13,876 matches
-
obțină atenția acestora, apreciere, mângâieri, cuvinte bune și, din acest motiv, rezultatele lui școlare pot fi foarte bune. Acest stil îl poate determina pe copil, uneori, în lipsa unui părinte grijuliu și iubitor, să plece de acasă în mod voluntar, să abandoneze școala sau să devină victimă a traficului de persoane. Statistica Autorității Naționale de Luptă împotriva Traficului de Persoane ne arată că, în anul 2007, 93% dintre disparițiile de copii nu sunt răpiri, omoruri și accidente, ci plecări voluntare de acasă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
sărutată de băiat, a rămas gravidă." După nouă luni, fata naște un băiețel care se joacă cu două mere. Împăratul a poruncit uciderea fetei, dar împărăteasa cere sfatul bătrânilor; în cele din urmă, o pun într-o căruță și o abandonează în pădurea întunecoasă. "Acolo Dumnezeu va avea grijă de ea. Că o trăi, că o muri, noroc bun!" Avem aici mai multe simboluri care duc la ideea de concepere. Mai întâi, simbolul cheii este legat de rolul ei de a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
va depăși; a doua îi menește că va fi voinic, frumos, prea cuminte, iar norocul i se va arăta, iar a treia arată că va moșteni averea boierului care doarme), după cântatul cocoșilor, la fereastră. Boierul cumpără pruncul și îl abandonează într-o pădure, "la scorbura unui lemn borțos", gândind că va muri în scorbură și va schimba ursirea. Copilul este găsit de un cioban și botezat " Aflatul". Venind la stână să-și vadă turma, boierul află cine e "Aflatul", plătește
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se împluse lumea că trebuie să fie un sfânt"). Împins de remușcări pentru păcatul înfăptuit, boierul merge la locul unde abandonase copilul și află povestea negustorilor. După ce-l răscumpără din nou, boierul pune băiatul într-o raclă și-i dă drumul pe apă. Deasupra raclei scria: " Cine va deschide această raclă va muri." Copilul supraviețuiește în raclă cu voia Sf. Duh
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
parcă-l trăgea ața! Notăm două reacții similare din partea celor doi tineri, transpuse cu ajutorul sintagmei: parcă-l (-o) trăgea ața. Tânărul care la început luptase împotriva sentimentelor sale, fiind față în față cu o ființă care-i amintea de fata abandonată în pădure, nu mai crede în legitimitatea legământului făcut. Călugărașul îi spune împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se-ntoarseră toți acasă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și băiatul a sărutat fata. Aceasta îi declară tatălui ei că se va căsători numai cu acela care a pătruns în foișor și a sărutat-o. O nuntă pecetluiește legătura celor doi; însuși Soarele este impresionat de frumusețea miresei, își abandonează treburile. Mama Soarelui își ceartă fiul, dar a doua zi, fură fata. Mirele, pornit la drum să găsească fata, este angajat de către mama Soarelui, care-l trimite să se ducă în locul Soarelui cu razele pe cer. Argatul îi bate pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
asociază cunoașterea cu aspirația spirituală metaforizată, redată de ascensiunea în lumină (asimilată cu libertatea spiritului, chiar în relația acestuia cu divinul; interesant e că ne putem reaminti aici de "modernitatea" gândirii maestrului Eckhart). Ulterior, manierismul, construit pe principiul imitației diferențiale, abandonează aceste direcții în favoarea unei teorii închise, a "artei pentru artă". Accentul cade asupra modului de a imita: de aici recursul la tehnici, la legile fizice ale opticii (deformarea obținută prin modificarea unghiurilor, a legilor perspectivei, anamorfozele, efectele de trompe l
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
naționale" la patriarhia de la Constantinopol − fără să li se fi cerut acest lucru de către capitala imperiului ortodox, dar și fără să i se subordoneze politic prin acest gest de închinare (Papacostea 9-41) −, par să fie nevoite, din considerente teologice, să abandoneze centrul pe care tocmai îl aleseseră. Posibila atitudine critică a instituțiilor puterii românești față de compromisul pe care era dispus să-l facă partida unionistă a patriarhiei constantinopolitane (sub presiunea, chiar amenințătoare, a instituției basileice) pare și ea să fi împiedicat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
suporta din partea centrului de putere, destul de îndepărtat de altfel (Constantinopolul), presiuni instituționale sau militare, populația nord-dunăreană rămâne un timp nediferențiată de cea sud-dunăreană. Atât invazia slavilor din secolul VI, cât și cea din secolul IX acaparează decisiv teritoriul propriu-zis balcanic, abandonând etnia vlahilor nord-dunăreni și acordându-i astfel șansa să evite slavizarea (Brezeanu, Romanitatea orientală 66-74, 172-95). Dunărea rămâne o graniță pe care o vizează în schimb puterea maghiară și politica de prozelitism a papalității. Deschiderea înspre zona de la sudul și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
considerând că adevărații descendenți ai vechilor împărați romani, de care, cu o fidelitate remarcabilă, continuă să "țină" (deși fuseseră părăsiți în urmă cu mai bine de un mileniu), sunt basileii de la Constantinopol. Nu știau că, în fapt, acest Constantinopol îi abandonase, la nivel de mentalitate politică, a doua oară − amintesc aici diferențierea pe care Constantin VII Porfirogenetul (în manualul scris pentru fiul său, Romanos II, și cunoscut sub titlul latin De administrando imperio) o face între "rhomani", vorbitorii de limbă latină
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
românești omit până spre 1650 povestirile orale, nedepășind "stilul inscripțional". O excepție ar putea fi considerată legenda fraților eponimi, păstrată în Cronica moldo-rusă (Cronicile slavo-române 158-59). Această "descoperire a propriei Antichități" (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131) va fi abandonată chiar prin exercițiul istoriografic al lui Ureche, care utilizează critic mai multe izvoare și formulează, destul de sigur pe afirmațiile sale, prima teză a "descălecatului" roman (deși nenumindu-l pe Traian). De fapt, canonul letopisețului nu permitea introducerea în corpusul istoriografic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rolurilor, la egalizarea temporală, la ștergerea disonanțelor vocale, de la tablou la un labirint posibil al unei lumi vii, Autorul îl poartă pe Spectator pe o tablă de șah sau printr-o rețea care proliferează liberă la infinit? Fără să-și abandoneze eroul preferat din toate celelalte cărți - voievodul, cărturar sau nu, edil sau deconstructor −, scenaristul-regizor îi configurează o lume−discurs, dar și o lume în discurs, cu spații multiple, etajate, aflate sub controlul privirii totalizatoare. Un nou soi de panopticon, al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ideativă; - asociativă; - expresivă. Al. Roșca, C. Burt consideră fluența un aspect nespecific creativității, deoarece este implicată și în gândirea convergentă. P. Popescu - Neveanu și Mihaela Roco consideră fluența și originalitatea ca factori centrali ai creativității. b) Flexibilitatea - capacitatea de a abandona spontan o cale sterilă, de a trece cu ușurință de la un cadru de referință la altul. Flexibilitatea poate fi: - spontană - însușire care permite adaptarea la specificul temei sau capacitatea de a găsi o diversitate de soluții la o problemă, în lipsa
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
ca inteligență ordonatoare. Acest paradox se explică conform absurdului. Opera de artă se naște atunci cind inteligența renunță să mai emită raționamente asupra concretului. Ea înseamnă triumful cărnii. E provocată de gândirea lucidă, care însă, chiar în acest act, se abandonează pe sine, necedând tentației de a supraadăuga celor descrise un sens mai adânc, pe care-l știe nelegitim. Opera de artă întruchipează o dramă a inteligenței, a cărei dovadă nu o face însă decât în mod indirect. Opera absurdă pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sfârșitul e fatal. În afară de această unică fatalitate a morții, totul, bucurie sau fericire, e libertate. Rămâne o lume în care omul e singurul stăpân. Ceea ce îl înlănțuia era iluzia unei alte lumi. Soarta gândirii sale nu mai e să se abandoneze pe sine, ci să izbucnească în imagini. Ea se pune în joc în mituri, fără îndoială, dar în mituri ce nu au altă profunzime decât aceea a durerii omenești și care sunt inepuizabile ca și ea. Nu fabula divină ce
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
creștinismul primitiv și cu bunavestire, a ridicat întreaga lume veche. Dar cum să nu văd în acest salt care caracterizează orice gândire existențialistă, în această încăpățânare de a străbate la nesfârșit o divinitate fără suprafață, semnul unei lucidități care se abandonează pe sine? Se susține că nu-i decât un orgoliu care abdică spre a se mântui. Această renunțare ar fi, mi se spune, fecundă. Dar o situație nu o schimbă întru nimic pe cealaltă. În ochii mei, valoarea morală a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
artă aparține aparenței. Astfel, Guido Giglioni consideră că diferența dintre cele două tipuri de artă arată contrastul pe care îl presupune arta de apropiere și arta de depărtare. Prin primul se urmărește redarea adevărului originalului, iar prin al doilea se abandonează adevărul și se urmărește frumosul. Arta fantastică urmărește redarea adevărului ce se pierde în procedurile de redare, dar care oferă, în schimb, prin imaginație, o artă a frumosului. Natura aparenței, ce elimină ființa, dar nu și existența, este specifică imaginii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a interpretărilor și astfel a multitudinilor de imagini. 8 Deleuze, G. și F. Guattari, What is Philosophy?, traducere de Graham Burchell și Hugh Tomlinson, Verso, Londra, 1994, p. 164. 9 Odată cu determinarea condițiilor experienței reale ale artei, domeniul reprezentării este abandonat în vederea analizei artei prin experiență. "L'oeuvre d'art quitte le domaine de la représentation pour devenir " expérience ", empirisme transcendantal ou science du sensible". Gilles Deleuze, Différence et Répétition, Presses Universitaires de France, Paris, 1969, p. 79. 10 "[...] divided the image-making
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dorința de a participa (motivație intrinsecă), el va evita situația. În forma sa cea mai simplă, modelul este reprezentat de formula: P = Mi - Fe, unde P = participarea, Mi = motivația intrinsecă, Fe = frica de eșec. Cu timpul, modelul McCIelland-Atkinson a fost abandonat de cei mai mulți psihologi, inclusiv de către psihologii sportivi, din cauza complexității și dificultății măsurării constructelor psihologice implicate (motivația intrinsecă și anxietatea). Factorii sociali determină convingerile pe care sportivii le au despre ei înșiși. Aceste convingeri au rol de mediatori psihologici, influențând decisiv
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
doi metri mai aproape de fileu. Antrenorul trebuie să găsească permanent modalități prin care începătorii să experimenteze succesul, pentru că altfel ei s-ar putea să creadă că nu vor obține rezultate în sportul respectiv și vor manifesta tendința de a-l abandona. I.8.7. Teoria autoeficacității Bandura definește autoeficacitatea ca fiind convingerea sau încrederea individului în capacitățile sale de a organiza și executa acțiunile necesare pentru a produce rezultatele dorite. Pentru dezvoltarea autoeficacității, individul trebuie să creadă că este în control
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
idilism care îl precedă pe acela al lui George Coșbuc. Pastelurile au o deosebită cursivitate, fraza e amplă și clară, susținută prin versuri de șaisprezece silabe, gesturile sunt domoale și pașnice; domnește în toate o atmosferă de echilibru. Treptat, V. abandonează pastelul și se consacră poeziei de meditație. Realizările sale în acest domeniu sunt însă firave; el evită să analizeze incertitudinile existenței, păstrându-și doar rolul de a le constata și enumera. În cel de-al doilea volum este vizibilă influența
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
ca jurnalist la postul de radio BBC, secția română. În 1989 se întoarce la Paris și începe, ca bursier, studii doctorale în drept, pregătind teza Rezistența culturală în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste. După ce obține diploma de studii aprofundate, abandonează doctoratul în favoarea teatrului și a activității la Secția română de la Radio France Internationale. Debutează cu versuri în 1972 la revista școlară rădăuțeană „Luceafărul”, iar editorial cu placheta La noapte va ninge, apărută în 1980. A colaborat la „România liberă”, „Steaua
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
a făcut studiile în țară. Intrat în armata națională, aghiotant de secție, în 1830 făcea parte din Statul Major. După un an e avansat căpitan, iar în 1836 maior. Fost în subordinele lui I. Câmpineanu, V., aghiotant domnesc în 1841, abandonează cariera armelor în 1843. Alegând magistratura, va fi numit procuror al Curții de Revizie. În 1843 aderă la societatea secretă Frăția, fiind ales și în comitetul de conducere. Prestigiul său e în continuă creștere nu doar pe tărâm politic, ci
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
Simbolul e în centrul acestei percepții contradictorii: imagine sau formă sensibilă constituită de o parte, sentiment al infinitului și impulsii de rezonanță interioară, în continuă, bergsoniană, mișcare, de cealaltă, iar în falia dintre ele șansa interpretării multiple, asociative. Versul liber, abandonând sonoritățile exterioare desfășurate de rimă, va fi ecoul acestui ritm special, mulat pe spectacolul interior („Pasiunile noastre - veșnică acțiune - nesuferind lanțurile grele ale versului”, spune Pompiliu Păltănea) și cu aspirația spre „muzicalități strânse”, condensate (Ovid Densusianu, Versul liber și dezvoltarea
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
îngroșat postura negativă. Defectul tehnic rezidă în sufocarea conflictului. Piesele încep și se termină la nivelul indicațiilor scenice, atent precizate ideologic, desfășurarea ulterioară fiind întru totul previzibilă, printre înșiruiri de lozinci, metafore schingiuite contextual și sancțiuni pe eșantioane sociale. V. abandonează clișeul propagandistic în 3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]