9,827 matches
-
epistemologică care să explice în ce fel obținem o cunoaștere matematică, fără insă a apela la vreo aptitudine intelectuală misterioasă. 4.5.3.2. Nominalismul Nominalismul apare ca manifestare a unei reticențe față de credința în existența (independentă de minte) entităților abstracte și în particular a celor matematice. Se consideră de obicei că, în varianta sa contemporană, nominalismul apare prin anii '40 odată cu proiectul lui Goodman și Quine de reconstrucție sau reinterpretare a acelor moduri de a vorbi care par să implice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în particular a celor matematice. Se consideră de obicei că, în varianta sa contemporană, nominalismul apare prin anii '40 odată cu proiectul lui Goodman și Quine de reconstrucție sau reinterpretare a acelor moduri de a vorbi care par să implice entități abstracte. Aceștia erau preocupați în special cu obiectele matematice și programul lor urmărea o reconstrucție a tipului de știință în care este aplicată matematica. Burgess și Rosen disting între două tipuri de nominalism reconstructiv: (a) concepția revoluționara care urmărește producerea de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
urmărește să analizeze ce au însemnat tot timpul, în profunzime, cuvintele teoriilor curente (Burgess și Rosen 1997: 6-7). Principala problemă în jurul căreia gravitează întreaga dispută platonism/nominalism este următoarea: avem motive bune să preferam o metafizică ce nu acceptă entitățile abstracte față de una care le include? Am văzut în secțiunea 4.5.3.1. care sunt motivele invocate de platoniști în favoarea poziției lor. Am mai văzut acolo și că această doctrină întâmpină dificultăți mari la nivel epistemologic. Aceste dificultăți sunt folosite
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
contemporană, ea a primit mai multe formulări și mai multe sensuri devenind mai degrabă o familie de probleme decât o singură problemă. Dacă ne situăm, de exemplu, pe p poziție metafizică, ea devine o problemă privitoare la relația dintre obiectele abstracte și cele concrete și la felul cum pot fi relevante pentru lumea empirică faptele despre entitățile matematice. Dacă privim problema prin ochelarii epistemologului, ea privește importanța matematicii, despre care am văzut că se dezvoltă în funcție de anumite resurse interne, în descoperirea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
la lume. Aceste două cerințe apăreau în contextul unei matematici care nu era încă pe deplin ruptă de lumea fizică și care era înțeleasă ca fiind știința care sistematizează cunoașterea cantității. Deși metodele matematicii deveneau tot mai analitice și mai abstracte (Descartes descoperise metoda analitică de rezolvare a problemelor din geometrie; Newton și Leibniz descoperiseră independent calculul diferențial), ele rămâneau ancorate încă de o concepție completă de cantitate sau mărime și nu erau încă despre entități concepute independent de obiectele concrete
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cereau două lucruri: (1) flexibilitate reprezentațională era nevoie de un sistem adecvat pentru a simboliza orice trăsătură cuantificabilă a lumii naturale în așa fel încât să permită o comparare ușoară a lor; (2) ca acest sistem să fie cât mai abstract și mai general (Shabel 2005: 30-34). Un prim pas în această direcție l-a făcut Descartes. În paralel cu aceste dezvoltări ale practicii matematice, apăreau cele două probleme filosofice amintite mai sus. Filosofia lui Descartes satisfăcea astfel cele două cerințe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
iar fizica despre altele; cum se poate să ne folosim în fizică de anumite rezultate obținute în matematică despre entitățile matematice? Am văzut, însă, că Goodman respinge această imagine a matematicii. El vede teoriile matematice ca descriind "o idealizare oarecum abstractă a realității" (ibidem 188) și astfel problema relației dintre matematică și știință devine asemănătoare cu relația dintre e.g. fizică și ingineria electrică și în acest caz ne putem întreba cum putem rezolva probleme privitoare la structura echipamentului electric gândindu-ne
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
decât atât. Ea cuprinde trei părți care funcționează asimetric: o parte matematică, o parte mecanică și o parte empirică (Friedman 2001: 79). În modelul tripartit al lui Friedman, există "reguli generale pentru stabilirea unei coordonări sau corespondente între reprezentările matematice abstracte... și fenomenele empirice concrete la care se intenționează să se aplice aceste reprezentări." (Friedman 2001: 77), iar aceste principii sunt cuprinse de partea mecanică. Fără aceste principii, teoriile matematice care alcătuiesc partea matematică a sistemului, rămân doar descrieri ale unor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
empirice concrete la care se intenționează să se aplice aceste reprezentări." (Friedman 2001: 77), iar aceste principii sunt cuprinse de partea mecanică. Fără aceste principii, teoriile matematice care alcătuiesc partea matematică a sistemului, rămân doar descrieri ale unor structuri matematice abstracte în legătură cu care nu se pune în nici un caz problema infirmării empirice. Privită în lumina problemei aplicabilității, această strategie își pierde din farmec. Cum ar arăta un răspuns la această problemă din perspectiva viziunii lui Friedman? Știm cum putem răspunde la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
indispensability of mathematics", Mind 112: 331-336. Colyvan, M. 1997 "Confirmation theory and indispensability", Philosophical Studies Volume 96, Number 1 / October. Colyvan, M. 1999 "Contrastive empiricism and indispensability", Erkenntnis, Volume 51, Number 2-3, pp. 323-332. Colyvan, M. 2000 "Conceptual contingency and abstract existence", The Philosophical Quarterly, Volume 50, Number 198, January, pp. 91-97. Colyvan, M. 2001a The Indispensability of Mathematics, Oxford University Press, New York. Colyvan, M. 2001b "The miracle of applied mathematics", Synthese, vol. 127, no. 3, pp. 401-408. Colyvan, M. 2002
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mathematics and mechanics", PSA pp. 385-395. Goodman, N. 1990 "Mathematics as natural science", Journal of Symbolic Logic 55, 182-93. Gray, Jeremy 1998 Idei despre spatiu, Editura All (trad. Alexandra Petrea). Hale and Wright, C. 1992 "Nominalism and the contingency of abstract objects", Journal of Philosophy 89, pp. 111-135. Hale and Wright, C. 1994 "A Reductio Ad Surdum? Field on the Contingency of Mathematical Objects", Mind, New Series, Vol. 103, No. 410 Apr., pp. 169-184. Hale and Wright, C. 2002 "Benacerraf's
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
afirmă că argumentul indispensabilității "îi silește pe realiștii științifici să plaseze entitățile matematice în aceeași barcă ontologică precum și (celelalte) entitățile teoretice. Adică, îi invită să adopte platonismul" (Colyvan 2001: 7). La fel, Resnik, atunci când argumentează că fizica face neclară distincția abstract/concret, se adresează realiștilor științifici: "Înțelegerea trăsăturilor paradoxale ale mecanicii cuantice a motivate multe lucrări în filosofia fizicii și a condus câțiva fizicieni remarcabili și filosofi ai științei către viziuni antirealiste ale teoriei. Dar noi suntem preocupați cu cei care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
învățământului ocupă o poziție centrală, deoarece formarea (modificările care se produc la nivelul personalității elevului) se bazează pe informare, pe calitatea informațiilor și pe modalitățile participative de achiziționare a acestora de către elevi. Obiectivele pedagogice nu se pot determina în mod abstract, ci numai în raport cu conținuturile informaționale ce sunt vehiculate în activitatea de instruire și învățare. Toate celelalte componente ale procesului de învățământ (metode, mijloace, strategii) se stabilesc în funcție de particularitățile conținuturilor vehiculate. Proiectarea întregului demers didactic, a situațiilor de instruire, se realizează
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
însăși valorile oferite de conținuturile proiectate didactic. știm, de asemenea, că, cunoașterea este una empirică, perceptivă, în care învățarea se realizează prin metode directe, observabile, experimentale și una teoretică, rațională, în care empiricul este implicat intrateoretic, nivelul de cunoaștere fiind abstract, cu un înalt grad de generalitate. Relația interioară, în cadrul obiectului geografie, între predare, învățare și evaluare, pentru ca activitatea să urmeze un demers care să garanteze reușita, se cere racordată cu o grijă deosebită la conceperea secvențelor de instruire, urmând conjugarea
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
a două sau mai multe -iințe, lucruri, -enomene pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele. - Metoda inițiată de o parabolă -olosește o istorioară alegorică, cu un cuprins moral sau religios, pildă, sau ca procedeu constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. - Metode bazate pe sinteză reprezentată de schemă. În mod obișnuit, limbajul -iind secvențial, eșalonat în timp, in-ormațiile se adaugă pe măsură ce altele se uită. Prezentarea printr-o schemă are virtutea de a permite o viziune globală asupra -enomenului
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
Edwin Black: Începutul / 73 3. Criticismul neo-aristotelian: Forbes Hill / 112 4. Criticismul etic: Karlyn Kohrs Campbell / 147 5. Criticismul dramatic: Kenneth Burke / 166 6. Criticismul narativ: William F. Lewis / 211 7. Criticismul postmodern: Raymie McKerrow / 250 Concluzii / 293 Bibliografie / 297 Abstract / 301 Résumé / 303 Cuvânt-înainte Apariția, la Institutul European din Iași, cărții Criticismul retoric în Științele comunicării. Atelier pentru un vis a doamnei Georgina Oana Gabor constituie, fără îndoială, un important eveniment publicistic în domeniul științelor comunicării, așa cum sunt aceste științe
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
136; în al doilea rând, e vorba de cei "care îl percep ca pe o expresie oribilă a violenței mafiote"137; apoi, e rândul celor care privesc linșarea persoanei de culoare "clinic, drept o ilustrare concretă a unei idei sociopate abstracte"138; în ultimă instanță, apreciază Black, există și cei care "refuză cu totul să perceapă evenimentul, alungându-l cu totul din mintea lor"139. Desigur, confirmă Black, există, potențial, o mulțime inepuizabilă de posibilități de raportare, prin percepție, la evenimentul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
trece la fapte" - și am văzut ce caracter pot avea faptele-consecințe directe ale acestui tip de răspuns la eveniment - reacția "clinică" pare, dimpotrivă, să "paralizeze acțiunea"153. Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii - adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență care îl face posibil, ca răspuns la
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Leicester, 2013. Wilbur Schramm (ed.), The Science of Human Communication, Basic Books, New York, 1963. Wichelns, Herbert, "The literary criticism of oratory", 1925, în Carl R. Burgchardt (ed.), Readings in rhetorical criticism, Strata Publishing Company, State College, PA, 1995, pp. 3-28. Abstract The present work continues the project that started a year ago, once the European Institute of Iași published The Political Within Parentheses: Qualitative research methods in intercultural communication. Therefore, this study represents the next step in the elaboration of a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ale capitalului social în diverse anchete Simpla descriere a diferitelor puncte de vedere indică faptul că acest fenomen capitalul social este unul cu multiple fațete, care are nevoie de indicatori multipli. Teoria capitalului social se bazează inevitabil pe un model abstract și necesită o interpretare inerent subiectivă atunci când acest model este operaționalizat. De aici și numeroasele moduri de a măsura acest fenomen. Vom prezenta, selectiv, câteva dintre cele mai cunoscute operaționalizări realizate la nivel mondial. Indexul National Civic Health a fost
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
dar poate fi vorba și de naționalism. Nu este exclus ca adeziunea la astfel de comunități să fie instrumentată prin vaste campanii publice naționaliste, așa cum era cazul în România național-comunistă a anilor '80 (Fisher, 1989; Verdery, 1991). În ceea ce privește evaluarea în abstract a democrației, nu există nici un model geografic clar detectabil, fostele țări comuniste nefiind clar diferite de fostele republici sovietice. Țările Europei occidentale se înscriu în parte superioară a ierarhiei, ceea ce infirmă ipoteza unei dezamăgiri democratice în vechile democrații. Nici vechimea
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Revenind la fenomenul democraților nemulțumiți, autorul nu face distincția între manifestarea lui potențială în diferite democrații, mai vechi sau mai noi, ci doar constată existența acestuia. Analiza factorială demonstrase, așa cum am spus deja, o distincție între evaluarea democrației ca principiu abstract și performanța sa în fapt. Corelația la nivel global leagă estimarea idealurilor democratice de performanța democrației în fapt, ceea ce spune că legitimitatea democrației ar putea fi condiționată și de performanța sa reală. Însă atașamentul cetățenilor față de idealurile democratice ar putea
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
o astfel de țară. Alți autori au încercat să evite astfel de capcane. Mishler și Rose (2001a) au remarcat că cele mai frecvente măsuri ale atașamentului pentru democrație se bazează pe o abordare idealistă, anume pe aderența cetățenilor la principii abstracte. Dacă în democrațiile consolidate răspunsurile la întrebările despre democrație pot avea ca bază funcționarea efectivă a regimurilor, opțiunile fiind între un sistem bun și un efort de a îmbunătăți acest sistem, în societățile în tranziție acest set de întrebări nu
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
în tranziție acest set de întrebări nu poate surprinde realitățile cu care se confruntă cetățenii. Pentru a mai bună măsurare a sprijinului politic, autorii propun o definiție realistă, fondată pe ideea că cetățenii proaspetelor democrații nu înțeleg pe deplin principiile abstracte ale democrației, dar pot estima foarte bine performanța noilor regimuri în comparație cu cele trecute. Diferența dintre democrațiile consolidate și proaspetele democrații poate fi astfel descrisă, cred autorii: în democrațiile occidentale, caracterul democratic al regimului și structura sa fundamentală sunt binecunoscute cetățenilor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Definiția realistă pe care o propun autorii se bazează pe estimarea performanțelor regimului actual. Chiar dacă le lipsesc cunoștințele teoretice legate de democrație, ei sunt capabili să judece regimul prezent prin comparație cu vechiul regim nedemocratic. În loc să facă referire la termeni abstracți, această măsură a sprijinului politic cere cetățenilor intervievați să judece regimurile pe baza experienței pe care ei o au. Această măsură se dovedește validă, pentru că ea reușește ceea ce măsura idealistă nu reușea: să diferențieze regimurile în funcție de ierarhia Freedom House privind
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]