38,100 matches
-
luminarea oamenilor; folosirea privată a rațiunii poate să fie Însă Îngrădită, fără să Împiedice astfel prea mult progresul Iluminismului. Dar eu Înțeleg prin folosirea publică a rațiunii, pe aceea pe care cineva, ca savant, și-o exercită În fața Întregului public cititor”. Kant face această importantă distincție Între folosirea publică a rațiunii și folosirea privată a rațiunii, cu intenția vădită de a preciza Înțelesul „ieșirii omului din starea de minorat” și totodată răspândirea printre oameni a spiritului libertății. Această distincție, care avea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
finală, desfășurată în frumoasa Italie. Vestea sosită de acolo, în nu mai puțin frumoasa Românie, a făcut lumea să tresară.Să tresară și să încetinească, o fracțiune de timp, mersul, către infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice vești? Pricepeți câtă emoție, cât respect și ce înalt grad de mândrie au pus, momentan, stăpânire, pe români? O, desigur, sunteți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cea a restului lumii, învingându-se în felul acesta un complex psihologic și cultural în egală măsură; ba, mai mult, în cazul lui Hedayat, a inventat noi forme expresive, „modelul“ suprem fiind Bufnița oarbă (o nuvelă mai mare!), în legătură cu care cititorul român avizat va vedea că nu seamănă cu nici o altă operă epică din literatura universală. Iranienii înșiși au aflat târziu că Sadegh Hedayat e cel mai mare scriitor al lor din modernitate. Avea dreptate postul de radio BBC, care, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prima dată la Bombay, în India, în 1936, într-un tiraj confidențial (50 de exemplare policopiate), provocând un mare scandal în Iran - marile opere pătrund câteodată cu violență în conștiința publică, modificând structural orizontul de așteptare, de obicei conservator, al cititorilor (să ne amintim doar de Madame Bovary sau Les Fleurs du Mal...). Abia în 1941, după schimbarea regimului și ocuparea Iranului de către aliați, au apărut condiții favorabile pentru îndrăzneața școală literară a tinerilor. Chiar în această conjunctură, a doua ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și ocuparea Iranului de către aliați, au apărut condiții favorabile pentru îndrăzneața școală literară a tinerilor. Chiar în această conjunctură, a doua ediție a fost acceptată cu mare dificultate, în foileton, în ziarul Iran, apoi în volum, tot în 1941. Publicul cititor a fost șocat nu numai de noutatea estetică a romanului, ci și de limbajul criptic, ceea ce dă naștere la multe interpretări. Nu întâmplător, credem, capodopera prozei persane a stârnit interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numai o realitate suprapusă, ci chiar un avatar al realului, negativul acestuia. Oricâte interpretări am da romanului (dacă îl considerăm roman), narațiune densă și suficientă sieși, rămâne mereu ceva inexplicabil, care rupe coerența hermeneutică. Ne permitem, totuși, să mai sugerăm cititorului român să fie atent la câteva elemente ale narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în secret bucuria, iluzorie de altfel, că a descoperit „cheia“ romanului, „grila“ unei înțelegeri fără rest... Nedorind neapărat să-și explice opera, ca Gide în jurnalul său, Sadegh Hedayat a încercat în discuții particulare sau în articole (răspunsuri la întrebările cititorilor), să demitizeze neintenționalitatea ideatică a cărții. Merită cu prisosință să spicuim câteva „luări de poziție“: „ «Bufnița oarbă» e plein d’effets conștiente, foarte calculate, precise [...]. Fiecare pagină e condusă ca o partitură muzicală. Pasajele care par cele mai imaginare sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc., a folosit lucrarea „Dublul și Don Juan“, de Otto Rank, iar pentru dragoste, „Lady Macbeth în sat“, de N. Leskov. Tentativă de clarificare? Sau dorință secretă de obscurizare a operei? E pariul cititorului român... Traducerea acestui român a început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iar eu, un biet începător într-o limbă de trei ori mai bogată ca engleza sau... franceza! O primă variantă am terminat-o în țară, în 1979. Până la găsirea formei celei mai apropiate de original, convenabile limbii române și potențialului cititor român, am scris 15 variante. Nu știu dacă cea încredințată tiparului i-ar fi plăcut unui Hedayat cunoscător al limbii noastre! Au fost multe descurajări, renunțări, reluări și multă hărtie... destinată coșului! Părea că din noianul literelor persane mă priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
simțeam în carnea mea, fără să încetez totuși să le găsesc rizibile. Erau în mine, erau ale mele. Aceste măști ale fricii, crimei, comediei se substituiau unele pe altele, la cel mai mic ordin al degetelor mele; cea a bătrânului cititor al Coranului, cea a măcelarului, cea a soției mele; le vedeam suprapunându-se în mine, de parcă ar fi fost reflexele mele. Erau toți în mine; și totuși nici unul nu-mi aparținea cu adevărat. Propria-mi fizionomie se modelase oare sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fi dus planul la îndeplinire... I-aș fi tăiat carnea în bucăți și aș fi livrat-o măcelarului din față, care ar fi vândut-o clienților săi. Chiar eu i-aș fi dat de pomană o bucată de coapsă bătrânului cititor de versete din Coran. A două zi l-aș fi întrebat: „Știi de unde era carnea pe care ai mâncat-o ieri?“ Dacă asta nu i-ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Am coborât la subsol la căderea nopții, atunci m-au străpuns djinnii»“ Apoi mă întrebă: „Nu știai că nevastă-ta e însărcinată de mai multă vreme?“ I-am răspuns râzând: „Pe cât punem pariu că acest copil i-ar fi semănat cititorului de versete din Coran, pe cât punem pariu că ar fi avut același cap ca al lui?“ Doica ieși contrariată, neașteptându-se la un astfel de răspuns. M-am ridicat în grabă, luând cuțitul cu o mână tremurătoare și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bețivi. Rusia e, după cum se știe, cel puțin În literatură, o adunătură de pitorești bețivi. Geniali sau minori , banali, ori miraculoși, eclatanți sau șterși, cabotini, ori sinceri, frumoși sau disperanți ; poemul tradus de Emil Iordache Însă, uluiește pînă și pe cititorul nedus la biserică...E un apogeu al alcoolismului, acest volum ; un monument de sinceritate ...vicioasă ; un racord timp trăit / timp povestit, rar descoperit În literatură. Și mai există, În Moscova-Petușki, o inega labil/ironică Înșiruire de băuturi posibile & imposibile, de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cam de berărie. Cartea, mărturisesc, pe de-o parte, Îl ridică În ochii-mi blazați ( artistul are un remarcabil spirit analitic și, nu o dată, uimește prin analize politice sau estetice) ; pe de alta, Îl face indezirabil unui important segment de cititori, deoarece conține o Înverșunare xenofobă (ca să nu zic altfel!), de-a dreptul infantilă. Și un atac anti comunist obositor, la un moment dat... Furdui, reiese din lectura celor două volume, era un răzvrătit. Pe vremuri, credeam că e un boem
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
răspunde ceva) ș.a.m.d.” ...Și se sfîrșesc, identic : „Hamalul : Nici o nebunie nu e mai firească decît alta! (iese, Împingînd roaba sau bucățile de scenă, de munte, de piramidă, de tablou)”. De ce zic „riscant”? Fiindcă, la un moment dat, spectatorul/cititorul real, nu cel de pe scenă, Începe să pre vadă ce va urmă. De asemenea, În interiorul scenelor acțiu nea e palidă, greul căzînd pe dialoguri. Și-n replici, găsim cîteva frumoase definiții ale comedianului, precum „praf de stele”, ori „un cer
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
experimenteze : actorul și spectatorul, nu-s cele două fețe ale monedei? Și nu sunt ei interșanjabili, ca-n Prinț și cerșetor , ori ca În Escurialul lui Ghelderode? Autorul are o viziune dramatică. Conduce bine, mi zează riscant și ține atenția cititorului trează, prin sus pense. Singura mea observație : repet, pe viitor să com plice puțin schema, pentru a evita previzibilul. Al doilea text al volumului, Sistemul, ne trimite, Încă de la primele pagini, la Kafka, Orwell și Stratiev (autorului excelentei comedii Sacoul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
luare peste picior subtilă, deși omul degaja onestitate. Eram debusolat. Ce argumente să mai aduc? Am încercat ceva: "Acum ne împotmolim în entomologie. Parcă scriitorii beneficiau de tot felul de licențe de-astea literare, nu? În fond, câți dintre eventualii cititori sau din posibilii spectatori ai filmului făcut după scenariul nostru au cunoștință despre faptul că gândacul de bucătărie are ambele sexe la el?" "Nu știu, dar e o inadvertență de la care pleacă o sumedenie de fapte în... scenariu sau ce-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trupă, oameni grei care prind la publicu' targhetat. Da' știi cum faci?" "Ia zi!" "Interviurile astea trebuie să le transformi în rubrică, da' cu schepsis. Fii atent! De vorbă cu cutare la el acasă. Te-ai prins? Le arăți la cititori și casa lu' aia sau a lu' ăla. Românii-s morți să se uite peste gard și să comenteze după, să facă bășcălie la greu ori să se înverzească de oftică, iar omu' sau femeia de succes se dau de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
coerență, ce să mai vorbim, cioace! Da' când vede cumătru' sau cumătra ce-a dat pe goarnă, îți dai tu seama, e în al nouălea cer de mândrie și toată lumea-i mulțumită la maxim". "Ei, și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
serioasă, ce dracului. Mai se află și p-ormă te faci de cacao. Trebuie să te impui tocmai prin seriozitate, mă. Adică să fim noi coolicoși, da' meseriași și de încredere. Altfel nu ai priză la oamenii tari și la cititorii noștri de elită." "Mă, Coletuțo, cititori de elită, cititori de elită, da' să o ia și coafezele, tată!" Își trage o palmă-n frunte. O face entuziast: "Apropo. Am fost la frizer ieri. Mă rog, salon cu de toate, știi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și p-ormă te faci de cacao. Trebuie să te impui tocmai prin seriozitate, mă. Adică să fim noi coolicoși, da' meseriași și de încredere. Altfel nu ai priză la oamenii tari și la cititorii noștri de elită." "Mă, Coletuțo, cititori de elită, cititori de elită, da' să o ia și coafezele, tată!" Își trage o palmă-n frunte. O face entuziast: "Apropo. Am fost la frizer ieri. Mă rog, salon cu de toate, știi tu, frizerie, coafor, manichiură, alea, alea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te faci de cacao. Trebuie să te impui tocmai prin seriozitate, mă. Adică să fim noi coolicoși, da' meseriași și de încredere. Altfel nu ai priză la oamenii tari și la cititorii noștri de elită." "Mă, Coletuțo, cititori de elită, cititori de elită, da' să o ia și coafezele, tată!" Își trage o palmă-n frunte. O face entuziast: "Apropo. Am fost la frizer ieri. Mă rog, salon cu de toate, știi tu, frizerie, coafor, manichiură, alea, alea, tot tacâmu' pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
club, la un cocktail, la un Balu' de Cristal. Știi? Adică, dom'ne, eu nu numai că-s manager beton sau project-adviser de megasucces, da' sunt și băiat fin, care am cultura uite ici-șa, la degetu' mic. Venim în sprijinu' cititorilor noștri care n-au timp de prostii. Da', vezi tu, prostiile astea dau bine la imagine. Uneori, în anumite momente, treaba asta poate să valoreze mai ceva decât o diplomă. Cum zicea un franțuz: dicționar de idei de-a gata
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nume, încercând o organizare alfabetică. Ca să fie mai ușor, lui Bănel i-am oferit una cu inițiala B, lui Costel cu C și așa mai departe. (Evident, lista era una de memorat, nu scrisă, așa cum și-ar putea închipui un cititor naiv sau neatent.) După care i-am trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cel al lui Ilf și Petrov, fiecare are bucata lui de lucrare pe care o scrie, în deplină cunoștință de cauză. Aici nu-i cazul. Nu că n-aș fi conștient de ce fac, așa cum ar comenta un răuvoitor sau un cititor neatent. Nu, categoric nu! E vorba pur și simplu de faptul că sunt doar unul și că trebuie, cum-necum, să mă descurc și în această situație. Sigur, pentru orice lucrare serioasă există tot felul de izvoare colaterale care pot furniza
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]