9,246 matches
-
Abia după multe secole au fost descoperite și și-au găsit pacea într-un muzeu zecile de statui și somptuoasele piese de mobilier ascunse sub pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru prima dată în anul 410 de către Alaricus, temerarul general vizigot. Despre ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care are același chip ca în reprezentările din perioada cât a fost împărat. Toți merg în ordine, de la o placă la alta, pe albeața marmurei. Capitolul V Amintirea mamei. Tânărul împărat care a adus în brațe la Roma urna cu cenușa mamei sale a trezit o vie emoție în sufletele oamenilor. Arheologia - lapide, inscripții, monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe orașe au ridicat în cinstea familiei persecutate cenotafuri sau monumente comemorative, cum este cel dedicat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de această poveste este un cub de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat. În partea de sus, mare, disproporționat, este gravat un singur cuvânt: „OASELE“, ceea ce rămâne în urma unei suferințe nemeritate, a morții prin înfometare, după cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care le anunțau pe cele din viitor. Monedele ne spun însă că împăratul n-a scăpat de obsesia afecțiunii pentru familia sa. La British Museum se păstrează prima monedă emisă de el, extrem de rară; ea comemorează ziua când a luat cenușa mamei sale din insula Pandataria. O serie de incizii îngrijite sunt dedicate victimelor: Germanicus, Agrippina, cei doi frați, Nero și Drusus. Apoi zeița Pietas, simbolul iubirii de familie și de patrie; apoi, pe o mică monedă din bronz, femeile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
durat cinci ani, și la nivel mondial a fost privită ca o aventură fascinantă. Nimeni nu-și imagina că în primăvara lui 1944, într-una din ultimele nopți de război la Castelli Romani, un incendiu sălbatic avea să transforme în cenușă ceea ce douăzeci de secole nu reușiseră să distrugă. Puține obiecte, mutate anterior în alte locații sau scăpate din întâmplare de furia flăcărilor, au rămas să dea mărturie despre o aventură arheologică singulară. Pe puntea primei corăbii care a ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tînărul militant de stînga Radu Popescu protestează - nu tocmai voalat! - față de blocada informațională a guvernului român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 87 denunță tranșant amploarea și grotescul cenzurii din Uniunea Sovietică: „Uniunea Republicilor Sovietice este azi unica țară din lume care nu cunoaște noțiunea libertății presei. Rusia are censură nu numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hora de aspecte cîte se desfășoară în arena nopților, în ocne, în circuri, pe mare, pe munți vărsînd flăcări din cratere pentru ca peste toate să plutească revelația iubirii, duhul sfînt al apropierii sufletelor și pentru ca tot acest palat durat din cenușă să se prăbușească odată cu lumina zorilor” (ibid.). Comparația contrastivă operată de critic între poezia de un „vizionarism apocaliptic” a ultramodernului Voronca și poezia „nocturnă” a preromanticului Young sau a romanticului Novalis are un caracter „legitimator”: plasarea - discretă - a poetului român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și să ne minunăm, în plin sezon al sărbătorilor Nașterii Mântuitorului, de imensa ei milă creștinească față de necăjiții acestui popor. Să ascultăm cum îi mângâie pe cei care se plâng și acum, că guvernul Boc i-a lăsat și fără cenușa din vatră. Ca orice păstor, a unui popor care se respectă, I.P.F. Patriarhul Daniel, a ținut și el un mesaj de Crăciun pentru turma sa de credincioși. Pe ce credeți că s-a axat mesajul Înalt Prea Fericitului? Parcă-mi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
le trăim noi în ziua de azi. Chiar dacă vreun oarecare nenorocit, ce face de obicei parte din generația pampers, m-ar învinui la un moment dat că aș suferi de o nostalgie acută după vremurile acelea, tot nu miaș pune cenușă-n cap, fiindcă erau vremuri în care, deși era greu, totuși speranța într-o viață mai bună înflorea în fiecare amărăștean din zilele acelea, când orice prăpădit, era cu mult mai puțin prăpădit. Mi-am amintit acum, o discuție descrisă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dure amestecate cu nisipul care se împrăștie și-i hârjonește într-una până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă ce-și va schimba curând culoarea. Marea se zbate, nu-și potolește zvârcolirile din ce în ce mai intense< a început din nou furtuna! Începe să se întrezărească plaja galben-aurie, din întunecimea mării o șuviță subțire de lumină străbate întunericul la orizont. Încă puțin
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
este roșie. Nu roșul acela al rubinului de Birmania. Mai degrabă roșul sângelui care-i șiroiește din genunchi. Stridie în genunchi. Helen în picioare, deasupra lui. Mona cu amândouă mâinile apăsate pe urechi, cu ochii strâns închiși. Stridie răscolește prin cenușă. Helen sângerează. Eu, unul, continui să privesc din cabina de telefon, și un stol de sturzi își ia zborul de pe acoperișul bibliotecii. Stridie, fiul cel rău, resentimentar, violent pe care l-ar fi putut avea Helen. Aceeași luptă pentru putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-și răzbune neputința de care, în fond, ei înșiși se fac vinovați. Prin poezie, romanticii (dar și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea lor de mirare sunt luminițe pe cerul întunecat al
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
place umpli sertare cu poze noaptea pe străzi îmi vorbesc și eu tac ascultă un joc de chibrituri mâinile noastre înalță zmeie de lumină dai norii la o parte să vezi ți-am trimis forme de fluturi sărutul ne strânge cenușa rămasă din vise ținute în pod la uscat un om cu mâna la frunte streașină îl plouă cu gânduri funii aproape îngeri se spânzură-n doi pentru tine mi-am dat jumătate din viață pânzele pe care trebuia să le
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu lumina stinsă, evitam chiar să trec prin dreptul ferestrei. Noaptea era neagră în mine, jur împrejur vijeliile de foc și feeria înfricoșătoare a trasoarelor, dimineața liniște din când în când mai șuierau gloanțele până și pâinea avea gust de cenușă. Vă vorbesc despre tatăl meu cel care a cunoscut stratul gros de zăpadă din Siberia, vânturile din Kabul. La Delhi, a văzut morții scuturându-se de praf și a îngenunchiat dragonul chinezesc. Tatăl meu care a privit în ochi zeitățile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din Siberia, vânturile din Kabul. La Delhi, a văzut morții scuturându-se de praf și a îngenunchiat dragonul chinezesc. Tatăl meu care a privit în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se auzeau până în Cetatea îngerilor aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Predestinare candrie a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea grea povara, În pieptul meu simt inima, tumult, Aștept de multă vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Să-ți suflu cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vânt. tu vei încolți întâi într-o dulce primăvară, voi veni apoi și eu ca să-ți fiu din nou povară. peste bolțile de dor ne veghează mândra lună cerul ne va fi covor iar saturn inel-cunună. te vei naște din cenușă într-un crinuleț de sânge, am venit ca să te-mpac, nu mai plânge, nu mai plânge. marți, 6 noiembrie 2012 tot adunând și culegând din ce-am trăit, adun doar anii, din ce-am iubit, doar amintirea, din gări pustii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de nisip, Am să mă scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie plăpândă, acum doar TRĂIESC. </biography> Testament Când soarele mă va culca în florile de tei, iar noaptea mă va ține-n veci de mână, din trupul meu să faceți cenușă pentru zei și s-o ascundeți într-un ochi de lună. Când lacrimile-mi vor secătui privirea, iar zâmbetul îmi va fi fost sculptat, să-mi luați cu voi la ceruri adormirea și să-mi iertați păcatul din păcat. Când
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adormirea și să-mi iertați păcatul din păcat. Când ceru-mi va deschide nemurirea și când pământul mă va vrea în palma lui, să știți că mi-a șoptit plecarea să urc la casa mea, la casa Domnului. Și când cenușa-mi va pluti peste copaci, iar îngerii îmi vor cânta ultimul cântec, eu vă las scris că vreau să dorm în câmp de maci, să mi se piardă sufletul în roșul lor descântec Rămână scris! Pe nicovala timpului să ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]