8,894 matches
-
trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice și care reprezint] subiectul principal al Eticii (înțelepciunea practic], dispozițiile relevante ale ethos-ului sau „caracterului”, dreptatea, curajul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cerceta natură relației dintre considerații morale și amorale, cea a gândirii raționale sau a cerceta chestiuni morale concrete. O asemenea categorie este greu de reperat în contextul grecesc. Subiectul investigației nu este morală, ci natură bunei vieți a omului; iar dac] putem accepta p]reri diferite cu privire la ceea ce înseamn] natură uman], atunci putem accepta și p]reri diferite asupra a ceea ce ar presupune o bun] viat] uman] și ce rol trebuie jucat într-o asemenea viat] - dac] exist] - prin întreb]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vieți a omului; iar dac] putem accepta p]reri diferite cu privire la ceea ce înseamn] natură uman], atunci putem accepta și p]reri diferite asupra a ceea ce ar presupune o bun] viat] uman] și ce rol trebuie jucat într-o asemenea viat] - dac] exist] - prin întreb]ri pe care tindem s] le consider]m, de la bun început, ca fiind centrale pentru preocup]rile eticii filosofice. Dintr-o anumit] perspectiv], aceasta ar putea fi considerat] o exagerare. Dreptatea, curajul, moderația, pietatea, liberalismul - toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la prima vedere, acestea nu par s] difere de presupunerea noastr] general] în favoarea acestor „virtuți”. Dar nu trebuie s] mergem prea departe. Poate, pentru noi, conceptul de virtute, în circumstanțele unei vieți obișnuite, poate s] se justifice, în sensul c], dac] într-o anumit] situație ceva trebuie înf]ptuit pentru c] este bine și virtuos, acest fapt reprezint] deja un argument prima facie pentru a-l alege; iar dac] oamenii care se g]sesc în situația de a opta pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în circumstanțele unei vieți obișnuite, poate s] se justifice, în sensul c], dac] într-o anumit] situație ceva trebuie înf]ptuit pentru c] este bine și virtuos, acest fapt reprezint] deja un argument prima facie pentru a-l alege; iar dac] oamenii care se g]sesc în situația de a opta pentru el eșueaz], reacția noastr] natural] este fie de a spune c] aceștia nu sunt îndeajuns de importanți, fie c] nu au judecat problemă cum trebuia. În Gorgias a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] perspectiv], sunt doar o limitare a libert]ții de acțiune, impus] fie de societate, fie, dup] cum spune Thrasymachus în Republică, de oricare guvern ce ajunge la putere, ca un mijloc de a-și proteja interesele pe termen lung. Dac] această pare, si este, o poziție extrem], ea reflect] cu fidelitate o ambivalent] resimțit] nu doar cu privire la justiție, ci și în leg]tur] cu toate „virtuțile” civice. Bineînțeles, orice individ își recunoștea obligațiile fâț] de orașul și de concet]tenii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care și-a irosit întreaga viat] în serviciul atenienilor, încercând s] le induc] o gândire activ] în ceea ce privește viețile lor, ideea c] serviciul în favoarea altora poate fi un scop în sine nu pare s] ias] în evident] prin argumentele sale explicite. Dac], așa cum credea el, noi toți c]ut]m eudaimonia, aceasta o presupune pe a noastr], nu pe a altcuiva. Și pentru el, în consecinț], faptul c] anumite tipuri de comportament p]reau s] prefere interesele altora în defavoarea celor personale, constituia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest sens trebuie s] înțelegem faimoasele paradoxuri socratice: „Arete este înțelepciune” și „nimeni nu face r]u în mod intenționat”. „Gândiți-v] bine” - spune el - și veți descoperi c] a face ceea ce trebuie este cel mai bine pentru voi” -, iar dac] alții fac r]u, o fac pentru c] nu s-au gândit destul de bine. Binele care este de presupus c] ar rezulta dintr-o acțiune corect] nu este material, desi va include o utilizare corect] a bunurilor materiale; mai degrab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viața dup] principiul arete. Într-adev]r, ei accentueaz] faptul c] nu toate acțiunile permit reflecția. S] presupunem c] v]d o doamn] în vârst] (oricare ar fi aceasta) pe punctul de a fi lovit] de un camion de zece tone: dac] m] opresc pentru a m] gândi, atunci decizia pe care Socrate ar fi considerat-o corect] ar fi fost luat] deja de c]tre camion. Ceea ce este în mod clar necesar, și ceea ce demonstreaz] Platon și Aristotel, este o accentuare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gândi, atunci decizia pe care Socrate ar fi considerat-o corect] ar fi fost luat] deja de c]tre camion. Ceea ce este în mod clar necesar, și ceea ce demonstreaz] Platon și Aristotel, este o accentuare a aspectului dispozițional al comportamentului. Dac] acționez corect și m] expun riscului salvând b]trânica, este datorit] faptului c] am dobândit, într-o oarecare m]sur], o dispoziție de a acționa în acest fel sau datorit] faptului c] am devenit o persoan] curajoas], cu toate c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elogiu vieții intelectuale pure, aceasta p]rând a fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur, insist] asupra faptului c] aceste „virtuți” cardinale își merit] locul, în m]sura în care contribuie la pl]cerea privit] că un întreg. Dac] pl]cerea este singurul scop rațional din viat] și dac] poate fi definit] - așa cum a definit-o Epicur - că absent] a durerii, a proceda în mod corect va fi cel mai eficient mod de a evita violență fâț] de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur, insist] asupra faptului c] aceste „virtuți” cardinale își merit] locul, în m]sura în care contribuie la pl]cerea privit] că un întreg. Dac] pl]cerea este singurul scop rațional din viat] și dac] poate fi definit] - așa cum a definit-o Epicur - că absent] a durerii, a proceda în mod corect va fi cel mai eficient mod de a evita violență fâț] de sine, iar o atitudine moderat] în ceea ce privește pl]cerile (în sensul comun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât și de consecințele indulgentei exagerate; curajul provenit din raționarea asupra lucrurilor de care ne este team] va înl]tură forma cea mai puternic] a neliniștii mintale. Emfaza asupra interesului propriu poate fi perceput] că o form] de egoism, iar dac] ne-am lua dup] Epicur, aceasta ar constitui definiția corect]. Dar interpretarea, atribuit] de c]tre alți filosofi „interesului personal”, care trateaz] și alte calit]ți, cum ar fi dreptatea, ca fiind bune pentru posesorii lor, este foarte departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți mai mari. Niciunde, probabil, cu excepția stoicismului, nu este mai clar exprimat acest lucru, care urm]rește înf]ptuirea leg]turii noastre cu alți membri ai rasei umane, reprezentând o parte a evoluției noastre, în calitate de ființe raționale, înspre maturitate. Dar dac] acțiunile bune și corecte sunt cele care conteaz] pentru noi, cum putem ajunge s] știm care sunt acestea? Aceast] întrebare, care se suprapune cu întrebarea modern] legat] de sursele cunoașterii morale, a devenit, în mod inevitabil, o preocupare major] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
își reactiveze amintirile. Urmărea const] în faptul c] arete ins]și este pe deplin accesibil] doar acestor persoane, în m]sura în care presupune exercițiul rațiunii și alegerea voluntar] (o persoan] nu poate alege ceea ce nu cunoaște), iar majorit]ții, dac] este capabil] m]car s] imite armoniile descoperite de superiorii s]i intelectuali, trebuie s] îi fie luat] autonomia. Acesta, în orice caz, este modul în care propune Platon Republică. În alte dialoguri, ideea existenței unei posibilit]ți de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Greciei secolului al IV-lea î.Hr., în multe sensuri incapabil de a fi transportat în alte medii culturale. Socrate și Platon sunt mai puțin înclinați spre critic], în m]sura în care ei doreau s] reformeze parțial atitudini existente. Deci, dac] Socrate nu este mulțumit de r]spunsurile pe care le obține la întreb]rile sale legate de dreptate sau de pietate, acest fapt nu se datoreaz] doar concet]țenilor s]i care nu sunt capabili s] își articuleze ideile, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și modul în care oamenii ajung de multe ori s] cread] lucruri care sunt contradictorii. Întraga să metod], de fapt, presupune c] adev]rul poate fi extras din acestea: ceea ce vrea el s] știe este un fapt extrem de cunoscut tuturor dac] ar putea fi articulat corespunz]tor. Într-un fel, aceast] idee prefigureaz] doctrina platonician] de înv]tare prin rememorare, care sugereaz], în mod similar, c] adev]rul etic ține de proprietatea comun] (deși nu cu ușurinț] accesibil]). De asemenea, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi „descoperit”, fie prin interogare, fie prin introspecție sau experient], ține de rezolvarea tensiunii dintre valorile civice și individualiste pe care le-am identificat deja ca fiind o tr]s]tur] de bâz] a societ]ții grecești din acea perioad]. Dac] ar fi s] învie, Socrate și ceilalți și-ar atenua pozițiile și ar susține c] astfel de tensiuni exist] la diferite nivele în orice societate; ei ar încerca apoi s] întoarc] povară relativismului cultural împotriva opozanților moderni din cauza obsesiei lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ins] această înseamn] s] vorbim dup] ce lucrurile s-au întâmplat deja. În contextul în care filosofii antici greci au scris, ei au fost preocupați de întreb]rile fundamentale - legate de felul vieții pe care ar trebui s] o ducem (dac] mi se permite s] scriu anacronic într-un mod neutru) și criteriile pe care ar trebui s] le utiliz]m pentru a r]spunde la aceste întreb]ri. Un postscriptum: am spus c] Socrate și aproape toți cei care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar ușura dificultatea pe care o presupune ideea revelației publice: f]r] a fi greșit, cei care nu au primit-o în mod direct sau c]rora le-a fost comunicat] nu au dreptul de a fi salvați. Pentru c], dac] p]gânii și-au g]sit calea spre virtute, înseamn] c] toți oamenii au aceleași resurse înn]scute pentru a duce o viat] bun]. Aceasta s-a transformat într-un model de grație universal salvatoare; adic], a ideii c] fiec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințelor conduitei. Totuși, cea mai vast] și mai exact] relatare a evalu]rii morale susținea c] pentru că o acțiune s] fie corect], tot ceea ce are leg]tur] cu această - natură, justificarea și rezultatul s]u - trebuie s] fie corect, iar dac] pan] și una dintre acestea ar fi incorect], atunci întreaga acțiune este incorect] și agentul s]u vinovat. Aceast] doctrin] strict] pare s] fi ap]rut în opera scris] în secolul al IV-lea sau al V-lea de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fost preocupat s] o utilizeze că un mijloc de a ajunge la concluzii suplimentare. Aceast] atitudine inovatoare este expus] într-un pasaj ale c]rui cuvinte finale reprezint] mottoul scolasticii. El spune: „Mi se pare o dovad] de neglijent], dac], dup] ce am reusit s] avem Credinț], nu ne d]m silința s] înțelegem ceea ce credem” (Cur Deus Homo, i, 2). În teoria să moral], Anselm este influențat de psihologia lui Augustin și adopt] ideea potrivit c]reia grația induce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Anselm și de Abélard - și mai tarziu adoptat], partial sau total, de Henry de Ghent (1217-1293), Duns Scot (1266-1308), William de Ockham (1290-1350), iar în Renaștere de c]tre Francisco Suárez (1548-1617) - are, cu sigurant], potențiale implicații generatoare de controverse. Dac] virtutea const] în corectitudinea intenției, iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corectitudinea intenției, iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în vedere c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în vedere c], în acea circumstanț], o persoan
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]