8,109 matches
-
și Toplica. Potrivit cronicii lui George Sphrantzes, Mara s-ar fi întors la părinții ei, atunci când Murad al II-lea a murit. Întoarcerea ei este datata în 1451. Sphrantzes afirmă că văduva a respins o propunere de căsătorie din partea împăratului bizantin Constantin al XI-lea. Sphrantzes menționează că, atunci când părinții ei au murit (în 1456-1457), Mara s-a alăturat curții fiului ei vitreg, Mahomed al II-lea. Potrivit lui Nicol, Mara a continuat să fie prezentă la curte, dar i s-a
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Alexios, fie ai lui Manuel, au fost și fratele său Mihailo Anđelović. El ar putea fi fost înrudit și cu nobilii Alessio și Peter Spâni prin Alexios al III-lea Angelos, care a fost probabil strămoșul lor. Deși sursele contemporane bizantine și Ibn Kemal îl considera sârb, unele surse otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
a fost nevoit totuși să se retragă înspre sud și să se alăture forțelor sultanului Mahomed al II-lea la Skopje. În 1461, el l-a însoțit pe Mahomed în campania sa împotriva Imperiului din Trapezunt, ultimul supraviețuitor al Imperiului Bizantin. Mahmud a negociat predarea orașului Trapezunt, împreună cu trezorierul sau, savantul George Amiroutzes, care era și vărul sau. În 1463 Mahmud a condus invazia și cucerirea statului vasal otoman Bosnia, chiar dacă un tratat de pace între Bosnia și otomani tocmai fusese
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
de Buenos Aires. Consacrarea să episcopala a avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La 6 noiembrie 1998 i-a fost încredințată suplimentar jurisdicția episcopala asupra credincioșilor de riț bizantin din Argentina, inclusiv a celor aparținând Bisericii Române Unite cu Romă. Credincioșii din Argentina aparținători Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au din 1968 episcop propriu, sufragan (subordonat) arhiepiscopului de Buenos Aires. Între 2009-2011 episcop al ucrainienilor catolici din Argentina a fost Sviatoslav Șevciuc
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
provinciale și a unor personalități aflate în exil, dar și, temporar, manufactură de textile. După invaziile slavilor, între zidurile sale s-a dezvoltat un mic oraș care avea să-i succeadă Salonei ca scaun episcopal și centru administrativ al autorităților bizantine. A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări este acela al unui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
același nume care ar fi trăit cândva la sfârșitul secolului al VIII-lea. Întinderea Imperiului Carolingian către 800 în Dalmația a fost însoțită de misiuni france către slavii din regiune. Dar către sfârșitul secolului, regiunea a trecut sub controlul Imperiului Bizantin. În 868, Vasile I a despresurat Ragusa din asediul arabilor și a reafirmat dominația bizantină asupra themei . Prima descriere medievală de încredere a Splitului figurează, astfel, în "De Administrando Imperio" a lui Constantin al VII-lea Porfirogenet (capitolul 29): Descrierea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Carolingian către 800 în Dalmația a fost însoțită de misiuni france către slavii din regiune. Dar către sfârșitul secolului, regiunea a trecut sub controlul Imperiului Bizantin. În 868, Vasile I a despresurat Ragusa din asediul arabilor și a reafirmat dominația bizantină asupra themei . Prima descriere medievală de încredere a Splitului figurează, astfel, în "De Administrando Imperio" a lui Constantin al VII-lea Porfirogenet (capitolul 29): Descrierea oferită de Constantin al VII-lea, în preajma lui 948-949, arată că palatul s-a transformat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
era noastră descoperirile atestă prezența civilizației Sântana de Mureș, continuată cu o așezare medievală din secolele X-XI. Privilegiul comercial pentru brașoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila ca așezare importantă a Țării Românești. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
în timpul cercetărilor arheologice din 1993. Veacurile următoare sunt relativ bogate în mărturii numismatice explicația fiind circulația monetară datorită comerțului, proveniența lor fiind diversă: Polonia, Imperiul Otoman, Imperiul Habsbugic. Pe la începutul epocii de conlocuire româno-slavă, și anume în anul 681, Imperiul Bizantin, care era în lupta cu slavii, cheamă în ajutor pe avari. Aceștia, avându-și centrul puterii lor tot în Panonia, ca și hunii nu atacă direct, dinspre apus, ci trec mai întâi Dunărea pe malul drept pe la Viminacium în regiunea
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
trec mai întâi Dunărea pe malul drept pe la Viminacium în regiunea Belgradului de astăzi, merg apoi cu oastea lor de-alungul țărmului până în regiunea Brăilei, unde sunt trecuți din nou pe malul stâng de către flota imperială. Cu prilejul acestei expediții, izvoarele bizantine afirmă că ținutul din stânga Dunării unde locuiau slavii, era foarte bogat, plin de pradă din provinciile de la sud de fluviu. Afirmația aceasta ne interesează în mod deosebit, deoarece ea se referă la întreaga țară carpato-dunăreană, deci și la partea ei
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor triburi arabe din zonă. Khalid bin al-Walid a fost decisiv în bătălii precum cele de la Yamama, Firaz, Walaja și Yarmuk, iar realizările sale militare includ cucerirea unor părți din Peninsula Arabă, Mesopotamia persană și
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
armatei musulmane în timpul războaielor Ridda, care au unit întreaga Peninsulă Arabă sub autoritatea califatului islamic. Khalid și-a dovedit și ulterior calitățile de conducător militar cu o inteligență strategică deosebită, în războaiele împotriva forțelor sasanide din Irak, și a armatelor bizantine din Siria. În 636, Khalid bin al-Walid a obținut cea mai importantă victorie a sa, în Bătălia de la Yarmuk, care a durat 6 zile, și s-a terminat cu victoria musulmanilor asupra bizantinilor. Conform cronicilor, câteodată, personalitatea lui Khalid pare
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
la Medina, Khalid a avut ocazia de a își demonstra calitățile de luptător și comandant, de această dată pentru credința pe care o alesese de curând. Profetul Muhammad a trimis un reprezentat la conducătorul ghassanizilor din Siria, vasali ai Imperiului Bizantin, însă acest reprezentat a fost capturat și ucis la Mu'tah de căpetenia unui trib local ghassanid sub numele de Shurahbil ibn Amr. Ca rezultat al acestui eveniment, Muhammad a pregătit o expediție militară împotriva Ghassanizilor. Muhammad l-a numit
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
ai armatei musulmane au fost uciși, iar oamenii l-au ales pe Khalid bin al-Walid pentru a fi comandantul armatei. Bătălia de la Mu'tah avea să se termine cu înfrângerea musulmanilor, aflați în număr de 3000 de oameni, în fața armatei bizantine formată din 200,000 de oameni. Khalid și-a dovedit însă calitatea de comandant, el evitând un veritabil masacru pentru armata musulmană, și reușind o retragere strategică. Tradiția spune că Khalid s-a luptat cu o ardoare deosebită în această
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Îndrumătorul)Nostru”. A primit acest nume emblematic,pe când era doar un copil,de la tatăl său care a fost uimit de sfințenia sa precoce. Așa este invocat în toată Turcia(cu pronunția turcească “Mevlana”). Deseori se adaugă “din Rum”-din Anatolia (bizantină)-căci acolo și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Întreaga lume musulmană îl cunoaște sub numele de Rumi. E foarte greu să despărțim,în biografia lui Mawlana Jalal ad-Din, partea de istorie și partea de legendă. În general
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
A suferit martiriul prin tăierea membrelor și a capului în vremea împăratului roman Galerius Valerius Maximianus. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă, Biserica Coptă și cea BIserica Armeană este pe 26 august, în Biserica Romano Catolică pe 8 septembrie. În imperiul bizantin cultul acestuia se generalizează în secolul al VII-lea. Începând din secolul al XII-lea intră și în evlavia creștinilor din Franța și Olanda. Adrian (latin. "Hadrianus") după o carieră militară de succes, a avansat la gradul de ofițer și
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
la Samarra de către cfaliful Al Mutawakkil, unde și moare datorită asprimii cu care este tratat. Al Hasan a fost fiul celui de-al zecelea Imam și este cunoscut sub numele de Al Askari. El s-a căsătorit cu fiica împăratului bizantin, Nargis Khartun. Nașterea fiului său, Mehdi, cel de-al doisprezecelea Imam era așteptată cu multă ardoare, deoarece se consideră că el va fi cel care va salva pământul de nedreptăți. Muhammad, cunoscut și sub numele de Al Mehdi, a fost
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]
-
două Sicilii din sec. al XIX-lea (inclusiv regiunea Neapole). În 1099 Bohemund de Taranto, fiul lui Guiscard, și nepotul său Tancred au participat la prima cruciadă. Regele Roger al II-lea a fost un protector al culturilor arabă și bizantină. În 1221, suveranul acestui regat normand a devenit împăratul german Friedrich al II-lea, regatul devenind astfel provincie a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. După moartea lui Friedrich, regatul a intrat în posesia regilor Franței. În sec. al IX
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
și "ruși" - au fost întemeietorii primelor formațiuni statale rusești și ucrainene, dintre care cel mai însemnat a fost "statul kievean rus". Acesta a fost întemeiat de liderul vareg al Novgorodului, Rurik (Hrörekr), totodată fondatorul dinastiei omonime (în jurul anului 860). Împărați bizantini au recrutat războinici varegi pentru garda imperială („garda varegă”; spre exemplu Vasile al II-lea, căruia marele prinț al Kievului Vladimir I i-a trimis șase mii de războinici varegi). Teritoriul est-european (preponderent slav și fino-ugric) al cetăților, târgurilor și
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
În cronica lui Anonymus este menționată o căpetenie de trib cu numele "Culpun", echivalentul termenului maghiarizat "kölpény", din anturajul ducelui Arpad). Potrivit unor cercetători, termenul ar fi fost reflectat și în "Külbey" ("Kulbey"), numele unuia dintre triburile menționate de împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De administrando imperio". Unii cercetători au adus argumente în favoarea tezei conform căreia cei mai mulți dintre acești "kolbiaghi/koulpingoi" ar fi provenit din alte popoare de la Marea Baltică, finici și chiar baltici. Aceștia erau militari negustori, iar
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
provine fie de la arma caracteristică (o variantă de buzdugan/topuz (v. și termenul german "(Streit)kolben") sau un baston de luptă lung, ori chiar de la un cuvânt cu înțelesul “arc”), fie de la "hjukolfr", termen care însemna “adunare, consiliu”. La curtea bizantină, alături de "garda varegă", activau și subunități formate din astfel de "koulpingoi" de aceeași proveniență ca "varegii".
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
la realizarea frescelor de la mănăstirea Humor. Un document din 1541 îl numea ca pictor oficial al curții lui Petru Rareș, acesta intitulându-se „pictor din Suceava, curtean al slăvitului și măritului domn moldovean, Petru voievod”. Pictura sa cu largi perspective bizantine este bazată pe culori calde, fiind dominată de nuanțe de roșu. Unii autori îi atribuie și realizarea în 1537 a picturilor murale de la Moldovița, plecând de la asemănările cu pictura mănăstirii Humor ce merg în anumite locuri până la detalii. Criticul de
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
antice, alături de recepționarea comentatorilor arabi și progresele semnificative în domeniul filosofiei religiei, logicii și metafizicii. Deși de multe ori când se face referire la filosofia medievală, se vorbește doar de gândirea Occidentului acelui timp, Evul Mediu a dat și filosofia bizantină, apărută și dezvoltată în răsărit, în Bizanț. Epoca medievală a fost tratată cu dispreț de umaniștii Renașterii, care au văzut în ea o perioadă 'de mijloc' barbară, între epoca clasică a culturii grecești și romane și "renașterea" culturii clasice. Istoricii
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
motive vegetale sau peisaje. Începând cu secolul al IX-lea Imperiul musulman începe să cuprindă mai multe popoare, ale căror religii acordă o mare importanță reprezentării umane în cult și în artă, însă o susținere a venit din partea mișcării iconoclaste bizantine (secolele VIII-IX).. După secolul al XII-lea, arta figurativă ia amploare în India, Iran și Imperiul Otoman, în timp ce, după 1350, în Arabia dispare. Comunitatea musulmanilor, ummah, stabilește atitudinea față de artă, în funcție de indicii istorici și politici, astfel, reprezentarea fiind diferită în cadrul
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]