10,800 matches
-
încredințate tradiției și transmise oral de la maeștri la discipoli timp de secole. Totuși, se consideră că textele care formează „coșul” (pitaka) sau canonul buddhist au fost scrise pe frunze de palmier. La sfârșitul activităților desfășurate la Răjagrha, a venit un călugăr faimos, pe nume Purăna, cu 500 de adepți, care a refuzat să se alăture hotărârilor conciliului. „Doctrina și regula disciplinară au fost bine cântate de către „Înaintași”, a admis el curtenitor; totuși, chiar în felul în care au fost auzite de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Acesta s-a ținut la 100 sau 110 ani de la moartea lui Buddha, a avut loc la Vaiśălī, și a presupus întrunirea a 700 de arhați. Motivul se pare că a fost acela de a condamna zece practici eretice ale călugărilor din împrejurimi, printre care și aceea de a primi de la mireni aur și argint. Conciliul a condamnat practicile incriminate și vinovații au fost obligați să accepte verdictul. Una dintre cronicile ceyloneze, Dipavamsa , înregistrează faptul că, după condamnarea lor pentru erezie
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
din împrejurimi, printre care și aceea de a primi de la mireni aur și argint. Conciliul a condamnat practicile incriminate și vinovații au fost obligați să accepte verdictul. Una dintre cronicile ceyloneze, Dipavamsa , înregistrează faptul că, după condamnarea lor pentru erezie, călugării repudiați s-au retras și au ținut un conciliu propriu numit, destul de semnificativ, chiar în textele ortodoxe ale grupului împotriva căruia era îndreptat, Mahăsangīti, „Marele Conciliu”. Ei au deformat învățătura și au alcătuit o altă Sutta rivală și o Vinaya
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
au deformat învățătura și au alcătuit o altă Sutta rivală și o Vinaya proprie. Disensiunile au continuat, agravându-se, și spre mijlocul secolului al IV-lea î. Hr. existau deja mai multe „secte”. La puțin timp după conciliul de la Vaiśălī, un călugăr, Mahădeva, a proclamat la Pățaliputra cinci teze referitoare la condiția de arhat. El afirma că un arhat poate fi sedus în vis, că el mai este supus ignoranței și greșelilor, că poate progresa pe Cale cu ajutorul altuia și că poate dobândi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Aśoka au rămas 35 de inscripții prețioase, cu conținut mitologic, religios și politic, gravate pe stâlpi și pilaștri sau în peșterile care constituiseră probabil locurile de recluziune ale primelor comunități buddhiste. Se afirmă că regele a întreținut 64 000 de călugări buddhiști și a construit nenumărate stūpe și mănăstiri. Pentru a desăvârși opera de promovare a buddhismului, Aśoka a trimis misionari până în cele mai îndepărtate hotare ale imperiului și chiar în lumea greacă. Au fost trimiși profesori de Dharma buddhistă pe lângă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
orală neîntreruptă. Se pare că metodele orale și de grup au garantat o mai bună păstrare a vorbelor lui Buddha decât ar fi dispusă să recunoască cultura tiparului de astăzi. Cu privire la acest aspect, cronica ceyloneză Mahăvaṁsa consemnează: „Cei mai învățați călugări transmiteau prin viu grai, din generație în generație, textul și comentariul la cele trei Pițakas; dar când s-au dumirit că oamenii se îndepărtau de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de astăzi. Cu privire la acest aspect, cronica ceyloneză Mahăvaṁsa consemnează: „Cei mai învățați călugări transmiteau prin viu grai, din generație în generație, textul și comentariul la cele trei Pițakas; dar când s-au dumirit că oamenii se îndepărtau de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-au scris în cărți”. Scrierile în dialectul păli care alcătuiesc canonul buddhismului timpuriu, Tipițaka, sunt împărțite în trei secțiuni: Vinaya-Pițaka („Coșul disciplinei” sau „Regula mănăstirească”), Sutta-Pițaka („Coșul învățăturii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Dīgha-Nikăya (34 de texte „lungi”), Majjhima-Nikăya (152 de texte de „lungime medie”), Saṃyutta-Nikăya (2889 de texte rânduite în 56 de grupe), Aṅguttara Nikăya (11 capitole conținând 2308 texte) și Khuddaka-Nikăya (15 lucrări de sine stătătoare). Astăzi există doar fragmentar canonul călugărilor theravăda din Asia de sud-est, acela al ordinelor sarvăstivăda și mahăsăṅghika, în traducere chineză, și, în fine, culegerile tibetane Kanjur și Tanjur, care sunt aproape complete. În afară de scrierile canonice, foarte importante sunt manualele Nettipakarana și Petakopadesa, lucrarea paracanonică Milinda Pañha și cronicile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Întrebându-și miniștrii asupra semnificației visului aceștia i-au răspuns că omul de aur este Buddha. Atunci împăratul a trimis delegați spre părțile occidentale ale Chinei pentru a se informa asupra religiei buddhiste. În nordul Indiei au fost găsiți doi călugări, Chia-she Mont’eng și Chu Falon, de la care delegații imperiali au primit imagini buddhiste și texte sacre conținând 600 000 de cuvinte. Delegații s-au întors în capitală și s-au instalat într-o clădire a Guvernului, care a devenit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și a continuat până în perioada dinastiei Song de nord (960 1125), acoperind deci o perioadă de aproape 1000 de ani. Cei mai importanți traducători au fost Kumarajiva (344 413), Paramatha, Hsüan-tsang și Pu-K’ung, cunoscuți ca fiind „Cei Patru Mari Călugări Traducători ai Scripturilor”. Dintre aceștia cel mai cunoscut este Kumarajiva, care ne-a transmis mai mult de 50 de opere, conținând peste 300 de volume. În Japonia, buddhismul a fost introdus din China via Coreea, în a doua jumătate a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Tendai, Shigon, Jōdō shū și Zen (dhyăna; chineză: Ch’an). Dintre acestea, ultima este cea mai cunoscută. Potrivit tradiției, învățătura zen a fost transmisă în mod nemijlocit de către Buddha discipolului său cel mai avansat, Mahăkăśyapa. Primul patriarh zen a fost călugărul indian Bodhidharma, care a organizat această sectă în secolul VI d. Hr. . Spre sfârșitul secolului VII și începutul secolului VIII buddhismul Mahăyăna începe să-și piardă din vitalitate. În această perioadă se conturează direcția tantrică, ultima fază a evoluției buddhismului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și dhatugarbha sau, în păli, dagoba. Este posibil ca denumirea de „dagoba”, folosită în Srī Lanka, să fie la originea unui alt termen foarte cunoscut al civilizației orientale, pagoda. O dată cu regele Aśoka, cultul stūpelor s-a răspândit în întreaga Indie. Călugării disprețuiau cultul relicvelor, ei păstrând în amintire cuvintele lui Buddha de a nu venera persoana, ci mesajul. Unele școli se opuneaucu tărie acestui lucru, văzând cum devoțiunea credincioșilor făcea din Buddha o ființă divină. Dar în ciuda acestei opoziții - sau poate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a dus o viață de huzur, caracteristică nobililor bogați din vremea sa. După cum spune legenda, zeii însă au vegheat ca destinul său să se împlinească. Ei au luat forma unui bolnav, a unui bătrân, a unui mort și a unui călugăr, pe care prințul Siddhărtha i-a întâlnit în plimbările sale, iar aceste întâlniri au rodit în sufletul său. Tânărul a înțeles că viața este o continuă suferință și și-a propus să găsească o cale de eliberare de sub povara suferinței
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
probabil liniștit că avea cine să se ocupe de creșterea și educarea copilului. Din păcate, după cum știm, fiul său Răhula nu a fost nici el interesat de succesiunea la tron, ci a urmat oarecum calea tatălui său, devenind și el călugăr buddhist. Este interesant faptul că la indieni există această convingere: nimeni nu poate deveni pe deplin înțelept decât după ce a gustat din toate plăcerile simțurilor. Eliberarea supremă nu poate fi dobândită de cel care renunță de la bun început la orice
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
să fie așa”. Îngrijirea bolnavilor și a săracilor este o datorie morală atât în buddhism cât și în creștinism. În acest sens, găsim nu doar idei identice, ci și texte foarte asemănătoare. Astfel în Mahavagga, VIII, 26, găsim următorul enunț: „Călugări, acela care m-ar îngriji pe mine, să îngrijească de bolnavi”. Acesta ne amintește de Matei, 25, 40: „Adevăr vă spun, că ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
zece restricții sau precepte morale. În buddhism, primele cinci îi vizează pe laici. Aceștia trebuie să nu ucidă nici o ființă (prăṇătipăta), să nu fure (adattădăna), să nu săvârșească adulter, să nu mintă (mṛșăvăda) și să nu se îmbete (sură-maireya-prămada-sthăna). Pentru călugări, două dintre aceste reguli sunt și mai severe. Anume, ei nu trebuie doar să nu comită adulter, ci să păstreze o castitate deplină (abrahmacarya) și să nu consume nici un fel de băuturi alcoolice. În plus, monahii trebuie să respecte încă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
hinduist tradițional de eliberare prin iluminare (mokșa, Nirvăṇa). Acțiunea sa specifică a fost nu aceea de a respinge, ci de a reformula, pe baza unei profunde experiențe personale, învățătura indiană ancestrală privitoare la eliberarea din vălurile Măyei. Noul ordin de călugări pe care l a instituit era un ordin printre multe altele. Ca orice sfânt indian considerabil, Gautama a fost venerat încă din timpul vieții ca un vehicul uman al Adevărului Absolut. După moartea lui, amintirea i-a fost înveșmântată - așa cum
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mie, sau am uitat, nu mai țin minte, că o aveam cu un șiret de pantof agățat. Și o țineam totdeauna asupra mea, n-o scoteam... În celulă, la camera 6, mi-aduc aminte că am stat și cu niște călugări catolici. Ei aflaseră că am crucea și când Își făceau rugăciunile Îmi cereau crucea să le-o dau, și eu le-o dădeam. Între timp, În celulă a venit și am stat Împreună cu unu’ Vișan, care lucrase prin direcția CFR
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Am trecut cu crucea aia prin multe percheziții, dar nu m-a găsit nimeni. În primul rând Îți scoteai și maioul, rareori Îți lăsai maioul pe piele, dar n-au descoperit-o. Și cred că de aia le plăcea la călugări să se roage cu ea, că n-au găsit-o la nu știu câte percheziții, până când nu m-a turnat ăla... Și era o cruce În linii drepte, și cu rubinul la mijloc (arătă dimensiunile crucii - n.n.). Undeva cam la cinci centimetri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
timp. În general, eu simt o ură sau, În orice caz, sentimente neplăcute față de comunism. Însă comunismul este compus din oameni... No, acuma pe care om pot să condamn eu? Pe Juberian? A fost executat. Pe Stănescu? S-a făcut călugăr. I-am iertat Într-un fel... În Securitate, la Cluj, a fost un ofițer... Noi așa am știut că Bărănescu Îl chema, da’ nu, de fapt, Bárány Elemér se numea... A fost un om foarte rău... Nici n-a putut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la etaj erau iară trei camere, unde erau unele până la șase ani, una până la zece ani, și pe-ormă noi, cu zece ani, separat, În alt dormitor. Restu’ nu aveau voie În dormitoarele astea moderne, erau repartizate În chiliile foștilor călugări. Acelea n-aveau voie la muncă... Așadar, numai cele până la 12 ani aveam voie să muncim. Celelalte erau la regim Închis, așa se zicea. Deci primeau și o hrană mai slabă... Noi primeam o hrană mai bună, fiindcă aveam de la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Am făcut legătură cu unu’ de pe la Păunești, din Vrancea, și ăla mi-a dat un creion cu care i-am scris adresa mea, și a scris el acasă la mine că sunt sănătos. După aia, mai târziu, a plecat un călugăr și i-am dat un fular ca să convingă familia mea că sunt bine... Vă aduceți aminte În ce an v-au eliberat? Cum să nu? În ’64, pe 13 aprilie. În noaptea dinspre 12 Înspre 13 a venit unu’ Îmbrăcat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stabilea un sistem de „prime majo ritare“ pentru partidul care obținea cel puțin 40% din sufragii, caracterul universal al votului fiind astfel parțial anulat. 42. Erau 101 (v. nota 44, p. 86). 43. Fortună, destin, noroc. Altul: Ori mire ori călugăr vezi de te fă odată Căci soarta ți-e propice și-n dreapta și în stânga. De nu poți strânge-avere în țara ta amată, Te du în lumea mare că Plata te așteaptă. Transcriu de pe Trompeta Carpaților și cu ortografia eliadistă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cealaltă”. *La o nouă lectură (nici nu mai știu a cîta) mă surprinde folosirea de către Ion Neculce, în predoslovia letopisețului său, a cuvîntului defăima, despre care aveam impresia că e mai recent: „Numai aceștie (un Simion dascălul și un Misail călugărul), poate-fi, au fost oameni neînvățați, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari”. A defăima, cu înțelesul cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că „nu letopisețe, ce ocări sîntu”. A ocărî, „a face de rușine, a necinsti”, e un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre înaintașul său: „Bine face (Costin) că-i ocărăște (pe Simion dascălul și Misail călugărul) și dzice că (afirmațiile lor denigratoare) sînt basne”. Ajuns aci, îmi amintesc că pe defăima l-am mai întîlnit și în Psaltirea în versuri (1673) a lui Dosoftei. Unul din semnele de carte mă ajută să găsesc cu ușurință locul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]