9,618 matches
-
am avut ciudata senzație că acele cranii pline de praf și decolorate de vreme au prins a pluti în lumina palidă. Aveau maxilarele îndreptate în aceeași direcție și orbitele priveau în gol. Tăcerea aceea rece plutea deasupra rafturilor ca o ceață fantomatică. M-au trecut fiori. — Chiar crezi că o să-mi poți citi sufletul? întrebă ea încercând să-mi prindă privirea. Cred că da, am zis calm. — Cum? — Nu știu încă, dar o să pot cu siguranță. Voi găsi eu calea cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care lucra - verde, culoarea gazonului de pe terenul de baseball -, bluză albă, cravată neagră. O și vedeam ascultându-l pe Bob Dylan, cu gândul la ploaie. M-am gândit și eu la ploaie. Nici nu știu dacă era ploaie măruntă sau ceață. Ploua totuși. Uda melcul, gardul, vacile... Nimeni n-o putea opri, nimeni n-o putea evita. Ea cădea nestăvilită. Și continua să plouă cu-adevărat. Ploaia aceea a devenit la un moment dat o perdea opacă și mi-a acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului și a livezii, orașele își trăiesc delirul bolnav. Ceața umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea - opusă limpezimii solare - instalată în lumea strâmbă a barului cu pahare verzi și flori artificiale de mătase. Primejdia comprimă timpul, zice poetul, și nu e vorba despre primejdia războiului atomic
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul, București, 1984; Uranus, București, 1985; Herb, București, 1987; Poemul cu părul alb, București, 1994; Corp în cădere, București, 1999; Arcadia, București, 1999; Tratat de
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Dumas, Acuzatul, București, 1938; Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius); Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București, 1942; B. Giambattista, Povestea poveștilor, București, 1943; Charles Perrault, Povești, București, 1943; J. H. Louwyck, Insula de ceață, București, 1946; Marcel Achard, Corsarul, București, f.a.; Lev Tolstoi, Învierea, București, 1948, Povestiri din campanie, București, 1949 (în colaborare cu Elena Culacov); Ivan Turgheniev, Nuvele, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov); Vera Bianki, Notărița, București, 1948 (în colaborare cu
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
tehnico-științific strident și prețios, folosit frecvent de G. cu efecte de ilaritate involuntare. Aporisticon, subintitulat Glosar de civilizații imaginare, este compus din texte scurte care, sub pretextul unor povești vagi sau absente, execută adevărate exerciții compoziționale. Se remarcă Fenotipul de ceață și picăturile de nimic, narațiune despre o jucărie de serie mare, capabilă să capteze imaginea miniaturală a unei persoane și care se hrănește cu sufletul acesteia, putându-i provoca, prin exces de utilizare, moartea. Deși publicat în 1994, Săritorii în
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
de întâmplări nerelevante și împovărat de banalitate, de lipsa de substanță a relatării. Prozatorul se află mult mai aproape de reușită atunci când își propune, influențat vizibil de Amintirile... lui Ion Creangă, să refacă atmosfera locurilor unde a copilărit, să readucă din ceața timpului chipuri și peripeții care, într-un fel sau altul, i-au marcat existența. În schițele Cum era să mă fac catolic, Jupânul Toiba, Badea Huștiuluc ș.a. sau în volumul Cum a fost odată (1911), el încearcă reconstrucții narative ale
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
cunoscuților mei, București, 1964; Noaptea așteptărilor, București, 1966; Romul Ladea, București, 1968; Aventuri în Deltă trăite de Radu și povestite de el însuși unchiului său Nestor (în colaborare cu Petre Bucșa), București, 1976; Voievozi fără morminte, București, 1979; Ieșirea din ceață (în colaborare cu Petre Bucșa), București, 1985; Țiganii, mit și realitate, București, 1999. Traduceri: Papp Ferenc, În fum și prin lumină, București, 1963, Omul coborât pe pământ, București, 1965; Huszár Sándor, Ultima noapte, București, 1963, A trecut pe șantier o
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
partea psihologică cu deducțiunea logică, analizând ca printr-o lentilă uriașă cel mai mic amănunt, ascultând cu atenție de medic cum bate inima celor ce hălăduiesc în această țară; întrezărind cele mai pale raze de lumină ce se ascundeau în ceața vremurilor - într-o elaborare de ansamblu - ne-ați pus în evidență câteva fațete din diamantul originalității geniului nostru. Cu o muncă fără preget ați pregătit un aparat științific - și ați agonisit un material documentar - ce va servi ca pildă de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Confluențe, București, 1980; Cumpăna gândului, București, 1981; I. I. Mironescu, Iași, 1982; Semnul zăpezii, București, 1984; Furtuna unui anotimp, Iași, 1989; Anton Pann, București, 1989; Orga inimii, București, 2000; Pașii memoriei, București, 2001; Altfel de martori, Iași, 2002; Draperia de ceață, Iași, 2003; Probleme de filologie română. Orientări și repere, Iași, 2003. Antologii: Al. O. Teodoreanu, Versuri, pref. D.I. Suchianu, București, 1972, Pahare și săgeți, pref. edit., Iași, 2003; Studii despre opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1977; Studii despre Ion Creangă
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
română, Premiul Festivalului Internațional de Poezie „Lucian Blaga” (1999), Premiul UNESCO pentru volumul Itzhak Rabin. Pacea și-a ucis soldatul, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1996), Premiul „Ben Zion Tomer” (2001) ș.a. Scrie și teatru, piesa într-un act Puterea ceții fiind reprezentată în 1985. Urgența existențială a exprimării - aceasta este pecetea pe care o poartă, în toate etapele devenirii sale de câteva zeci de ani, poezia lui C. La care se adaugă o înzestrare naturală pentru organizarea muzicală a poemului
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
I, 185-189; Ciobanu, Însemne, I, 107-109; Grigurcu, Poeți, 399-402; Cândroveanu, Poeți, 83-90; Cândroveanu, Printre poeți, 148-153; Romul Munteanu, Radu Cârneci, FLC, 1987, 10; Ion Bogdan Lefter, Iubirea ca emblemă și text, CNT, 1988, 7; Ioan Holban, Radu Cârneci - 60. „Eu ceața-n devenirea lui a fi”, CRC, 1988, 8; Munteanu, Jurnal, IV, 164-167; Laurențiu Ulici, De dragul iubirii. Promoția ’60, RL, 1989, 26; Gabriela Duda, Postscriptum la o premiere, RL, 1992, 27; Irina Petraș, Integrala lirică Baudelaire, ST, 1992, 8-9; Eugen Simion
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
András, Pornesc oamenii, București, 1953, A șaptea bucurie, București, 1954 (în colaborare), Aripă de rândunică, București, 1960; Horváth István, Brazdă peste haturi, București, 1954, Berbecul brumăriu, București, 1957 (în colaborare cu Gelu Perian-Păteanu); Jókay Mór, Crăișorii, București, 1955; Ferencz László, Ceața, București, 1956, Umbra, București, 1957; Thomas Mann, Casa Buddenbrook, I-II, introd. Hans Mayer, București, 1957; Nagy István, Dincolo de barieră, București, 1958; Korda István, Drumul cel mare, pref. Vlaicu Bârna, București, 1958; Szemlér Ferenc, Muntele cu trei cocoașe, București, 1959
CHINEZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
face aluzie la drama Meșterului Manole, apropiată de condiția stihuitorului care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna. Concomitent, C. folosește ritmul și rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă, Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceață”, sugerând o lume greu de perceput. Volumul următor, Stinsa oglindire (1943), este distins cu Premiul Academiei Române, raportul fiind redactat de Lucian Blaga, entuziasmat de stilul și de structura internă a poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C.
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
firea vulturului este astfel: îmbătrânind, aripile lui se îngreunează și ochii i se încețoșează; atunci caută un izvor de apă și de deasupra lui își ia zborul spre înalt, până în apropierea soarelui, iar acolo își aprinde aripile și își arde ceața de pe ochi în razele soarelui; atunci, coborându-se la izvor, se scufundă de trei ori în apă și pe dată se înnoiește cu totul, astfel încât prin vigoarea aripilor și prin strălucirea ochilor este cu mult mai întinerit. Așadar, și tu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Le Guin și Elisabeth Vonarburg / 147 3.3. Serge Brussolo sau imaginarul hibrid / 155 Concluzii / 161 Bibliografie / 165 Glosar / 169 Prefață SF-ul, apanajul imaginarului occidental modern "Studiile efectuate de un mare număr de specialiști au aruncat deja subiectul în ceață. E probabil ca, în curând, dacă aceștia perseverează, să nu mai știm absolut nimic despre el." Mark Twain Nu avem, în studiul de față, ambiția să propunem o nouă definiție a science-fiction-ului (SF), ci să oferim cititorului o scurtă privire
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
nu are nici un înțeles, suntem zguduiți, stupefiați, și confuzați de informații contradictorii [”] Dar dat fiind faptul că noi [ființele umane] suntem obligați să găsim sensul fenomenelor și al obiectelor care «ne vorbesc», avem la dispoziție o cale pentru a ridica ceața care ne înconjoară atunci când avem o experiență psihotraumatică și asta prin intermediul narațiunii, a povestirii”. Să povestim evenimentele de viață, să le revedem înșiruirea, să povestim altora despre aceste evenimente fără spaima, fără jenă și să le facem cât mai clare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
îi spune ea tandru (e adevărat, dar Ulise nu știe, că Zeus o obligă). Când se lăsă seara, ei se retraseră în peșteră "și petrecură în pat până ce adormiră". Și dimineață, de cum se ivi Aurora cea cu degete trandafirii dintre cețuri, Calipso îi încredință lui Ulise tot ce îi trebuia pentru călătorie. Ca un ultim dar de despărțire, briza cea mai plăcută ce îi îngăduie divinului Ulise să-și desfacă pânzele și să plece. Circe Episodul cu Circe repetă un anumit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mine și nu te uita și nu vorbi cu nimeni, că oamenii de pe aici nu-s bucuroși de oaspeți și nu se poartă bine cu cei ce vin de departe", (7.30-33)120. De aceea Atena îl învăluie într-o ceață care îl face invizibil "nevăzut trecu el prin mijlocul feacilor"121*. Dar deja Nausica, cerându-i să nu o urmărească, anticipase criticile pe care feacienii le-ar fi putut face la vederea lui Ulise în compania ei ("am să mă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a unei eternități spirituale. Iată ce anume sustrăgea definitiv Itaca de sub puterea timpului. Ulise nu-și recunoaște patria. "după absența sa îndelungată, el n-o recunoștea". Explicația este dată de un văl de care Atena îl aruncă peste peisaj, o "ceață pentru ca el să rămână nevăzut". Asta pentru ca nimeni să nu-l recunoască și ca el să poată să-și împlinească pedeapsa cea dreaptă. "De aceea totul i se păru sub altă înfățișare - și drumurile, și porturile, și stăncile înalte, și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
seamă un semn ceresc, dar castelana se feri să sufle cuiva vreo vorbă ca nu cumva să fie bănuită de trufie"366*. Profeția făcută tatălui poate și ea să fie interpretată în același sens. Și aici apariția este neclară, în ceață și dispare la fel de repede: Puse această vedenie pe socoteala minții sale ostenite de nesomn".367* Se îndoi chiar că auzise cu adevărat această promisiune privitoare la fiul său. Echilibrul între elementele psihologice și supranaturale nu se strică, datorită faptului că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este aceea a unui exil reînnoit la nesfârșit"389. Dar distanța se află în interior și nu în exterior. Ea creează iluzii și face ca mama să fie luată drept o barză: Într-o seară de vară, la ceasul când ceața începe să dea lucrurilor contururi nedeslușite, aflându-se sub bolta din grădină, zări în fund două aripi albe care pluteau la înălțimea spalierului. Fiind sigur că era o barză aruncă lancea. Se auzi un țipăt sfâșietor. Era mama lui a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aerul gol. Cadrul înconjurător contribuie la crearea impresiei de melancolie: ploaie, umiditate, vânt ("Auzeam cum se răsucesc cu furie, aproape agresiv, cum trosnesc copacii mari din jur și acest zgomot mă cufunda în cea mai copleșitoare melancolie"). Mai târziu, o ceață sufocantă (maladivă, "morbidă") îl va împiedica să iasă din casă. Ca și în Prăbușirea casei Usher, naratorul este cuprins de o "anumită teamă nerațională și nedefinnită" în fața frumuseții sălbatice a unui loc bântuit de un farmec obscur care pune nervii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ceea ce aduce tulburarea, distragerea, disiparea, divertismentul. De fapt, ferestrele nu oferă în general decât lumini palide. În Metamorfoza, ea nu este decât o deschidere absurdă către exterior, un exterior închis, blocat, care, încetul cu încetul, dispare și se risipește în ceață, fiindcă Gregor Samsa își pierde progresiv facultățile vizuale. Totuși fereastra ar fi putut fi, o scăpare, o deschidere asupra a altceva (precum mica lucarnă din Castelul de unde vine o lumină aproape magică și mistică). Dar deschiderea se preschimbă imediat în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de acomodare. A te acomoda înseamnă a te adapta la o situație nouă. Această dificultatea de a o face se traduce prin imagini de acomodare optică; privirea și vederea se lovesc de complicații bizare: Karl distinge cu greu obiectele în ceață și jocul cu lornietele de teatru al Bruneldei este foarte semnificativ. Fără a mai pomeni de această stranie orbire care îl împiedică să vadă totalitatea, limitându-l la o viziune restrânsă, parțială și părtinitoare, care nu-i dă decât fragmente
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]