10,007 matches
-
făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu un vifor crud. Munții au început să coboare din culmile cerului, căzându-le victimă tot ce le ieșea în cale, la fel ca cei doi. O altă veche legendă ne povestește că surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorându-i și oile, câinele și măgarul. De aici vine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Pașcani (în jur de 9000 de locuitoriă. Orașul este localizat la „confluența” a două importante unități morfologice, fluviul Dunărea cu Munții Măcinului, la o altitudine medie de 40 de metri, în vecinătatea Dunării vechi la vest și a Munților Măcinului (Culmea Pricopanului) la est și nord est. Mama îmi explică și-mi expune pe hârtie, să pot înțelege pe îndelete, dispoziția treptelor de relief, una graduală ce începe de la Dunăre cu Lunca Dunării, continuă cu câmpia marginală și culminează cu Munții
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care pot înțelege informația geografică. Munții Măcinului sunt dominați de câteva vârfuri cu aspect insular în uriașa sa arenă granitică: vf. Greci 467 m, vf. Moroianu 434 m, vf. Căpușă 437 m, vf. Priocea 410 m, vf. Sulucul Mare și Culmea Pricopanului. Tot ceea ce presupune aici element natural, fie el geografic, fie biologic ori istoric este protejat, bine conservat și se regăsește în ceea ce definim pe ansamblu „Parcul Național - Munții Măcinului.” Mă refer aici la: Punctul fosilier „Dealul Buzoele” rezervație naturală
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
frecventat, diprețuind-o chiar, sărmana și uitata operetă, În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului Telefoanelor de astăzi. Eram gravi din cale-afară și plini de importanță În Îngâmfările noastre nevârstnice, aspirând spre culmi, cu sufletele Însetate după esențe și chin tesențe substan țiale. Ajuns, cu vremea și cu vârsta, mult mai concesiv, nu pot decât să regret că, disprețuind opereta, mi-a lipsit decorului vieții mele acest aspect caracteristic al Bucureștiului nostru de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când Îngenuncheau Înaintea lui la aca tiste. Am intrat odată În odaia lui, goală, cu aer zăcut și Întunecoasă, și i-am văzut pe perete chipul aprig, haiducesc, zugrăvit de Sava Henția. În satul ăsta, atât de cuminte așezat pe culmi de dealuri, la poalele munților, deasupra apelor strânse Între cheile Doftanei, mă Întâmpina la tot pasul cea mai ispititoare dintre ispite și cel mai puțin vinovat dintre cele șapte păcate capitale: prea curvia. I-am rezistat totuși, de parcă n-aș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
socotit prietenii ca pe un om rău, fără ca să fi făcut nimănui vreun rău! Nici prin scris, nici prin faptă, nici prin vorbe! Răutatea lui este o simplă atitudine inte rioară și operează mai cu seamă față de sine Însuși. O culme, dacă vreți, a răutății omenești, ținând loc de stil al persoanei. Să fie oare din această neputință a lui de a săvârși răul - având totuși predispozițiile unui suflet chinuit și mijloacele unei inteligențe neîmpăcate - că prietenul nostru, Încă din vremea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avoir pas connu ce que pleurent les morts... Plângeți, așadar, pe toți cei care n-au contemplat, cu sufletul lor Împovărat de frumusețe, dragoste și aventură, un răsărit de lună plină ca acel de acum douăzeci de ani, văzut de pe culmea de calcar argintiu sub care stă pitit Balcicul; cum și pe cei care n-au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
intimidă și tânărul, simțin du-se pierdut, Întoarse revol verul spre el, după ce avu grijă să-și verse pe față conținutul unei sticluțe cu vitriol, cu gândul ca să nu fie recunoscut În cazul, prevăzut, al eșecului tentativei sale nebunești. Dar culmea sfidării o atinse acea fată - adusă de mine pe calea cea dreaptă, cum i se spune, deși nici o cale În viață nu e prea dreaptă - atunci când Îmi propuse, sunt numai câțiva ani, să-i dau de soț unei nepoate din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum rar afli În lumea celor buni și cumsecade, protesta și invectiva, de pe culmea cadavrului ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu soția lui și de un socru libidinos cu nurora lui. O găsisem stând În poartă pe această
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acesta fusese nu un om, ci un titan. A aflat de ici, de colo, de peste tot (era preocupat până la obsesie de Stalin) nu numai chestiuni pozitive, ci și atrocitățile comise de el, punctele negre din biografia genialului georgian: toate, și, culmea, mai ales părțile întunecate, l-au fascinat și l-au convins că are de-a face cu cel mai mare, cel mai dat în pizda mă-sii tip din istoria omenirii. De unde a aflat? Avea de unde să afle. Cine stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez lui Lazarus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai mare de 500 de metri. Niște copii care coborâseră din același tren cu noi începuse să plângă. Oamenii erau disperați, aveau acasă copii, părinți, familii, unii chiar începură să fugă, să ajungă cât mai repede la casele lor, care, culmea, se găseau în zona de conflict. Doamna profesoară a intrat în panică, casa mamei sale era la mai puțin de 100 de metri de locul exploziilor. Trebuia să mergem înainte, mă rugam în gând la Dumnezeu, spuneam rugăciuni, făceam cruce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la serviciu ca un robot, iar acolo i-a reușit marea păcăleală nefăcând nimic. Dacă pomenesc de anii destul de mulți în care, pardon de expresie, am frecat menta, e pentru că în toți acei ani n-am fost deloc o excepție. Culmea e că nu mă preocupa atât sinuciderea mea lentă, cât uriașa recoltă de mentă pe care o frecționau cei din jur. Văd încă atâta lume care nu face nimic, mulțumită cu traiul degeaba și cu învinovățirea statului, a schimbării, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
hai la imblătit cu noi că “mere țări greu numa-n tri.” ...Și pește puțin timp îmblăteau toți în patru de răsună podeaua surii.... iar colegul Nimigen, care a “depus și el la fel” a plecat spre ai săi unde, ...culmea, îl așteptau tot la imblătit. Iată răsplată de atunci, a unor buni gospodari, pentru feciorii lor care se “făceau domni” dar care nu erau scutiți de muncă nici în cele mai deosebite momente. Pantelimon Socaciu studiază științele naturale la Universitatea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
conduceam - cînd am luat prima căzătură adevărată din sud [sudul Argentinei], Într-o frumoasă curbă acoperită cu nisip, pe lîngă un pîrÎiaș susurînd. De data asta, caroseria motocicletei a fost avariată suficient cît să fim nevoiți să ne oprim și, culmea, am descoperit că n-am scăpat de ce ne fusese cel mai frică: o pană la cauciucul din spate. Ca să o putem repara, a trebuit să dăm jos toate bagajele, să desfacem sîrma „de siguranță“ din caroserie, apoi să ne luptăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de Înconjurat cu motocicleta, fiindcă singurul drum existent era o potecă Îngustă, folosită de contrabandiștii din zonă ca să treacă În Chile. Am lăsat motocicleta la cabana unui pădurar, care nu era acasă, și am plecat să ne plimbăm pe o culme de unde se putea vedea lacul. Se apropia ora prînzului, iar proviziile noastre constau numai dintr-o bucată de brînză și cîteva conserve. Pe deasupra lacului a trecut În zbor o rață. Alberto i-a calculat distanța, plus absența pădurarului, plus posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ceea ce se numea birou, cu o mutră acră (ceea ce era de Înțeles, avînd În vedere că era duminică) și ne-a dat voie să dormim În curtea interioară. După o diatribă aspră pe tema Îndatoririlor noastre cetățenești etc., ca o culme a generozității sale, ne-a oferit 200 de peso, pe care noi, ofensați pe bună dreptate, i-am refuzat. Dacă ne-ar fi oferit banii după trei luni, ar fi fost altă poveste. Ce mai agoniseală! Santiago are, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Purtau ponchouri scurte, de lînă, În culori Închise, pantaloni strîmți, trei sferturi, și sandale făcute din sfori sau din cauciucuri vechi de mașină. Devorînd tot ce vedeam, am continuat să coborîm valea, spre Tarata. În limba aymara, acest nume Înseamnă culme sau punct de Întîlnire - un nume bine ales, fiindcă orașul se găsește Într-un mare V format de lanțurile muntoase care străjuiesc ținutul. E un oraș străvechi, nobil, unde viața continuă cursul pe care Îl are de secole Întregi. Biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
muntele tînăr“; cea mai vulnerabilă latură poate fi apărată de pe o succesiune de terase, transformînd orice atac Împotriva ei Într-o treabă extrem de dificilă, În timp ce Înspre fața fortăreței Machu Picchu, indicînd aproximativ către sud, fortificațiile Întinse și Îngustarea naturală a culmii dealului reprezintă un pas dificil pentru atac. Dacă vă amintiți și că Învolburatul Vilcanota curge În jurul bazei muntelui, vă puteți da seama că primii locuitori ai lui Machu Picchu au dat dovadă de Înțelepciune cînd au ales acest loc. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alții, preoții satelor, care - fără deosebire de confesiune - au fost arestați cu zecile de mii. Comuniștii lui Gheorghiu-Dej se angajaseră - când Armata Roșie s-a retras în 1958, după 14 ani de prezență nejustificată în România - să ridice țara „pe culmile înalte ale comunismului victorios”. Înfrânți de rezistența țăranilor, a preoților și a intelectualilor care mai rămăseseră în libertate, oamenii „fără neam și Dumnezeu” (cum îi definise generalul Nicolae Rădescu) au pus în practică singurul lucru la care se pricepeau: teroarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că pot conta pe iubirea și pe mila lui. Știu că întreaga mulțime a păcatelor mele ar dispărea într-o clipită ca un strop de apă, aruncat pe jar aprins”. Ea ne-a arătat „calea cea mică” ce duce la culmile desăvârșirii, cale ce nu este decât calea iubirii încrezătoare, generoase, dezinteresate, delicate și exclusive, calea copilăriei spirituale, care ne îndeamnă să ne purtăm față de Bunul Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
intre în vorbă cu vecinii săi și astfel se înfiripă între noi prietenii și discuții amicale din ce în ce mai animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și inima, fără să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
este sfântul pe care să nu-l fi cuprins o asemenea teamă? Dar toți s-au liniștit meritând bunătatea lui Dumnezeu și ascultând întru totul de părintele lor spiritual. În gneral, numai după un urcuș lung și greu ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist treizeci de ani de muncă; dar perfecționarea sufletului este o operă mult mai dificilă”. Trebuie, deci, să ne dăruim ei în liniște, cu răbdare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
primare ale școlii Petru Maior din cartierul Izvor al Bucureștilor... De la dânsa am deprins dragostea de învățătură și cumințenia cea nu foarte excesivă, care sunt necesare celui născut să-și petreacă viața printre cărți, nu atât pentru a urca pe culmile ambițioase ale vieții, ci pentru că această modestă bucurie a inimii era scrisă în chiar zodia lui... Apoi, în primele patru clase de liceu de la Matei Basarab, chiar din anul I, am avut parte de severitatea duioasă a profesoarei de limbă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
seara. Tot în săptă mâna asta are de gând să se ocupe și de aranjarea camerei tale (cretoane, oglinzi, tablouri etc.). Puterea dragostei se măsoară la dânsul prin reușita creației respective. De aceea, camera ta pro mite să fie o culme de gust și armonie... Aș muri de invidie dacă nu m-aș consola la ideea de a profita la rându-mi de această minune. În ceea ce privește primăvara, m-am înșelat cumplit: în realitate e toamnă târzie. Lucrul acesta nu influențează însă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]