9,406 matches
-
scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină aici." Am tras piedica revolverului și am lipit țeava de fruntea transpirată. Privirea sa se pironi în ochii mei dându-mi de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse." Parcă așa mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dau și târfa aia de fiică-sa înapoi ca să facă ce vrea el cu ea? Din nou am dat din cap. Sau că viața ta patetică e decisă acum de mine, zise el scoțând propriul său pistol și îndreptându-i țeava spre capul meu, și că eu hotărăsc dacă se termină acum sau în temnițele Gardienilor? Tăcerea mea și vocea sa intimidatoare umpleau toată încăperea. Era atât de încrezător și de dominant, încât propria mea încredere începea să se zgâlțâie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
putut în cantină, când am fost împușcat? Dacă voi muri aici? Acum... ce e locul ăsta? Un mormânt. Hm... E prea mare pentru un vierme ca tine, dar azi mă simt generos, așa că... Apăsă trăgaciul și proiectilul porni, ieși din țeavă, și sunetul său cutremură stalactitele ale căror vârfuri amenințătoare ieșeau din întunericul tavanului. Proiectilul trecu prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îi erau cât cepele, iar gura i se închidea și i se deschidea inutil în încercarea sa de a vorbi, de a găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în față și lipi țeava pistolului de fruntea mea. Apoi făcuse singurul lucru care îi trecea prin minte... mai trase o dată. Demodatul iz al prafului de pușcă îmi ajunse la nări. Același rezultat. Cum... Cum... Tu... Da, Dutrumof. Eu. Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
predați și să îi eliberați imediat pe piloții elicopterului pe care l-ați doborât! Altfel, suferiți consecințele acțiunilor voastre! Vocea de bariton se opri, lăsând în urma ei numai tăcere și așteptare. Ne puteam cu toții închipui cum obuzele sunt încărcate în țeavă chiar acum și cum secundele se scurg una după alta, chinuitor de încet. Ne mai puteam închipui și cu câtă milă ne vor omorî odată ieșiți afară! Băieți, asta e! zise Corvium resemnat. Cei care vor să plece, sunt liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce filmau. Văzu ceva blană maronie și un cap negru. Animalul avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de filmare erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care se deplasa rapid. Auziră alte tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii îl recunoscură primii. — Nein, nein, nein! Cameramanul se îndepărtă iritat de cameră. — Es ist ein macaque. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că nu îl pot incinera pe Jack al meu, dacă conține metal. — Metal? Cum adică metal? Soțul dumneavoastră nu a avut vreun membru schimbat sau vreo rană în război, nu? Nu, nu. Ei spun că brațele și picioarele lui au țevi de metal în ele. Și că oasele au fost scoase. — Serios? Marty se îndreptă pe scaun și plesni din degete în aer, ca să îi atragă atenția lui Raza, aflat în camera de autopsie de alături. — Mă întreb cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de-a dreptul șocat. Raza intrase și el în cameră. — O să vă trec pe speaker, doamnă Weller, ca să pot să iau niște notițe, în timp ce vorbim. Sunteți la crematoriu acum, cu soțul dumneavoastră? — Da, spuse ea. Și ei spun că are țevi de plumb în brațe și picioare, așa că nu îl pot incinera. — Înțeleg, zise Marty, uitându-se la Raza. Acesta clătină din cap și scrise repede pe o foaie: Noi am luat doar un picior. Și am băgat o tijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ce părere aveți, domnule Roberts? — O să vă sun eu, doamnă Weller, spuse el. Marty Roberts închise telefonul. — Idiotule! Ți-am spus: lemn, numai lemn! — Știu, zise Raza. Nu noi am făcut treaba aia cu plumbul. Jur. Noi folosim întotdeauna lemn. — Țeavă de plumb ..., spuse Marty, clătinând din cap. E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia, familia aruncă puțin pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ea și-a primit verigheta înapoi. Marty Roberts se așeză. — Ascultă, dacă e vreo investigație, dacă încep să cerceteze conturile bancare ... Nu, nu. Ai încredere în mine. Ce glumă! — Marty, te asigur. Nu am făcut-o noi. Nu am pus țevi de plumb. Categoric, nu. — OK. Te-am auzit. Numai că nu te cred. Raza bătu cu degetele în birou. Ar fi mai bine să folosești treaba cu rețeta, când discuți cu ea. — Așa voi face. Iar acum, șterge-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu ea. — Așa voi face. Iar acum, șterge-o de aici, ca să o pot suna. Raza traversă sala de autopsie și intră în vestiar. Nu era nimeni acolo. Sună la telefonul mobil. — Jesu, zise el. Ce naiba faci, omule? Ai pus țevi de plumb în tipul ăla cu accidentul. Marty e furios. Au încercat să-l incinereze pe individ, iar el are țevi de plumb în el ... De câte ori trebuie să-ți spun, omule? Folosește lemn! — Doamnă Weller, spuse Marty Roberts. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
intră în vestiar. Nu era nimeni acolo. Sună la telefonul mobil. — Jesu, zise el. Ce naiba faci, omule? Ai pus țevi de plumb în tipul ăla cu accidentul. Marty e furios. Au încercat să-l incinereze pe individ, iar el are țevi de plumb în el ... De câte ori trebuie să-ți spun, omule? Folosește lemn! — Doamnă Weller, spuse Marty Roberts. Cred că ar fi mai bine să-l înmormântați din nou pe soțul dumneavoastră. Se pare că nu aveți altă opțiune. — Adică, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii. Prima, bărbatul, Frank Burnet. Cincizeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rapid și apoi ieși din lobby, alergând spre camerele din spate. Alex coborî din mașină și traversă strada în fugă. Intră repede în lobby, se duse în spatele biroului de recepție, luă arma și ieși din nou. Era un Remington cu țeava retezată, cu douăsprezece cartușe. Nu asta ar fi ales ea, dar era bună, pentru moment. Avea să facă rost de cartușe mai târziu. Se întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bun. — Dennis e bun dacă are o lună la dispoziție. Audierea e azi, Bob. Atunci, pe cine vrei? — Te vreau pe tine, zise ea. — Au, Iisuse. Oxnard? E atât de departe ... Nu mi-am luat doza ... — Am o carabină cu țeava retezată pe bancheta din spate, Bob. Chiar nu-mi pasă dacă drumul pe care trebuie să-l faci e prea lung. — OK, bine, ia-o încet, spuse el. Trebuie să aranjez câteva chestii. — O să te duci? — Da, o să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o voi face. Dacă îl mai atingi o dată pe băiatul meu, a dracului să fiu dacă nu te ucid! Da, doamnă, spuse el. Simțea cum fața i se înroșea. Mânie, umilință, furie. Poți pleca acum, zise ea, mișcând foarte puțin țeava. Știa ce făcea. Un avocat care mergea la tir. Cel mai rău tip. Vasco înclină din cap și plecă, cât de repede putea. Voia să se depărteze de ea și să nu mai fie în văzul acelor femei. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bărbatul meu, nu mai rezistați o iarnă aici, în frigul ăsta, n-aveți gaze, e greu să vă aprovizionați tot timpul cu lemne, ce bine v-ar fi la bloc, păi nu, faceți nimic acolo, că aveți apă caldă pe țeavă, căldura vine singură pe calorifer, vă simțiți apărată de hoți, e o anumită siguranță la bloc, pentru o femeie singură, e idealul. Și bătrâna i-a vândut Cezarinei. O am lângă mine. — Mi-ați mai spus, știu și eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era atât de adevărată, că-mi era și greu să-i spun doctorului că e nebună, că așa îmi plănuisem, domnule, e nebună, pune-o la punct, zi-i că nu are nimic, sigur vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în care, la început de an, se făceau petreceri nesfârșite, în sunet de jazz -, casele au fost și acolo acoperite, înecate în mâl, în ciuda anunțurilor, oamenii nu au părăsit orașul și, după ce oceanul îi înecase, cadavrele pluteau ca gândacii pe țevi. Apele au învins și acolo. Tsunami învinsese în insulele Sumatra, în Thailanda, Indonezia, Maldive și Sri Lanka, sute de mii de morți și dispăruți, un milion de oameni fără case, vine Oceanul!!!, strigase un copil, alergând dinspre plajă, mulți nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sigur că În orice clipă... — O, Doamne, ai dreptate ! izbucnește brusc. Așa e. Se folosește de mine ! E numai vina mea. Trebuia să-mi fi dat seama, atunci când m-a Întrebat dacă mă pricep vreun pic la acoperișuri și reparat țevi. — Când te-a Întrebat asta ? zic uluită. — La prima noastră Întâlnire ! Am crezut că zice și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strâng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întâmplă cu mine ? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
unui foarte gustos borș...crud ! 77. Curaj și adrenalină! Braconaj pe timp de vară, la lupi...de mare ! 78. Harnic și econom! Muncește de dimineață până seara, cu un singur braț...de paie ! 79. Se realizează o importantă economie dacă țevile de la baie se vor fixa cu o simplă brățară...de aur ! 80 Vară de vară, tăind frunze la câini, a elaborat o foarte eficientă metodă de a paște caii... verzi ! 81. Greu de suportat zilnic în buzunarul cămăși o brichetă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o Casandră! Tot presimțind răul, mama era anxioasă și depresivă, veșnic cu migrene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe urmă? Gazele de ardere sunt filtrate, am spus eu. Și condensate. Apoi sunt arse din nou. Ceea ce rămâne este trimis prin electrofiltre și pompe de absorbție a căldurii. Dar căldura propriu-zisă - în primul rând flogistonul - se varsă în uriașele țevi de apă ale Uppsalei. Fără căldură, întreaga Uppsala s-ar transforma într-un ghețar. N-am fost niciodată la Uppsala, zise Manfred. DESENUL Dar într-o dimineață, am spus eu, într-o dimineață șeful ne-a adunat afară, pe platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ordinul șefului, și stăteam un moment nemișcați. Apoi lăsam pradă focului lucrări de Heinrich Heine, Stefan Zweig, Heinrich Mann, Sigmund Freud, Marcel Proust, Ernst Wigforss, Lev Tolstoi și mulți alții. Ei dispăreau în flăcări și binecuvântata căldură era purtată prin țevile de apă până la vilele profesorilor, apartamentele lectorilor, camerele studenților și Carolina Rediviva. Apoi ne întorceam după un nou transport. Era greu și obositor. După o vreme brațele au început să ne doară intens, căci întreag procesul de transportare se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]