10,749 matches
-
și mai mare. Conducătorul formației din care făceam parte, un băiat de muncitor din așezarea Neuschottland, era cu nici doi ani mai mare decât mine: un tip de toată isprava, care avea haz și știa să alerge în mâini. Îl admiram, râdeam când râdea el, alergam în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de reportajele de groază în care este stors la maximum, pagină după pagină, măcelul de pe trei septembrie comis de „neoameni polonezi“, „duminica însângerată de la Bromberg“, el se urmărește pe sine, ba nu, pe băiatul care, prin intermediul volumelor scoase de Knackfuß, admiră mai întâi polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar care acum, după ce într-un alt volum a fost fascinat de biografia dezordonată a lui Caravaggio, dorește să fie ucenic în atelierul lui Anselm Feuerbach. În prezent, preferințele lui se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au fost aprobate de către autoritățile acestui stat atât de penibil de închis o serie de lecturi la Magdeburg, Erfurt, Jena și Halle - era cu doi ani înainte de căderea Zidului -, Ute și cu mine am vizitat domul din Naumburg. În timp ce noi admiram statuile întemeietorilor amplasate mai sus, iar Ute își ridica privirea spre Uta, o femeie competentă ne explica nouă, grupului de vizitatori, substratul social real al personajelor dăltuite în piatră: „În mod conștient, meșterul a renunțat la reprezentarea de sfinți canonizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măsură colorate de un strat de praf gri-brun, lăsau să se bănuiască farmecul zgârcit al tablourilor maestrului. Acesta purta ochelari cu lentile rotunde și zâmbea, în vreme ce noi priveam uimiți ceea ce preceda și ceea ce rămânea din arta sa, pe care o admiram atât de mult. Pânze de păianjen, unele chiar locuite, se țesuseră între vaze și sticle. În vremurile de azi, pline de praf și aranjate ca atunci, ele ar fi părut un exemplu de artă conceptuală pe placul amatorilor de autoreferențialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat; Tai An și-a părăsit prăpădita magazie de cărbuni pentru un apartament mobilat, situat tocmai În strada Deán Funes 347; valul nezăgăzuit alarmoarelor și paravanelor nu l-a purtat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au căutat În zadar. Apoi s-au despărțit: Tai An s-a dus la o lichidare de mobile În strada Maipú; Nemirovsky s-a Întâlnit cu mine la Western Bar. — Halte là! a proferat Montenegro. Beția artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai alta - mi-a istorisit tărășenia, neignorată În cercurile vesele din iubita noastră stradă Corrientes, cu comis-voiajorul și oaia. Am ieșit sub soarele nemilos al străzii; n-am avut nevoie de nici un vehicul și, În jumătate de oră, după ce am admirat puternicul avânt al localității, am ajuns la conacul poetului. Proprietarul, don Nicasio Medeiro, ne-a debitat, după o vișinată scurtă și niște sandvișuri cu brânză, mereu noua și amuzanta anecdotă cu fata bătrână și papagalul. Ne-a asigurat că, grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din remarcabilul juriu care a anulat În acel an concursul literar al Editurii Inoportune. Tema concursului a fost, după cum se știe, clasicismul și veșnicia rozei. Au muncit pe brânci pene și condeie; au mișunat semnături de anvergură; s-au putut admira tratate de horticultură scrise În alexandrini, dacă nu și În decime și ovillejos; dar totul a pălit În fața oului lui Columb prezentat de Urbas, care a trimis simplu și triumfător o roză. N-a existat nici o disidență; vorbele, artificioase fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În nopțile de Sfântul Ioan și Sfântul Petru, l-au redus la o palidă cenușă. Piranesi avea să moară Între timp, dar unele fotografii și un plan au făcut posibile lucrările de reconstrucție pe care ne e dat să le admirăm azi, căci respectă, după cât se pare, schițele originale. Recitită În lumina rece a actualelor perspective, broșura sumară și prost tipărită a lui Adam Quincey oferă o hrană neîndestulătoare amatorului de noutăți. Dar să remarcăm câteva paragrafe. Într-o paranteză pertinentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din țara sa. Sunt celebre poemele din volumul La canción del barrio (Cântec de mahala, 1913), drama Los que pasan (Cei ce se duc, 1918) și povestirile din volumul Flor de arrabal (Floare de mahala, 1927). J.L. Borges l-a admirat În mod deosebit și, În 1930, i-a dedicat un volum care Îi poartă numele și care ni-l revelează ca pe un scriitor profund ancorat În argentinitate. Ceceo. Pronunțarea sunetului s ca [θ], asemenea grupului th din engleză. Cejador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-și conversația: „Ne vorbeam cu dumneavoastră - Îi va relata Bioy lui Sorrentino. [...] simțeam că jucam pe teren străin. Că În casa Victoriei, acolo, În San Isidro, era o lume literară care nu era lumea noastră literară. Aveam alte simpatii și admiram alte lucruri... Când Borges și eu am Început să vorbim despre literatură, ne-am Înțeles mult mai bine decât cu cei care mai erau pe acolo. Cu toate că Borges nu putea fi de acord cu gusturile mele de atunci.“ Între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a felicitat“. În opinia mai multor critici, prototipul parțial al acestuia ar fi poetul Roberto Godel. Cel al doctorului cu nume italian Mario Bonfanti, amestec de cordobez argentinian și de spaniol, nu e Arturo Capdevilla, pe care Borges l-a admirat, iar cel al lui Gervasio Montenegro e jumătate cumnatul lui Borges și jumătate, așa cum Îi mărturisește Borges lui Sorrentino, Enrique Larreta: „Pe ici, pe colo, În paginile din Șase enigme pentru don Isidro Parodi, apare câte o frază din Larreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
invitatul meu. Jerry, spuse Norman. DA NORMAN. SUNT AICI. — Jerry, este foarte interesant pentru noi să discutăm cu tine. Barnes Își dădea ochii peste cap. MULȚUMESC, NORMAN. — Și am dori să discutăm cu tine multe, multe ore, Jerry. BINE. — Îți admirăm darurile și talentele. MULȚUMESC. — Și știm că ai o mare putere și Înțelegere asupra tuturor lucrurilor. AȘA ESTE, NORMAN! DA. — Jerry, În marea ta Înțelegere, știi desigur că noi suntem niște entități care trebuie să vorbească Între ele, fără ca tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un calmar gigant Înotând liber. Ar trebui să fie un mare eveniment. În hidrofoane se auzi zgomotul curentului de apă provocat de apropierea calmarului. — Zece metri. Pentru moment, uriașa vietate se Întoarse lateral către habitat și avură prilejul să o admire din profil: enormul corp strălucitor, lung de nouă metri, cu un ochi imens și imobil; coroana de brațe, unduindu-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându-se cu câte o porțiune aplatizată, În formă de frunză. Calmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Spune-mi ce vrei să faci. Este secret. — Haide, Beth. Se gândi că exact asta-i mai lipsea, ca Beth să cedeze tocmai acum. Gândul Îi fugi din nou la impulsivitatea ei, pe care cu câteva clipe În urmă o admirase. Acum n-o mai admira. — Beth? — Vorbim mai târziu. Submarinul se Întoarse În profil și putu vedea În brațele-clești ale acestuia niște cutii roșii. Deși nu deslușea inscripțiile de pe ele, i se păreau vag familiare. Submarinul trecu peste aripa Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
faci. Este secret. — Haide, Beth. Se gândi că exact asta-i mai lipsea, ca Beth să cedeze tocmai acum. Gândul Îi fugi din nou la impulsivitatea ei, pe care cu câteva clipe În urmă o admirase. Acum n-o mai admira. — Beth? — Vorbim mai târziu. Submarinul se Întoarse În profil și putu vedea În brațele-clești ale acestuia niște cutii roșii. Deși nu deslușea inscripțiile de pe ele, i se păreau vag familiare. Submarinul trecu peste aripa Înaltă a astronavei și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că a vrea să înregistrezi totul denotă, poate, că nu te bucuri de nimic. Așa s-a născut dorința de plecare. Să fugi de tot ceea ce e comun pentru a-ți transforma singurătatea în excepție. Marile spirite pe care le admir au fost exilații propriei mele națiuni. Tînărul V., nemulțumit de sine căci, abia pornit, n-a realizat nimic, scîrbit de propriul său trup mult prea departe de perfecține, ar vrea să se exileze chiar din acesta. Dar ce trup ar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asasinului ce-mi furase viața pentru a lăsa în urmă nostalgia transformată-n răni vizibile. În visurile mele știam că El este omul cel mai tăcut, al cărui suflet nu are putere să mintă și nici să rănească, știe să admire mereu și să înțeleagă neliniștile vieții, un echilibru stabil, și niciodată nu se văd suferințele adânci; e plin de loialitate și mister, un suflu cumpătat ce nu obosește de a cunoaște gestul rănilor, din ființele ce încearcă să-l ispitească
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit să fie auzit și văzut de cineva, să fie admirat, dar tot drumul era pustiu. „Nu e nimeni să mă vadă călare, dar... până acasă mai este. Voi fi văzut la intrarea în sat. Să vezi ce bucuroasă va fi mama! Dar tataie... se va supăra? Niciodată n-a vorbit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... Dar, iată că, doar amintindu-mi de acest frumos anotimp, pe care noi îl iubim, am uitat că nu despre el mi-am propus să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Avea niște ochi de un albastru ultramarin. Și cel mai frumos corp pe care-l văzusem vreodată. Am făcut constatările astea dintr-un punct de vedere perfect obiectiv. Adam era prietenul surorii mele, așa că nu era nici o problemă dacă îi admiram frumusețea dintr-o perspectivă estetică. M-am simțit cam ca o bătrână înțeleaptă care admiră bărbații frumoși și tineri. Realizând cât de splendizi sunt acei bărbați, dar că pentru mine epoca în care aș fi putut flirta cu ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
văzusem vreodată. Am făcut constatările astea dintr-un punct de vedere perfect obiectiv. Adam era prietenul surorii mele, așa că nu era nici o problemă dacă îi admiram frumusețea dintr-o perspectivă estetică. M-am simțit cam ca o bătrână înțeleaptă care admiră bărbații frumoși și tineri. Realizând cât de splendizi sunt acei bărbați, dar că pentru mine epoca în care aș fi putut flirta cu ei era de mult apusă. Adam era așa de înalt și arăta așa de sexy chiar dacă purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care se evaporă în soarele amiezii, fosta mea viață la cumpărături dispăruse pentru totdeauna. Se terminase cu alergăturile prin magazinele de haine, unde alegeam câte treizeci de piese, pentru ca apoi să petrec câte șase ore sau mai bine de plăcere admirându-mă în cabinele de probă. Duse erau zilele alea! Ați fi uluiți ce diferită e viața atunci când ai atârnat de piept un copil. Libertatea de mișcare e teribil de îngrădită. Ca să nu mai pomenesc de groaza care mă măcina ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în propria noastră lume. De fapt, nici n-am vorbit prea mult. Mai curând am stat într-o tăcere relaxată, bând cafea și mâncând brioșe, înconjurați de sacoșele mele care zăceau împrăștiate. Adam era ocupat: se juca cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-am gândit. Adam e pedofilul! — Crezi, a zis el gânditor, vorbind cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eram așa de mulțumită că nu mâncasem nimic. Adam era sublim. Avea un corp splendid. Și o față superbă. Și era un tip așa de drăguț. Ce făcusem ca să merit așa ceva? Ochii mi-au coborât spre pieptul lui. I-am admirat abdomenul perfect plat, dar mi-am mutat repede privirea atunci când ochii mi-au coborât nițel mai jos de talie. Cum să descriu starea de excitație de sub talia lui Adam fără să fiu excesiv de explicită sau teribil de timidă? Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]