-am auzit pe Misail Călugărul, care îmi spunea: “Într-acea vreme odihnind Ștefan vodă la Vaslui, i-au venit olăcari de sârg de la Soroca, cum Lobodă și Nalivaico hatmanii căzăcești au intrat în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte parcă... După aceea, doar el știe de ce, a slobozit un “daaa” șoptit și prelung... Îl urmăresc curios ca orice nepriceput în ale degustării vinurilor. Mda. Merită oboseala... Gustă și tu, vere, dar nu-l da de dușcă, ca pe orice poșârcă, ci ca pe o băutură nobilă, dătătoare de voie bună și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era!!!” De atunci, aproape în fiecare seară apărea haiducul. Și totul se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a apucat-o de mână și, uitându-se în ochii ei, i-a șoptit... Bătrânul s-a oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin. Și-a dres glasul și a reluat povestea: În seara aceea, învăluind-o cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a șoptit... Bătrânul s-a oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin. Și-a dres glasul și a reluat povestea: În seara aceea, învăluind-o cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa badii după primul cântat al cocoșilor te aștept lângă stejarul din poiană...” „Nu... nu pot, ba...” „Să nu spui asta, fato! Să nu spui asta!” Tremurând ca varga, hangița a întrebat: „Da’, da’ dacă se... se trezește barbatu’?” „Nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
doară. INOCENTA SPERANȚĂ Mă cutremur doar când aud glasul tău, Un glas ce de mult mă răscolește, Aș vrea să fiu măcar o parte din vocea ta, Să mă preling pe buzele tale asemeni unei salive, Și să aud cum șoptești tandru și duios Acel „te iubesc” ce înmoaie orice inimă nemuritoare, O speranță că vei iubi acest suflet până la moarte, Iar după ea, o inocență va stăvili suav corpul meu, Îl va dărui iar și iar, a suta sau a
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Și m-ai învățat cum să iubesc, Mamă, un singur lucru în cap îmi vine, Faptul că ești un înger lumesc. Nicicând nu m-am simțit mai frumoasă, Decât atunci când tu mă țineai în brațe Și mă legănai și îmi șopteai încetișor, Că sunt cel mai drag al tău puișor. Când am crescut mi-ai spus să învăț, Doar prin carte puteam ajunge cineva. Nu te-am ascultat, dar ceva tot iubeam... Cartea și acum e parte din inima mea. Am
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]