10,518 matches
-
pe naționalități înfățișează, în timp, tocmai ceea ce arătam mai sus, nu numai că a crescut numărul patentarilor de la an la an, dar că sporul cel mai mare s-a înregistrat la categoria comercianților români, lucru care însemna și europenizarea industriei autohtone. Astfel statistica la 1 aprilie a fiecărui an a patentarilor arată în felul următor în perioada 1906 - 1912: Din cele de mai sus rezultă că în timp ce numărul patentarilor români crește fără încetare, cei străini și evreii au o evoluție când
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
să dea orașelor dreptul de a-și chivernisi a lor interesuri prin sfaturi orășenești, alcătuite din mădularele alese de către însuși locuitorii acestor orașe". Cu toate că Regulamentul Organic a fost impus de dominația străină el nu a schimbat caracterul autoritar al administrației autohtone. După abrogarea lui la 7-19 august 1858, după Conferința de la Paris, legislația țării nu mai este creația legiuitorului ocrotitor, ci o transplantare a legiuirilor occidentului, un împrumut al regimului centralizat al Franței, mult discutat de Mihail Kogălniceanu în 1863 în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
prea mult în „forța magică a legii", ei cred că pot schimba administrația țării, abuzurile și obiceiurile negative transmise, adesea ocrotite, prin încercări legislative, ei adesea legiferând fără a cunoaște și recunoaște din temelie viciile organice ale societății și administrației autohtone și au greșit, mereu, încă de la 1859. Dreptul de a fi ales mădular al Eforiei orășenești nu revenea decât numai „singur pământeanului care ar fi statornicit în orașul acela unde alegerile se făceau și care ar fi avut vârsta de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
oameni, păstrate și astăzi, locuințele lor conservate ca și cele din munții României, pietrele și crucile de la mormintele lor identice cu cele din cimitirele noastre sunt motive care probează întinderea transhumanței pe tot teritoriul nu numai al Balcanilor a populației autohtone care aveau să se numească români. Însăși construcția numelor localităților pe care le-au întemeiat, lăcașul lor de cult dar și istoria celor care îi găzduiesc astăzi, înseamnă eternizarea numelor românești, până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Despre prezența
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Tărtăria, au fost găsite trei tăblițe de lut, despre care arheologul Nicolae Vlassa, într-o lucrare publicată, afirmă că semnele misterioase de pe acele plăci se aseamănă cu scrierea sumeriană și ar reprezenta scrierea veche a dacilor, dovedește unde ajunsese civilizația autohtonă. Tăblițele de la Tărtăria erau cu 2000 de ani mai vechi decât cele sumeriene, ipoteză preluată și dezvoltată de cercetători de renume precum Marija Gimbutas de la Universitatea Harvard și U.CLA Milton McChesney Winn, de la UCLA S.U.A., de arheologul german de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ignorat și nesocotit de lumea noastră politică, comodă și ignorantă, dezinteresată de civilizația sănătoasă a viitorului. Minți bogate și sănătoase ne spun că Uniunea Europeană nu numai că ne permite, dar ne și ajută să menținem satul, să dezvoltăm agricultura, dar autohtonii nu au nici voință politică, nici proiecte, ci multă, foarte multă delăsare și dezinteres. În timp ce în țări ca Belgia, de exemplu, la sate continuă ca untul, brânza și laptele să se păstreze în putinele de lemn, așa cum au făcut și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Dobrescu și a sa Teză de doctorat, se impune de la sine. Ca și la David Lodge sau Bradbury, răutatea localizată la nivel academic, impostura în formele ei cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii cu pasiune, amănunțindu-i pe îndelete urâțenia și scandalizându-se, dar totodată ascunzându-și sarcasmul sub masca blazării. Mă întreb, odată cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
nepom“, schlimmerickul prietenului neamț (sau germanofon?) al Carmencitei ar suna astfel în română (nu fără, bineînțeles, inevitabilele pierderi și libertățile fatale): „Citea dom’ Martin, sub nepom,/Egoficțiuni, al doilea tom./ În milosârd/cer, câte-un cârd/zbura în stil autonom.“ — Autohton, făcu pe surda Nora. — Ba nu: autonom. Dar e tot aia. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Eram corector cu jumătate de normă... Eram corector cu jumătate de normă la „Convorbiri Literare“ (1983- 1989), când, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
s-a concretizat prin apariția ziarului Albina, care însă din aceleași motive care au făcut ca toate celelalte proiecte să nu se materializeze, a încetat să apară după o perioadă scurtă de timp. Acest fapt demonstrează capacitatea redusă a ierarhilor autohtoni de a colabora eficient și de a depăși unele orgolii personale sau viziuni diferite privind modul de organizare și dezvoltare a presei și a catolicismului din România. Capitolul III este împărțit în patru subcapitole care surprind diferitele încercări de realizare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și mesajele sale de la autoritatea bisericească și o transmiteau mai departe. Un aspect important a fost și cel al difuzării acestor informații în limbile naționale. În acest scop s-a format un cler și instituții de învățământ și de caritate autohtone, naționale și regionale. Practic, a fost înființată o "infrastructură" umană cu rolul de a beneficia de informațiile cuprinse în cărți, broșuri, ziare, reviste, provenite de la Vatican și de a le răspândi în comunitățile respective. Relațiile Vaticanului cu autoritățile politice erau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ecleziastică ce până în acel moment ținea de cardinalul Primat al Ungariei, cu sediul la Esztergom și trecerea sub jurisdicția directă a Sfântului Scaun (prin Congregația De Propaganda Fide)257. Vaticanul a adoptat și promovat principiul canonic de susținere a ierarhiei autohtone, fapt îndeplinit prin crearea unor ranguri ecleziastice românești. Sfântul Scaun a instituit o ierarhie proprie teritoriului statului român independent (cu perspectiva dezvoltării sale ulterioare conform principiului autoterminării popoarelor, aplicat în cazul românilor după 1918). Principatele Române s-au aflat, din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
minorități etnice și confesionale maghiare, a unei atitudini revizioniste exprimate de anumite state și de inexistența (la începutul secolului al XX-lea) unei ierarhii catolice românești, care să gestioneze problemele confesionale în interesul României. Vaticanul a susținut crearea unei ierarhii autohtone românești, care să sprijine în mod obiectiv relațiile dintre Statul Papal și România și care să susțină statul național român și regalitatea (reprezentanții României la Vatican au furnizat informații utile în privința atitudinii Sfântului Scaun față de evenimentele de pe scena politică internațională
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Concordatul cu România, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe Române (care vedea în acest act un atac asupra ei, ca instituție națională). Relațiile cu Vaticanul au fost reglementate legal prin ratificarea Concordatului și clarificarea situației catolicilor din România, ce aveau o ierarhie autohtonă recunoscută atât de Vatican, cât și de către statul român (fiind astfel scoși de sub autoritatea ierarhiei Bisericii din Ungaria sau a bisericilor altor state catolice vecine). Aceste măsuri au reprezentat o consolidare a independenței și autorității României și nicidecum o atitudine
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
condiții a apărut ziarul Albina, care însă din aceleași motive ce au făcut ca toate celelalte proiecte să nu se materializeze, a încetat să apară după o scurtă perioadă de timp. Existența lui efemeră a demonstrat capacitatea limitată a ierarhilor autohtoni de a colabora eficient și de a depăși unele orgolii personale sau concepții diferite privind modul de organizare și dezvoltare a catolicismului din România. III.3. Cotidianul Albina Vaticanul a încercat să realizeze o unitate a catolicismului 932 din România
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și problemele contemporane și întărirea rolului ei în noua realitate politico-socială a modernității). Analiza presei catolice din România (încadrată în tiparul presei catolice dezvoltate în concordanță cu viziunea Sfântului Scaun despre mass-media și societatea modernă) a reflectat situația comunitătii catolice autohtone în prima jumătate a secolului al XX-lea, în raport cu instituțiile statului român, dar și cu Biserica Ortodoxă Română (Biserica dominantă în stat). Spațiul românesc a intrat în atenția Vaticanului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea mai exact
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
noiembrie, 1921, f. 4. 971 Idem, nr. 165, anul IV, 6 septembrie, 1924, f. 1. 972 ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania 1920-1933, busta 25, fascicolo 97, f. 3. 973 I. Gabor, I. Simon, Necrolog. Misionari și preoți autohtoni: diecezani și Franciscan, clerici și frați călugări care au lucrat în Moldova pe teritoriul actual al diecezei de Iași (1600-2000), Iași, 2001, p. 54. 974 Institutul și Editura "Presa Bună" Iași. Note istorice Perspective (se va cita Institutul...), Iași, 1992
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a fost semnalată în numeroase rânduri și de către diplomații români trimiși la Vatican. Ea a avut la bază însă propriile interese în raport cu România, care în anumite puncte au coincis, având însă cauze diferite (ne referim la formarea unui cler catolic autohton, a unei ierarhii românești, a unei structuri organizatorice locale care să se suprapună peste noile granițe ale statului român). 1026 Ioan Dumitru-Snagov, România în diplomația Vaticanului 1939-1944, Editura Europa Nova, București, 1999, p. 31. 1027 Mihai Lostun, Relațiile diplomatice dintre
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
deci crearea unui stat evreu și a unui stat arab, regiunea Ierusalim urmând să fie plasată sub administrație internațională. Viitoarele două state se preconiza să fie independente după o perioadă de tranziție de doi ani, perioadă în care organismele abilitate autohtone trebuiau să elaboreze o constituție și să prezinte o declarație cuprinzând unele garanții legate de menținerea drepturilor internaționale ale minorităților și a relațiilor de bună-vecinătate. Planul prevedea semnarea unui tratat de bună-vecinătate între cele două state, completat de crearea unei
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
paginile de față au avut ca obiectiv reconsiderarea imaginarului politic junimist prin depășirea tradiționalei opoziții, de sorginte lovinesciană, dintre forțele „reacționare“ și cele „progresiste“. Istoria intelectuală a Junimii poate fi gândită excluzând recursul la stigmatul aplicat gândirii conservatoare occidentale și autohtone. Conservatorismul nu poate fi redus la o ideologie destinată apărării claselor aristocrației. El este, iar junimismul nu face excepție, o viziune asupra naturii umane și a comunității, viziune fondată pe valorile opuse programatic radicalismului născut la 1789. Junimismul și pasiunea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
societăți în cadrul căreia mediocritatea și impostura sunt descurajate fără ambiguitate și fără ezitare. Aristocratică, dar întrun sens înalt, inaccesibil corectitudinii politice dominante astăzi, Junimea marchează desprinderea de tiparul pașoptist și intrarea în vârsta victoriană a culturii și a reflecției ideologice autohtone. Și nu este un accident faptul că, între 1866 și 1914, activitatea societății se confundă cu domnia celui care a imprimat României acea seriozitate glacială pe care o descoperim în oratoria lui Carp sau Maiorescu. Epoca Junimii este epoca lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pe care le convoacă, aducândule către lumină, textul fondatorului însuși. „Un vis al inteligenței libere“ - în puține ocazii formulările lui Maiorescu au fost mai inspirate. Întoarcerea în timp expune complexitatea unei asocieri de spirite care a schimbat decisiv gramatica identitară autohtonă. Rândurile din 1890 sunt o meditație în marginea unui loc, a unui etos și a unui timp care se scurge inexorabil. Ceea ce Și se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
al Junimii este perfect compatibil cu etosul post burkean. Argu mentele pe care le va propune critica junimistă, în deceniile de după 1866, sunt cele pe care le pun în circulație conservatorii moderați occidentali. Opoziția față de direcția dominantă în peisajul public autohton nu poate fi înțeleasă în absența întoarcerii la canonul ideologic pe care îl creionează liberalismul conservator, ca alternativă la modelul fondat pe centralitatea anului 1789: - respingerea raționalismului politic. Guvernarea nu se poate imagina ca un panaceu destinat să soluționeze, o dată
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
organizare care transpare și în textul lovinescian de la 1925) elimină din ecuația intelectuală diversitatea originară. „Liberalismul“ românesc nu se poate reduce, notează profetic Filitti, la radicalismul postiacobin al „roșii lor“. Conservatorii devin, odată cu această recitire, parte a unui trunchi liberal autohton care își are originile în proiectul de modernizare de după 1829. Dacă cei mai mulți au prețuit serviciile aduse de Junimea limbii române și literaturii românești, prea puțini au în țeles concepțiile ei politice. Greșit judecate au fost aceste concepții, nu numai de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
p. 7.</footnote> Ceea ce se conturează este, prin urmare, un tablou profund diferit: deși cel mai activ politic și cel mai agre siv în ocuparea spațiului public, liberalismul radical, fidel unei memorii și conduite postiacobine până în 1876, coexistă, în spațiul autohton, cu ceea ce Filitti numește „liberalismul clasic“, hrănit de reflecția „doctrinarilor francezi“. În această linie pe care o inaugurează, vizionar, Barbu Catargiu (portre tizat memorabil de același Ioan. C. Filitti), junimismul se înscrie organic, rafinând ipotezele pe care primii con servatori
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nu este doar una circumstanțială - este opoziția dintre politica evoluției organice și politica raționalismului utopizant și revoluționar. Recitirea istoriei contemporane este învestită cu o miză specială. Departe de a fi o abstracțiune, direcția moderației își descoperă în 1857 rădăcinile sale autohtone. Cu modul de judecată istorică ce predomnea între noi, mai mult englezește evoluționar, decât franțuzește revoluționar, așanumita regenerare de la 1848 nu părea să aibă gradul de importanță ce il atribuiau liberalii din Muntenia. Fără îndoială, mișcarea de la 1848 avu sese
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]