8,142 matches
-
vedea când dădea bruma. Trotuarele și frunzele și ce mai era pe-afară se acopereau de polei zgrunțuros, parcă era glaspapir. Aurica privea în jur cu ochi mari, strângându-se la brațul bărbatului. Se lovi de o bucată de metal, țipă, frecându-și piciorul lovit. Mașinile ruginite, dându- și, ca orice ființă, sângele la iveală, nu amorțiseră cu totul. — Pe strada mea toți erau speriați, continuă Petrache. Chiar și când astea stăteau pe loc, ziceai că se apropie. Când au auzit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bani, și de tot. I-au răpit unii copilul și a trebuit să le dea drept răscumpărare toți banii, până la ultima lețcaie, că hoții știau cât a câștigat, ba încă și ceva pe deasupra. Copilul ăla și-acuma plânge și țipă în somn, de trebuie să-l legene toată noaptea, să-i treacă de frică. În loc să fie înduioșată, femeia scoase un suspin de ușurare. — Eu n-am copii, spuse, nu sunt măritată. — Tânără, drăguță, o pradă numai bună pentru vânătorii de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umbră care rămăsese agățată de șine și care, dintr-odată, dispăru și ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa în cârciuma lui Coropciuc. Nimeni nu smucea clanța și nu izbea cu piciorul în ușă. Întoarseră capetele, fetița țipă și scăpă cartea din mână. Doar bătrânul Coropciuc rămăsese nemișcat la tejghea, poate pentru că stătea, oricum, cu fața spre ușă sau poate pentru că, păstrător al sfintelor taine fiind, nimic nu-l mira. Cel care se ivise în prag purta uniformă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ci cu absența onoarei și a incapacității noastre de a vedea adevărul. Mă surprinde că nimeni nu-și dă seama că atitudinea noastră față de sfârșit este comică în absurditatea ei. În timpul ultimei audiențe nu m-am putut abține să nu țip: — Eu sunt singura care știe că părul meu este alb și subțire! Curtea a refuzat să mă audă. Miniștrii mei considerau reale vopseaua franțuzească și coafura atent aranjată. Lovindu-și capetele de pământ, ei cântau: — Mila Cerului! Zece mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o vorbă, îmi înmânează un pachet legat cu panglică. Zice că e de la taotai-ul orașului din apropiere. Alerg speriată la mama, care deschide pachetul. Înăuntru sunt trei sute de tael-i de argint. — Cu siguranță că taotai-ul e prieten cu tatăl vostru! țipă mama. Cu ajutorul călărețului, îi angajăm din nou pe cărăuși. Numai că norocul nostru nu ține mult. Câteva mile mai încolo suntem opriți de un grup de bărbați călare conduși de către taotai-ul însuși. — S-a făcut o greșeală, zice el. Călărețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înfige ace în capul unui pacient, făcându-l să semene cu un porc spinos. Alții repară vase din porțelan cu fisuri mici, opera lor fiind la fel de fină ca o broderie. Bărbierii își fredonează cântecele preferate în timp ce își bărbieresc clienții. Copiii țipă fericiți când cămile cu ochi șireți trec țanțoș, încărcate cu greutăți mari. Ochii mei sunt atrași de bețele pe care se află fructe învelite în zahăr. M-aș simți groaznic dacă n-aș vedea un grup de culi cărând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
imprimată cu orhidee albastre. Alerg afară din casă, în zăpadă. Pantofii mi se udă rapid și curând nu mai pot să-mi simt degetele. După o săptămână, mama îmi zice că sunt logodită cu Sticlă. — Ce să fac cu el? țip la ea. — Nu e corect față de Orhideea, zice Rong cu voce înceată. — Unchiul își vrea înapoi camerele, zice Kuei Hsiang. Cineva i-a oferit o chirie mai mare. Mărită-te cu Sticlă, Orhideea, ca să nu ne dea unchiul afară. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaptesprezece ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că am o șansă? îi spun țipând lui Fann Sora cea Mare. Sunt manciuriană și am șaptesprezece ani. Tata a fost stegar albastru. Fann clatină din cap: — Orhideea, în comparație cu doamnele de la Curte și concubinele pe care le-am văzut, tu nu ești decât un șoarece urât. Beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măsurat de trei eunuci. Am fost înțepată și strânsă. Nu aveai unde să te ascunzi. — Fă-te mai mică sau scoate-ți capul în afară - oricum ai face, n-o să scapi de securea care cade. Căpetenia îmi împinse umerii și țipă: Stai dreaptă! Mi-am închis ochii și am încercat să mă conving că eunucii nu sunt bărbați. Când i-am deschis, am descoperit că era adevărat. La țară, bărbații salivau la vederea unei fete atrăgătoare chiar și atunci când era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bătută până la moarte deoarece părea să flirteze cu Împăratul. — Veniți mai aproape, fetelor. Toate, zice bătrâna doamnă. Uită-te bine, fiule. Fără lăcuste prăjite la cină, articulează împăratul Hsien Feng de parcă ar fi singur în încăpere. — Am zis mai aproape! țipă la noi Marea Împărăteasă. Pășesc înainte împreună cu celelalte cinci fete. — Prezentați-vă, ordonă Majestatea Sa. Una după alta ne spunem numele, urmat de fraza: „Vă doresc Majestăților Voastre zece mii de ani de viață“. Intuiția îmi spune că împăratul Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De unde să știu? Fiul Cerului își rotește ochii înspre tavan. Capul meu e plin de găuri. Mama își mușcă buzele. Majestatea Sa Împăratul își trece degetele prin plăcuțele de bambus rămase, făcându-le să scoată un zgomot puternic. — Oasele mele țipă să mă duc să le întind. Marea Împărăteasă se întinde în jilț. Sunt trează de la două dimineața și asta pentru nimic! Shim se târăște spre ea în genunchi. Își ridică brațele în aer ca să-i ofere o tavă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Marea Împărăteasă. Până acum trebuie să fi terminat ceremonia din Sala Supremei Armonii și să fi inspectat Registrul Căsătoriilor Imperiale. După asta va primi felicitările miniștrilor. Și după asta... Un zgomot puternic sfâșie cerul. — A început ceremonia din curtea exterioară! țipă Kuei Hsiang. Cu siguranță că Majestatea Sa își așterne acum semnătura în registru. Într-o clipă va da ordin gărzilor de onoare să meargă să le ia pe miresele imperiale! Stau precum un bujor care înflorește în lumina dimineții. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu fruntea de pământ: — Pedepsiți-mă, doamnă Yehonala. Își ridică mâna și începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu a sa. — Destul! țip eu. Eunucul se oprește. Se uită la mine cu un dor straniu, iar ochii lui se umplu de lacrimi de venerație. — Ce te face să crezi că mă poți sluji mai bine decât alții? An-te-hai ridică ochii din pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
una cu apă caldă și cealaltă cu rece. Lăsați totul pe jos, le zic. Sunteți libere. Toată lumea murmură: — Da, doamnă, dar nu se mișcă niciuna. Ridic vocea: — O să put. — Nu, nu puțiți, răspund ele la unison. — Făceți-mi pe plac, țip eu. Afară! — Nu ne deranjează. Noi iubim mirosul dumneavoastră. — An-te-hai! An-te-hai se năpustește înăuntru. Da, doamnă. — Du-te imediat la eunucul-șef Shim și spune-i că servitorii mei nu-mi dau ascultare. N-o să țină, doamnă. An-te-hai își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sare pe un nor, o scândură agățată cu funii din tavan. O bucată mare de material alb, care reprezintă cascada cerească, e aruncată în sus, norul e ridicat și actorul își face ieșirea de pe scenă. — Shang! Dă-i bacșiș! Shang! țipă și bate din palme împăratul Hsien Feng. Mulțimea îi urmează exemplul, strigând: — Shang! Shang! Shang! Capul lui Hsien Feng se leagănă precum toba unui comerciant. La fiecare bătaie a gongului, el lovește din picioare, râzând: — Excelent! țipă el, arătând înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i bacșiș! Shang! țipă și bate din palme împăratul Hsien Feng. Mulțimea îi urmează exemplul, strigând: — Shang! Shang! Shang! Capul lui Hsien Feng se leagănă precum toba unui comerciant. La fiecare bătaie a gongului, el lovește din picioare, râzând: — Excelent! țipă el, arătând înspre actori. Sunteți tari! Foarte tari! Marea Împărăteasă ordonă aducerea platourilor cu nuci și cu preparate din fructe de sezon. Pentru că nu am mâncat de aseară, îmi iau găluște umplute cu fructe de pădure, curmale, dovleac dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu niște excremente înșirate. Nu cumva să te miști! strigă călugărul când observă că încerc să-mi dezmorțesc picioarele. Dansatoarele țâșnesc într-o parte și merg să încercuiască stâlpul. Se rotesc ca niște pui decapitatți, cu brațele fluturând spre cer. Țipă: — Porc! Porc! Patru eunuci aduc un porc legat fedeleș, care guiță de mama focului. Dansatoarele sar încoace și încolo peste el, după care porcul e luat. Apoi este adus un platou de aur având pe el un pește care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pentru o clipă, simțul realității mă părăsește: devin una cu concubinele de pe jos. Mă văd sculptând tărtăcuțe, simt cum mi se încrețește pielea, cum se boțește și se pliază. Părul mi se albește și simt cum îmi cad dinții. Nu! țip eu. Yoo-hoo-loos îmi cad din mână și se împrăștie pe jos. Psalmodierea încetează și sute de capete se întorc spre mine. Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nervozitatea. Cămașa mea de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu? La dracu’! Nu voi permite asta! țipă în camera alăturată bărbatul care acum sunt sigură că e împăratul Hsien Feng. Ei, dacă nu ar fi venit cu trupe. Ce au făcut britanicii și francezii? M-au obligat să plătesc cu opt sute de mii de tael-i mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
place ce văd. — Și condamnarea mea la moarte? El rânjește sarcastic: — Vei avea șansa să trăiești, dacă mă vei ajuta să dorm bine noaptea. Lumina soarelui se strecoară în camera întunecată a inimii mele și zâmbesc. — Zâmbetul s-a întors! țipă el fericit, ca un copil care descoperă o stea căzătoare. — E vremea ca Majestatea Voastră să doarmă? — Nu mai este o treabă ușoară, oftează el. — Ar ajuta dacă ați renunța la gânduri. — Imposibil, Orhideea. — Majestății Voastre îi plac jocurile? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de a se așeza. În cele din urmă, mă simt epuizată și mă întind pe spate, însă fața lui apare de îndată deasupra mea: transpirația sa îmi picură în gură. Îmi arcuiesc cutia toracică și îmi scot sânii înainte. Continuă, țipă el, în timp ce respirația i se oprește. Pot să-mi aud propriul gând: Aplică ce ai învățat la Casa Lotusului! Numai că sunt incapabilă să-mi unduiesc fundul. Mă mișc stângaci, mă răstorn și mă trezesc așezată pe burtă. Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee. Odată ce au fost prinse acolo, tata a ordonat ca paiele să fie aprinse: lăcustele au fost prăjite. Le-am lovit cât de repede am putut, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mușchii feței și degetele i se contractă, și își apasă stomacul cu mâinile, de parcă ar vrea să-și scoată măruntaiele. Mă roagă să-i încălzesc ceaiul până la punctul de fierbere, apoi își toarnă apa opărită pe gât. — O să te frigi! țip eu. Mă ajută, îmi zice cu o expresie obosită în privire. De câte ori fierb ceaiul lui Hsien Feng, mă ascund în camera de toaletă și plâng. Văd cum suferința lui revine în clipa în care se întoarce la lucru. — Ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
generalii, în majoritate chinezi han, care miros a praf de pușcă. Mă simt însă impresionată de chinezi, deoarece ei dau pur și simplu o notă de realitate. Ofițerilor de origine manciuriană le place la nebunie să se certe în legătură cu ideologia: țipă sloganuri patriotice precum copiii de școală. Ofițerii han preferă să rămână tăcuți atunci când se declanșează un conflict în partea manciuriană a Curții. Atunci când doresc să expună o idee, o susțin fără pasiune, oferindu-le împăratului și Curții doar fapte. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că a putut cândva să atragă privirile împăratului Tao Kuang. Cât de înspăimântător e felul în care poate îmbătrâni o femeie. Ar putea cineva să își închipuie cum voi arăta eu când voi muri? În ziua aceea, doamna Jin a țipat la mine: — Nu-ți face griji în legătură cu frumusețea ta! Să te preocupe, în schimb, decapitarea ta! Se forța să scoată cuvintele din piept, chinuindu-se să respire: — Să-ți spun eu cu ce mi-am făcut griji din ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]