7,915 matches
-
lui. Îmi explică, afabil. Și, drept "răsplată", îi ofer pliantul cu Ușile mele. Îl ia, îl cercetează profesional și exclamă: o, che lavoro! E unicul meu moment venețian în care, iluzionat, îmi vine să cred că nu sînt doar un biet... anonim. 13 iunie Șuvoiul trăpașilor lumii, pe Strada Nuova, are ceva de manevră psihiatrică. De la un pavilion la altul. Necesară scoaterii, o clipă, din chingile claustrării clinice. Omenirea asta, nevoită să se strecoare prin țarcul coșcovit ce-o poartă fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voteze iar pe moștenitorii trădătorilor de țară, eu, și oho, nu numai eu, dă-mi voie să-mi aleg din istoria noastră zbuciumată segmentul ei nobil și demn; vivat! 10 august Parcă nu l-a născut nimeni. E-atît de strîmb, bietul de el, că te miri cum de nu se sinucide. Dar sinuciderea oricum nu intră în vederile lui. Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
etiopienii îi cheamă Selasie, de la împărat pînă la atlet), deci îndată după cursa cu răpitorul (răpitor, în sensul că-ți răpește somnul) alergător, TVR 2 ne oferă (la știri) imaginea unui exemplar din rasa noastră, pe numele lui Otzi, dezghețat, bietul de el, de-abia acum, în Alpi, după 5000 de ani. Ruptă-bucățică, doamne iartă-ne, cu cel ce tocmai alergase. De unde, nonagenarul unchi Costică, aflat și el în camera cu televizor, zice: Cum, dom'le, mai 'nainte alerga, iar acu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît. Dacă, incitat de moment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceva la pungă orașul e vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor de divorț. "Strigătul" nordicului Edvard Munch (1863-1944) e biet scîncet pe lîngă ororile urlate de insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe... magistralele epocilor de aur. De cîte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind încă un pic la Gambrinus, să cogităm, între două halbe, că omul n-a fost în stare cu toate sculele lui de ultimă oră să prevadă un biet cutremur de pămînt, d'apoi viitorul. Și încă: dacă n-a fost în stare, pînă și din trecutul lui, oricum trăit, să tragă o biată lege de conduită în folosul prezentului, cum Dumnezeu să tragă una pentru același prezent din nebulosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-a fost în stare cu toate sculele lui de ultimă oră să prevadă un biet cutremur de pămînt, d'apoi viitorul. Și încă: dacă n-a fost în stare, pînă și din trecutul lui, oricum trăit, să tragă o biată lege de conduită în folosul prezentului, cum Dumnezeu să tragă una pentru același prezent din nebulosul viitor! Credem că Malraux a vrut, pur și simplu, să se amuze. Și, ca orice modern ce se respectă, și-a plasat cumva predicția între
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în odraslele lor care stau acum la masă cu regele și vîntură cancelariile occidentale. Dau curs invitației lui cinegetice: Hai, s-a deschis sezonul la iepuri! Parcă văd șuvița de sînge, prelingîndu-se, din nara aburindă, pe gulerul alb, pufos al bietului animal. Gata, mersi, iubitule, îi spun... omului cu arma, prefer să revăd, în Skira, superba Au lapin agile a blîndului Utrillo. Și-o iau urgent, pe jos, înapoi, spre oraș. 30 mai ... Și uite-așa, pîș-pîș, cătinel (dar apăsat), înapoi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în stare a-mi impune o concluzie cu aer general. Într-o țară în care, slavă domnului, palierul de sus al artelor vizuale a dat, nu o dată, tonul mondial! Și pentru ca șfichiul francez să nu sufere total nici chiar în bietul talcioc cineva scosese pe tarabă portretul drăguțului monstru Brejnev (eu fiind,de altfel, singurul care știam, acolo, în acea amestecată lume, că pentru români, figura mongoloidului nu fusese defel o glumă...). Revenind la ancheta (artistică) de pe trotuar, mă întreb de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceva mai departe, un Dinamo Stockholm? O Steaua Copenhaga? Rîsul lumii. De ajuns, în fine, la recentul show dinamovist din Copou. Să-l luăm în nuanțele lui trandafirii. De n-ar fi de-a dreptul albastre. Așadar, meci crîncen între biata echipă ieșeană și bluegalonata ei adversară. La oficială, un șir lung de fotolii ca la nici un alt meci rezervat babanului staff oaspe. Cu cîteva momente înaintea fluierului de început, comandoul dinamovist își ocupă, înfoiat, locurile: niște robotizați Becali, unu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nici urmă de găunoșenie patriotardă în formulare, din moment ce abolirea totalitarismului chiar oferă totala împlinire de sine. Fie ca recurgînd, o secundă, la nota sarcastic glumeață singurii români care să-și mai dorească împlinirea într-un Occident mirabil să fie doar bieții căpșunari. Și asta nu sub apăsarea implacabilului destin, ci ca soluție de moment. 13 decembrie Probabil că drăguțul băiețică ce-mi bătea acum o săptămînă în ușa atelierului, înmîndu-mi invitația la un iminent vernisaj, era chiar pictorul. Părea plin de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la carte... așa cum se cere...,în cea de a doua variantă Al doilea interviu -, luat în joacă, fiecare interogîndu-l fără cruțare pe celălalt, minciunii îi ia locul adevărul. Dezbrăcat de iluzii, autorul privește, printr-o lentilă care mărește uriaș, la bietele noastre suflete obligate să mintă pentru a se salva pe deoparte și pentru a se pierde pe cealaltă parte. Se propune aici o pagină a înfrînților vieții, a căror ultimă salvare nu este nici măcar sinceritatea, ci luciditatea dureroasă asumată în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ceea ce... Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic și eu poalele și mă prostituez în această generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-un biet cabotin de tranziție?! Nu-i frumos, Mona! Iubita mea, nu-i frumos! (după o pauză în care pare că reconsideră ceea ce a spus, rîde conciliant) Hai. că am glumit! Sper că nu m-ați luat în serios! Hai, groparule, tu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mare, și toată lumea, fiecare după potriva lui, de jur Împrejur. Dascălul nostru, adânc emoționat, cu spatele la tablă și cu fața către domnu, zice d-abia stăpânindu-și tremurătura bărbii: Maria ta, Dumnezeu știe numai ce se petrece acuma În sufletul unui biet dascăl ca mine, venit aici din părțile românești de dincolo. Rog pe Dumnezeu să te ție sănătos și voinic pentru fericirea poporului românesc. Mintea, brațele, sângele nostru și al acestor copii sunt de acuma Închinate neamului român, patriei române, domnului
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând În gândul lui: ,, Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !” Și bietul om slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgând piciorul Încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari, Treceau
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
serii lucrând În chip paralel” (pp. 320 și 344). Dl Monod Înlocuiește deci, precum o facem noi Înșine, noțiunea de lege În istorie prin cea de serie, singura care convine unor fapte succesive. Istoria Însă nu devine pentru aceasta „o biată mică știință conjucturală, cea mai nesigură din științele neexacte” (p. 361). Dimpotrivă, ea este o știință care poate cuprinde realitatea trecută prin mijloace și metode absolut particulare. Faptele pe care istoria le stabilește tot cu mai multă siguranță sunt Încadrate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi „puiul à la Marengo“; în ziua de 14 iunie 1800, pe câmpul de bătălie de la Marengo, bucătarul lui Napoleon Bonaparte era disperat: austriecii capturaseră rezervele de mâncare ale bucătăriei sale! Se apropia ora de masă a generalului Bonaparte și bietul bucătar nu mai avea la dispoziție decât ulei, un pui, câteva ouă, câțiva raci, roșii și usturoi. Mai întâi a prăjit puiul tranșat, apoi, în același ulei, a făcut ouăle ochiuri, împreună cu felii de roșii și usturoi tocat, după care
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mestecă c-un băț de alun cu care s a omorât vreun șarpe.“ Iată unde se ascund rădăcinile magice, sensul tradițional, ancestral al marii bucătării românești: în bucatele simple, la îndemâna țăranilor, nu în mielul fript la groapă, miel pe care bietul țăran nu prea punea gura decât de Paști. Tot din lucrarea lui Mihai Lupescu vom mai pomeni câteva bucate „țărănești“: plachiile (cuvântul, ca și preparatul originar, ne-au venit de la greci), adică mâncăruri scăzute (ca stufatul), de dulce ori de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și întins pe un proțap la dogoarea focului; asemenea se făcea miel fript în frigare de lemn, însă mielul nu se mai mânca fript până în ziua Paștelui sau a Sfântului Gheorghe. [...] Carnea de râmător se mânca friptă de toți țăranii [...]; bietul purcel nu se putea găti într-altfel decât fript în frigare de lemn.“ Mielul ori purcelul înfipt în frigare de lemn era rumenit de către greci (și nu numai de către ei!) în exact același mod. Pește la frigare se făcea mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
își aminteau de martirii trecuți din această lume și ziceau: «Aceia da, sunt într-adevăr martiri, pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, pe când noi abia dacă suntem niște bieți și smeriți mărturisitori». Rugau chiar cu lacrimi pe frați, ca unii care au nevoie, ca și aceștia să facă rugăciuni necontenit pentru sfârșitul lor. Căci chiar și dacă dovedeau prin fapte tăria mărturisirii dovedindu-se a fi adevărați eroi prin
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
nimeni nu a dat atenție nici sfatului și nici amenințării lui. A doua zi au venit cu toții în mare număr la locul predicii. Cum prefectul se îndrepta spre biserică cu numeroase forțe armate, ca să ducă la îndeplinire porunca împăratului, o biată femeie, pe care se vedea sărăcia, trăgându-și fiul de mână și îndreptându-se către biserica aceea, l-a împiedicat pe prefect să-și îndeplinească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și i-a spus
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
grăbesc și alții». Iar el: «N-ai auzit că prefectul are să-i omoare acolo pe toți pe care îi va găsi? Am auzit și de aceea mă grăbesc ca să mă aflu acolo printre ei. Și unde îl târăști pe acest biet copilaș?» Atunci femeia spuse: «Ca să merite și el să suporte martiriul». Când bărbatul acela a auzit acestea, s-a gândit la voința celor care se adunau acolo. Și ducându-se de îndată la împărat, l-a înștiințat că sunt pregătiți
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
reale. Când are de partea lui o parte din personalul medical de la care primește „sfaturi” și informații privind pericolul dezvăluirii falsității bolii prin diferite investigații, situația devine foarte complicată pentru medicul curant. Acestuia i se poate reproșa că „privează o biată și neajutorată bolnavă de tratamentul ei vital”. Unul din testele cele mai elocvente în cazul nostru presupus ca având o insulinorezistență „extremă”, efectuat în laborator sub supraveghere medicală, dar fără o avertizare prealabilă a pacientei este extrem de grăitor. Administrarea i
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și căutam pripit să văd cât mai repede eticheta. În această spițerie a Palatului de Justiție, unde dreptatea se dă cu lingurița și costă așa de scump, într-o zi am greșit borcanul. În loc de chinină, am servit clientului arsenic, și bietul om a dat ochii peste cap.167 Ironia va fi mai târziu strategia primară de evidențiere a patriotismului în piesele cu temă istorică ale lui Marin Sorescu Răceala (1976) și A treia țeapă (1978). O funcție similară poate fi remarcată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]