8,953 matches
-
vorbim despre posibilitatea ca muncitorii angajați de agenția de asistență din Sri Lanka la care ea lucrează În calitate de consultant să fabrice rame de lemn pentru case de păpuși. —Kate, spune ea, nu ai vrea s-o facem Împreună? Nu facem nimic. Culcă-te acum. Miezul nopții: Dus pahar cu apă lui Emily. Ochii ei mari și gri se uită la mine fix, În Întuneric. —Mami, gândești, Îmi spune ea acuzator. — Da, draga mea, e voie să gândești, să știi. Ți-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La gemătul dulce din vânt. Natura de jur, împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 40} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 41} LOCUL ARIPELOR Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur, Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut Căci corsetul ce le-ascunde e o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu să fie? Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă - dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă. Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal; Și sub degete măestre arfele cugetă mite, După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite, Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal. Azi? Vei rătăci degeaba în câmpia nisipoasă: Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase, Numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lungi unde printre papură răsun-. Într-o luntre - lemn de cedru - ce ușor juca pe valuri, Zâna Dochia se suie deslegînd-o de la maluri Și pe-a fluviului spate ea la vale îi dă drum; Repede luntrea aleargă spintecând argintul apei, Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă, Și la luntrea ei bogata lebede se-nham-acum. Dar din ce în ce coboară râul lat, el s-adîncește În păduri întunecate, unde apa-abia sclipește, Mai agiunsă de a lunei raze doar din când în când; Tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aur n-umbra văilor adânci, Ele par suspinse-n nouri. Lângă foc străjerii-aruncă Pe pereții suri de piatră umbra lor fantastic-lungă. Armia doarme pe pajiști ridicate și sub stânci. {EminescuOpIV 138} Sub o stâncă lângă focul ce pereții îi afumă, Cesaru-i culcat pe paie, singur, cu-a lui grije numa; Sub el văile adânce pline de neguri și somn. El privea la focuri roșii și la stânci de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sufletul său. Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce, Tot ce a fost în cîntu-mi mai pur și mai copil S-a-mpreunat în marea aerului steril Cu razele a lunei ce-n nori stă să se culce Și a format un înger frumos și juvenil". "Nebun ori ești lunatec - bătrânul murmurează... E visul tinereții, e sete de amor. Îngerul tău e-o rază și trupul ei un nor... La cântecul tău eco răspunde plângător Și tu-mpopulezi marea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O stinge a privirei tale faclă, Închide ochii tăi... așa, așa; Ce bine e să dormi adânc în raclă, Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. {EminescuOpIV 185} Iubito, vremea-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vânt l-apucă de cap, făcîndu-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită. Norii roșesc de rușine și fug iar vântul se culcă Între codri și munți... Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bîtrîn în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârna. De sclipește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moale sofă 50A lene șade-un înger de copil. În păru-i negru-o roșie garofă, În ochi albaștri plutitori ș-agil Și haina de-albă, strălucită stofă Cuprinde-un mijloc mlădiet-gentil, Ce lin se-ndoaie parc-ar sta să culce Sub evantaliu-i ce plutește dulce. {EminescuOpIV 204} Un înger, da! aripa doar se cade Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi, Spre-a fi un îngeraș precum se cade. Ș-apoi ce bine-i ca s-o credeți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când în când cu ochiul eu te fur, Din când în când din mână cartea scap. {EminescuOpIV 245} Și-s fericit... Pulsează lunga vreme În orologiu cu pașii uniformi... De ce te temi? Cu mine nu te teme! De nu te culci, te culc cu sila... Dormi! {EminescuOpIV 246} ÎN FEREASTRA DESPRE MARE În fereastra despre mare Stă copila cea de craiu - Fundul mării, fundul mării Fură chipul ei bălaiu. Iar pescarul trece-n luntre Și în ape vecinic cată - Fundul mării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când cu ochiul eu te fur, Din când în când din mână cartea scap. {EminescuOpIV 245} Și-s fericit... Pulsează lunga vreme În orologiu cu pașii uniformi... De ce te temi? Cu mine nu te teme! De nu te culci, te culc cu sila... Dormi! {EminescuOpIV 246} ÎN FEREASTRA DESPRE MARE În fereastra despre mare Stă copila cea de craiu - Fundul mării, fundul mării Fură chipul ei bălaiu. Iar pescarul trece-n luntre Și în ape vecinic cată - Fundul mării, fundul mării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și vorbe de-amor i-a dat natura, Și râsul cel mai vesel, zîmbirea-mbătătoare, 20Atîta-nțelepciune e-n gura ei de floare, Atîta-nțelepciune pari a vedea, ș-atîta Plăcere pare-a duce în inima-amărîtă, Când capul c-oboseală pe umăru-i ți-l culci Sau când te uiți în ochii-i ucizător de dulci, Încât chiar mântuirea cea vecinică ți-o sfermi Și redevii un Sizif - sacrifici pentru viermi: Să le compui în lume o haină-n generații - Sacrifici și mândrie, și minte, ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul Odissev cel mult meșteșugareț; Și-au astupat cu ceară urechea, să se culce, La glasul de Sirenă adormitor de dulce {EminescuOpIV 267} Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte 30Pe lângă a lor ostrov aducător de moarte; Dori pază și șie, urechei, înțeleptul, Cu gândul să-și ferească și inima
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe - că li sunt cântăreții. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri, Cu zicături
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
seacă? Ce-i zic Dumnezeire, și înger, stea și zee, Când ea este femee, și vrea a fi femee? Și totuși... Ah, odată, mi-a spus cu vorbe dulci: 160" Aș vrea pe braț, aicea, tu capul tău să-l culci, "Să mângâi a ta frunte, nefericit copil! Acest cuvânt, Divino, mai zi-l odată, zi-l. Vezi tu, închipuirea în veci îmi e tovarăș. Un vis, ca o poveste, în veci revine iarăș: S-ajung o zi, în care, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pământ v-o două trei. "Căci are-n sân Moldova noastră "Viteze inimi de creștin; "Tineri, în veselia voastră, "Stropiți-le duios cu vin! {EminescuOpIV 352} "Și în Moldova mea cea dulce "Orînduit-am cu prisos: "Ca butea plină să o culce, "Cea goală iar cu gura-n jos, Și astfel stă, -n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz. "Odihna multă-i lăudată "La cel chefliu, la cel viteaz. {EminescuOpIV 353} 105" Cînd de mănușa lungii sabii "Mă rezimam să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-avalma "Diac tomnatec și alumn; Cîntăm adânc un: De profundis. "Perennis humus erit rex. "Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s? S-au dus pe veci! Bibamus Ex ". {EminescuOpIV 354} FIIND BĂIET PĂDURI CUTREERAM Fiind băiet păduri cutreeram Și mă culcam ades lângă isvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngînat de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvînt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe zid Până ce te culci, Până ți se-nchid Ochii dulci. Și ar tremura Tainic în frunziș Și te-ar săruta Pe furiș. {EminescuOpIV 439} Dar ea zi cu zi E în orice loc Și te va găsi Cu noroc. Eu nu pot să plec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tău amor, Cât de mult dorii Ca să mor! Pururi te cătam Pe orice pământ, Căci a-ți spune am Un cuvânt. Cămăruța ta Sara să-mi deschizi, Că te-oiu desmierda Ca să râzi. Să ți închid îndat- Pe când tu te culci, Cu un sărutat Ochii dulci. {EminescuOpIV 441} Să măsor mereu Cât de mult crescuși, Să sărut al tău Picioruș. Sânul rotunjor Când pe braț îl porți, Li s-ar face dor Și la morți. De te-i potrivi Astei rugăminți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri; În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi: Revarsă liniște de veci Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai tăi ochi albaștri sunt Cum nu sunt alții pe pământ, Tu știi că-s dragi, da-i crezi cuminți, Copile alb, de ce te minți? De-ai mai privi și-n alți ochi dulci Cu mintea ta poți să te culci. Atunci e-atunci - atunci să vezi De-n mintea ta o să mai crezi Tu-l știi cum e din multe părți, Din toate nu - că-l știi din cărți - Eu știu cum e - eu știu cum e, Te-nvinge cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
desface, Curge pe grumazul alb, {EminescuOpIV 485} Și de ce-și ascunde fața Dulce, jună, fericită, - Oh, ar vrea să râdă de bucurie Fără ca s-o văd și eu. Luna-n patul ei de nouri Albi, s-ascunde să se culce, - Păru-n cap eu i-l încaier Și-i sărut mânuța dulce. Stele curg încet la vale, Aurul moale scânteiază Și ea ochii plini de lacrimi Și-i închide și visează. De-umăr alb îmi razim fruntea, Zic puțin și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros. Jur împrejur stă turma frumoasă culcată pe iarbă. Iată vierul cu c.... mari, plodiciosul Naumos, La-ngrășare e pus porculețul mărunt Io-Spacco Ca să fie trimis pețitorilor Penelopeii. Toate le spune pe rând divinul porcar Ve Pogoros Spre-a onora pre oaspete taie mai iute purcelul Cel mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]