10,318 matches
-
Baia rece te-a trezit, ții minte băi Gică? - Mda, fusese coniacul prea bun. Și uite așa, ba cu una, ba cu alta, noaptea trecea. Focul se stingea și nimeni dintre noi nu l-a mai alimentat cu vreascuri. Am adormit cu toții și ne-am trezit pe la 5 dimineața. Am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine neagră, am băut cafea și harașpincă pe săturate și am așteptat să muște peștele. Soarele răsărise și ne era la toți bine și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a uitat mirat la mine, ca de pe altă lume și mi-a zis: - Nelule, să nu-ți fie frică de moarte. Ea este ca un leșin din care nu te mai trezești niciodată. Iadul și raiul sunt brașoave, povești de adormit copii. Pur și simplu nu mai simți nimic, nu mai exiști. Asta e. N-am zis nimic, eram speriat. L-am ajutat să se ridice. Șchiopăta, îl durea piciorul drept. Sau îi era paralizat. I-am luat bagajul, l-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și totul se termina într-un mieunat jalnic a unui pisoi flămând. Mai dormi, frate, dacă mai poți! De aceea mi-am spus că dacă este să mă culc, asta trebuie so fac înaintea lor, pentru a avea timp să adorm, ori nu mă mai culc deloc, pentru că n-aș face altceva decât să-mi hodinesc ciolanele, că de dormit, ioc! Și apropo de somn, într-o noapte, să fi fost ora 1, am adormit pe scăunel. Nu mi se mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lor, pentru a avea timp să adorm, ori nu mă mai culc deloc, pentru că n-aș face altceva decât să-mi hodinesc ciolanele, că de dormit, ioc! Și apropo de somn, într-o noapte, să fi fost ora 1, am adormit pe scăunel. Nu mi se mai întâmplase așa ceva niciodată. Picoteli da, dar nu somn adânc, ca acela în care intrasem. Și culmea, nu am căzut nici cu nasul de pământ, nici în apă, nici într-o parte sau alta. Am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu mă aflu acolo, și chiar mă întrebam unde sunt, și-mi puneam mereu întrebarea dacă eram acolo sau aiurea, în altă parte. De fapt, parcă mă aflam acolo și peste tot, iar acordurile acordeonului mă urmăreau mereu. Apoi a adormit. L-am acoperit cu pătura, era spre dimineață, când cade roua și se lasă răcoarea. Îmi trăsese la o lansetă și am scos un somn frumos de vreo două kilograme. Am pus momeală în cârlige, am aruncat în apă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îl facem noi, la Istanbul, că nimeni nu mai vinde grâu în afară de noi. De ani de zile în părțile Franței plouă și ninge, nu se mai coc holdele, strugurii putrezesc pe coardă, de-au ajuns țăranii să mănânce iarbă. Străbunica adormise de-a binelea cât fusese vorba despre politica polonezilor, acum însă ciulise urechile. Grâul pentru ea însemna aur, monede rotunde și strălucitoare, grele, zimțate frumos. Barjele ei coborau pe Dunăre și veneau apoi pe mare pline cu grâu valah, iar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc să plece însoțiți de binecuvântarea noastră și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu seu, era pustiu. Și totuși! Privi mai atent și băgă de seamă că ușa încăperii alăturate era puțin deschisă și că printre crăpături se vedea lumina pâlpâită a unei lumânări. Căscă zgomotos, înjură pe turcește și intră la loc. Adormi într-un târziu. Dimineața, când a ieșit pe punte, toți călătorii se bucurau deja de aerul proaspăt. Ianache discuta ceva foarte serios cu Lavinia. Când s-a apropiat, ea s-a făcut că nu-l observă și în continuare spuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dată. Acum, la culcare! Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă sever jupâneasa Marica. Micul Constantin adormise în perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
psaltichia. Iar de mă vor îngropa la Constantinopol la Sfânta Sofia... De dincolo, de pe sală se auzea acum sforăitul monoton al unui dorobanț și pasul neîntrerupt al celuilalt. Prin ferestre pătrundea vântul. S-a schimbat vremea, mai gândi vodă și adormi. Iar dimineața când se trezi cu mult înainte de a se lumina avu senzația că toată noaptea în vis s-a căznit să-i explice marelui său prieten mitropolitul că nici un scop nu va putea scuza mijloacele folosite de diplomația iezuită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la spătărie cu vodă, dar cu grijile casei, copiilor și banilor cine-i? Jupâneasa. O să-ți cer să mă faci vistiernic. Jupâneasa Marica mai bombăni înfundat, dar marele logofăt sforăia liniștit, așa că se întoarse cu spatele spre soțul ei și adormi și ea. Zgomotul loviturilor în poarta de lemn de stejar îl făcu pe Brâncoveanu să sară din pat drept în picioare. Dădu laoparte draperia grea de brocard de la fereastră dar nu văzu nimic; afară era noapte adâncă și întuneric apăsător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici la bucurie, nici la durere. Acum monahii îi duceau doar trupul. Și clopotele, toate clopotele Bucureștiului, băteau. Documentul — Nu, nu, categoric nu! Așa nu mai merge, se trezi el strigând. Vodă luase obiceiul răposatului Șerban. Noaptea nu mai putea adormi, se scula și măsura odaia în lung și-n lat, vorbind singur. Marica trebuie să doarmă cu mine, că uite, dacă nu ne închinăm împreună, mă bântuie toată noaptea fel de fel de gânduri. Se opri în dreptul icoanelor, împinse puțin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că aude respirația liniștită a voievodului. — Vodă doarme, spuse el încetișor. Se sprijini de ușor, stând în picioare și, lăsându-se pe muscheta descărcată, adormi pe loc. Toți îl așteptau pe mitropolit și pe domn ca să înceapă marele divan. Cei doi discutau ceva anume în cancelaria mică. — Ce anume te apasă, măria ta? — Sfinția ta, eu nu avui tată și în afară de răposatul vodă și de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tatii, să-ți arăt steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă, înspre apus, capul auriu al stelei arunca spre răsărit o coadă strălucitoare cât jumătate de cer. Fetița adormea de ger. În barba și mustățile lui răsuflarea făcea promoroacă. Spre răsărit se ridica luna plină. Până atunci nu băgase de seamă ce sus se ridică iarna luna pe cer. Sus, sus și calea de nea lumina ca argintul. Ba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de două săptămâni, de când cu domnia, el a dormit aici și ea acasă cu copiii. I s-au împietrit sânii și-i arde gura. Prin somn îl caută alături și, când vede că nu-i, se trezește și nu mai adoarme până-n zori. Când pleca pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
O s-o dăruiesc la mânăstire la Bistrița... Când a intrat Manda cu lemnele, doamna n-a simțit. Țiganca a întețit focul, a pus doi butuci mai groși, s-a așezat la picioarele jilțului doamnei, și a sprijinit capul și a adormit și ea. Așa le-a găsit vodă. Doamna Maria a lui Vodă Constantin Duca Ori de câte ori venea la Istanbul, fostul mare spătar Mihai se ducea să o vadă pe Lavinia. Acum negustoria cu grâu mergea mai bine ca oricând, dar greul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
curțile domnești erau așteptați de niște oameni de încredere. Cei doi l-au condus pe voievod până în iatacul lui, în odaia în care zăcuse. Ștefan și-a ajutat tatăl să se dezbrace și când, întins în pat se pregătea să adoarmă, Constantin Brâncoveanu spuse: — Mai am o rugăminte, Selin Pașa. Aș dori să dormiți cu Ștefan, aici în camera alăturată. Să puneți gardă la ușa de pe sală ca toți ce vor dori să intre la noi să treacă pe la domniile voastre. Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vileag complotul. Ce așa mare taină? Complotul merge alături cu măria sa în rădvan și taica, cum este el, nu face nimic. De ce i-o fi atât de frică de Cantacuzini? Închise ochii, se sprijini în pernele caleștii și încercă să adoarmă. Liniștită, vocea armonioasă a spătarului îi ajungea la ureche și încet, încet îi captă atenția. Da, da, așa spunea egumenul de la mânăstirea din Sinai, că la judecata de apoi vor sta alături trădații cu trădătorii și de aceea este drept
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe viață. Știuse că în împărăția padișahului totul se poate cumpăra, dar nu se așteptase ca lucrurile să degenereze într-atât. Cât de sigură era însă victoria lui, dacă oricine, plătind alt preț, putea schimba orice hotărâre a sultanului? De cum adormea, visa că înaintează într-o mlaștină în care se scufundă și se trezea strigând-o pe doamna Marica în ajutor. Totuși, scopul aducerii sale la Adrianopol nu s-a lămurit decât în timpul vizitei la marele vizir Rami Efendi. Acesta fusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adusese cafelele, pe sală Pylarino ațipise cu capul în piept. Cât o fi dormit? se întrebă, când lumina albtrandafirie a zorilor și pașii gravi ai lui Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite abia mă mai țin pe picioare de somn. Vino să mă ajuți să mă dezbrac. Brr... e chiar frig dimineața, tresări vodă, mâine pe vremea asta trebuie să pornim spre București. Marele spătar Mihai întoarse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până la Odrii și înapoi, acum mulțumesc lui Dumnezeu că pământul pe care calcă nu se mai clatină. Nu e ca la cei zece leproși din Evanghelie. — Hm... Tăcerea ritmată de trapul constant al cailor îl încredință pe spătar că vodă adormise din nou. O fi iar bolnav, de doarme atât. — Niciodată nu mi-a fost mai bine ca acum, se auzi glasul vesel al Brâncoveanului. Abia aștept să-mi întâlnesc doamna și fetele... și pe Mateiaș, mânca-l-ar taica! I-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Făgăraș, că doar trebuia să țină piept monahilor care ne sosesc mereu de pe la Sfântul Munte, de la Patriarhie și de la Ierusalim, ripostă cu glas abia auzit marele spătar. O vreme un fel de lâncezeală se așeză între ei. Părea că domnul adormise de-a binelea; gândurile și frământările puseră iar stăpânire pe mintea și sufletul lui Mihai. Își dădea seama că exista un blestem în neamul lor, al Cantacuzinilor, care-i făcea să se dezbine atunci când le era bine, uitând de solidaritatea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi urzit, ca și până atunci de altfel. Deci iată că două persoane din complotul de astă vară au dispărut din joc. Să stăm strâmb și să gândim drept: față de cine și-a ținut țarul cuvântul? Față de Cantemir? Povești de adormit copiii - chiar avea nevoie împăratul tuturor Rusiilor să-l dăruiască pe prăpăditul de Cantemir cu o moșie! Își ținea cuvântul față de Constandinul Stancăi, pentru că acesta îi trimisese vorbă că de la Bender veneau călare, lipiți de coama armăsarilor, Carol al Suediei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dumitate ca să ghicești viitorul din mersul stelelor pe cer. Se pare că privitor la țarul Petru te-au înșelat cometele și planetele. Mihai se întrerupse, i se părea că, îngreunat de grăsimea cu care nu se mai putea lupta, stolnicul adormise. Avea acum în minte mai clar decât oricând că greșiseră în politica lor. Lavinia se pare că avusese dreptate. Idealul lor de a elibera lumea creștină ortodoxă de turci se transformase într-un șir de acte de trădare. Cine nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm. După vecernie, cu jupânițele am pornit să citim pisaniile de deasupra ușilor, de pe pietre și de pe unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]