8,539 matches
-
Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne, un efect al imaginației... Nu, cunoșteam bine gustul... era măselariță, mărturisi Rowe stînjenit. — Individul a fost omorît? — L-au transportat la spital, dar azi-dimineață cînd m-am dus să-l văd nu mai era acolo. Suferise doar un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe jumătate ruptă - semn că pendula fusese cîndva un obiect de licitație - arăta ora 9,45. Rowe deschise la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit cu majuscule aurite, În culori, și, oricît de ciudat ar fi putut să pară, era singurul lucru care vorbea despre război În această Încăpere pașnică și bătrînească. La orice pagină l-ai fi deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Piccadilly sări În autobuzul 19. De la ruinele bisericii St. James Încolo, se Întindea o zonă liniștită. Knightsbridge și Sloane Street fuseseră cruțate de război, spre deosebire de Chelsea și mai ales de Battersea, care se aflau În prima linie. Linia acestui front ciudat era capricioasă ca aceea a unui uragan, lăsînd intacte numeroase zone, ca niște insule pașnice. Battersea, Holborn, East End erau cartierele cele mai greu lovite, pe cînd Poplar High Street aproape că nu cunoscuse urgia inamicului; chiar și În Battersea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și omorîse șobolanul rănit, pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar el ar fi dorit să rămînă lîngă ea pînă va adormi, dar asta ar fi fost ceva neobișnuit - și trebuia să evite orice lucru neobișnuit. Așa Încît o lăsase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la 30 În jos. Printr-o ușă Întredeschisă răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva, alternativ. Picoloul, Însă, Își urmă imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului. Tot felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui i se părea ciudat tot ceea ce celorlalți li se părea firesc. Bunăoară, faptul că Parisul era ocupat de germani i se părea cît se poate de normal, căci Își amintea, dintr-o perioadă Încă vie În memoria lui, că o asemenea amenințare planase asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să spun, adăugă el cu un rîs nervos, Îmi pare bine să aflu asemenea lucruri despre trecutul meu, căci aș putea afla și tot felul de lucruri neplăcute. Mă bucur să știu că am făcut măcar o faptă bună. Ce ciudat... să nu-ți amintești nimic de toată perioada asta groaznică, pe care-o trăim din 1933 Încoace... să n-o cunoști decît din ziare! Pentru dumneata e ca o pagină din cartea de istorie. Totul este atît de nou! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l crezi pe cuvînt, orbește; altminteri, ai fi nimerit la Închisoarea Brixton, căci poți fi sigur că nu el ar fi fost Închis. Iar ziarele, se-nțelege, au Încetat imediat să mai scrie despre incidentul cu pricina. — Ar fi ciudat, nu-i așa, ca lucrurile să se repete Întocmai. Nimeni n-ar mai afla nimic de data asta, răspunse Johns, tulburat. Iar cei care-ar ști n-ar sufla o vorbă. — Poate că prima oară n-au reușit. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de o delegație pe care o condusese pe vremuri la directorul școlii, pentru a protesta Împotriva lecțiilor de trigonometrie impuse clasei lor de către un nou profesor, care nu voise să țină seama că elevii erau Înscriși la secția clasică. Era ciudat, dar amintirea asta i se părea pe cît de veche, pe atît de proaspătă: memoria reținuse doar puține dintre Întîmplările petrecute după aceea. De fapt, Își pierduse Întreaga experiență de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gata să fac tot ce doriți, dar vă rog să nu uitați că nu cunosc drumul. Toți ceilalți s-au schimbat cu Încetul, adaptîndu-se Împrejurărilor. Războiul ăsta Îngrozitor, cu Întreaga ură pe care-o generează - totul, totul mi se pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sîntem pe pista cea bună - e normal, nu-i așa? Miza este, credeți-mă foarte mare: cam o mie de vieți, pentru ei! De-aș putea să vă fiu de vreun folos! exclamă Rowe. Totul mi se pare atît de ciudat! Nu-mi Închipuiam că războiul poate fi astfel. Și Rowe contemplă Încă o dată dezolanta priveliște: cam așa trebuie să i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drum și cam abătuți. Ai fi zis că sînt niște vizitatori năuci, conduși de un valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu lanterna, deși nu există decît un singur drum. CÎt de ciudat i se părea lui Rowe să se Întoarcă În felul acesta! Uriașa clădire era tăcută; pînă și fîntîna amuțise - pesemne că cineva Închisese robinetul ce-i regla debitul. Numai două camere erau luminate. Așadar, acesta era locul unde trăise fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o stingă. GÎndul că, În timp ce ei stăteau pe insulița aceea și n-auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se dăduse obișnuita bătălie de noapte i se părea ciudat lui Rowe... Într-un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
posibilitatea de a se convinge singur. Nu avea nici o Îndoială că acesta era numărul pe care-l formase Cost. Își aminti că Anna Îi știuse numele și că-i spusese că era de „datoria“ ei să-l viziteze la sanatoriu. Ciudat fel de a vorbi! Și totuși, Rowe era Încredințat că exista o explicație pe care trebuia s-o găsească el Însuși, căci pe cei de la poliție nu se putea bizui. Reîntors la hotel, luă cartea de telefon din hol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al lacului Starnberg; din loc În loc, șirurile de fagi de un verde luminos erau Întrerupte de goluri, lăsând să se vadă, la stânga și mai jos de noi, lacul care părea că se Întinde până la munții ce formau fundalul peisajului. Destul de ciudat, În timpul acelei plimbări am avut prima discuție despre lumea fizicii atomice, discuție care pentru mine avea să capete o mare Însemnătate În cursul carierei mele ulterioare.” Pe la unsprezece, căldura Începu să crească din nou. Revenind acasă, Michel se dezbrăcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mea. Mă temeam să n-o vadă tata: era totuși un bărbat care la viața lui avusese femei foarte frumoase. Bătrânul Însă dormea, de fapt În după-amiaza aia era beat criță, nu s-a trezit decât pe la vreo zece noaptea. Ciudat, Annick nu m-a lăsat să-i scot chiloții. N-o mai făcuse niciodată, mi-a spus; la drept vorbind, nu făcuse niciodată nimic cu un băiat. În schimb, m-a masturbat fără ezitare, cu mult zel; Îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nicicând asaltat - Își dădu seama În clipa aceea - de reale frământări religioase. Cu toate astea știa, de foarte mult timp, că metafizica materialistă, după ce demolase credințele religioase ale secolelor precedente, fusese ea Însăși distrusă de progresele recente ale fizicii. Era ciudat că nici el, nici alt fizician din câți cunoscuse, nu avuseseră niciodată măcar o Îndoială, o neliniște spirituală. — Personal, spuse el (iar pe măsură ce vorbea, devenea conștient de ce spune), cred că m-am mărginit la acel pozitivism pragmatic, de bază, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Era o fată bună, știi. Întotdeauna a fost drăguță, nu ne-a făcut greutăți. Nu se plângea, dar eu știam că nu e fericită. N-a avut viața pe care-o merita.” Bătrâna plecă puțin după aceea, vizibil deprimată. Destul de ciudat, lui Michel nu-i era foame, nici somn. Se plimbă o vreme pe coridor, coborî În holul de la intrare. La recepție, un antilez dezlega cuvinte Încrucișate; Îl salută Înclinând capul. Luă o cafea caldă de la automat, se apropie de ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
liniștit, lângă o pădure de conifere cu brazi înalți și falnici, ale căror coroane crescuseră atât de mult că aproape ajungeau la cer. Tata m-a trimis să aduc lemne pentru foc numai că, de cum am călcat în pădure, ceva ciudat s-a întamplat. M-am trezit într-o altă pădure. O pădure verde-aurie în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. Nu mai era de conifere, ci... de foioase. Deodată am văzut un spiriduș...ba nu, doi...! De fapt erau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-i cer ajutorul. Dintr-odată am auzit un glas cald și duios, dar foarte cunoscut. Era mama, care dorea să mă trezească. După ce le-am povestit părinților prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Împărat se și cocoța pe tron. Atunci, băiatul cu șapca albastră a apărut de niciunde, alunecând printre mașini cu obișnuința unui om aflat pe Întuneric În propria casă, care nu are nevoie să vadă mobila pentru a-și găsi drumul. Ciudat, nu-l mai observasem până atunci. Acționa ca un soldat antrenat, care știa unde și cum să dea atacul. Cu armele deja pregătite din momentul intrării pe carosabil, a venit din unghiul mort al șoferiței. Ea s-a trezit cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce-a fost rostit acest cuvânt, frică, starea pe care o desemna a coborât asupra noastră; mai mult decât vecinătatea vremelnică a unui blocaj de trafic ne unea acum existența În interiorul aceleiași temnițe cu granițe impalpabile, dar imposibil de trecut. Ciudat cum o simplă Înșiruire de sunete articulate poate pătrunde În straturile cele mai adânci ale ființei noastre, instalându-se acolo cu autoritate pentru a acționa, asemenea unui manipulant de macara, comenzi despre existența cărora habar nu aveam, mutând astfel blocuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]