9,274 matches
-
mai văd literele de pe tastatura calculatorului. “Scoate legitimația, spune cine ești, nu fi bleg!”, mă apostrofează un coleg. “Nu pot, mă. Și-apoi, ce sunt eu, milițian, șeful de cabinet al Împăratului?” Mă duc cu pijamalele la spitalul de elită. Domnișoara mă privește somnoros senzual. “Chiar dacă păreți rezistent, de la o vârstă, cad toate, trebuie să vă îngrijiți. Dar nu am pat...” Mai scot un plic, mai dolofan - banii de concediu ai nevestei pe trei luni de vară. Mă ciocănește din nou
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mea. Chiar vrei să cheltuiești toți banii mei de concediu? Avem trei restanțe la întreținere, poate plecam și noi în vacanță la țară...” Să-i spun că, dacă mai stau, crăp? Ajung la spitalul din buricul Bucureștiului. “Avem pat!”, licorește domnișoara doctor. Mă conduce, îmi arată patul. Aici dau de doi bătrâni simpatici și bolnavi putrezi: unul din Argeș, nepotul lui Tudor Postelnicu, insuficiență renală; celălalt e de lângă Târgoviște, are o infecție la rinichi. “Mai avem un țigan cu noi aici
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în Bărăgan? <<Secetă, bă, secetă zîci? Cât timp nu treci Dunărea în sandale, ca Moisă, să nu vorbești dă secetă la noi!>> Da’ noi n-avem sandale, tovarăși!” Doamnă, vă rog, o pun eu! E luni dimineață, o aștept pe domnișoara doctor să-mi facă “investigația complexă”, dar vine doctorul Toflăuță, trântește ușa de perete și bagă un pacient nou în salon: “Patul numărul 4!” Și arată spre mine, după care iese. Omul, un gălățean de bun simț, se rușinează: “Puteți
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-i ierarhia lor din spital? Ce dacă fata este un medic bun? Să aștepte, e tânără, să nu sară la cap, să crească! Mă simt mândru fiindcă îmi iubesc țara ca pe o abstracțiune. Uite cum a murit Țuțea... Vine domnișoara, mă trimite la un radiolog foarte amabil. Plicul! Mai întâi clisma! Plicul! “Doamnă, vă rog, o pun eu...” “Lasă, domne, câte-am văzut io...” Mă-ntorc la radiolog. “Să știți că noi ne facem datoria oricum...” “Sunt convins”. Și pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
că noi ne facem datoria oricum...” “Sunt convins”. Și pe el chiar îl cred. “Unde sunteți ziarist?” Ietete! “La o fițuică, n-are importanță...” “Lăsați, c-am auzit la revista presei...” După vreo cinci ore, termin tot chinul: stau prost, domnișoara devine gravă, carieră strălucită în toată regula, oxalați, urați... “Vă dau trimitere la spitalul cel mare pentru operație.” “Dacă nu m-am blocat, nu mă primește”... Și apoi, am rămas lefter ca luna trecută, am făcut praf și concediul profesoarei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
unui canon, preluat ulterior și de Leonardo da Vinci. Ochii sunt atenți și cu un picior în avans, în stânga, înaintea celuilalt. Corpul acesta, perfect în toate trăsăturile sale, al zeilor atleți, este astăzi idealul sălilor de fitness, în care musculatura domnișoarelor și a domnilor amintește de frumusețea greacă, drapată de îmbrăcămintea modernă. În fața zeilor și a oamenilor, cu imagini sculptate în aur și fildeș pentru templele exterioare de la Olimpia, intrăm în templul grec: Căci stă scris în cartea sorții, că nu
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
în care s-au aflat atunci cînd nu mai erau în contact, ar trebui să se identifice una cu alta pentru ca tot ceea ce, în experiențele lor, îi era străin unei sau alteia să fie absorbit în gîndirea lor comună. Cînd domnișoara de Lespinasse îi scrie contelui de Guibert, îl poate face să înțeleagă ceea ce simte departe de el, dar în societăți și medii mondene pe care el le cunoaște, fiind și el legat de acestea. El și-o poate închipui pe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
încă unul, poate Colomb [...] am urcat și ne-am refugiat la două bătrîne și foarte habotnice modiste..." Intră comisarii. Bătrînele janseniste mint, spunînd că ei și-au petrecut acolo toată seara. Nota lui R. Colomb: "Doar H.B. a intrat la domnișoarele Caudey; R.C. și Mante au șters-o prin pasaj în pod, ajungînd astfel la Grande-Rue". Stendhal: "Cînd nu i-am mai auzit pe comisari, am ieșit și am continuat să urcăm spre pasaj". Colomb: "Eroare". Stendhal: "Mante și Treillard [Colomb
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Treillard [Colomb: "Treillard nu era cu noi trei"], mai sprinteni decît noi [...], ne-au povestit a doua zi cum, ajunși la poarta G, spre Grande-Rue, o găsiră blocată de două santinele. Domniile-lor s-au apucat atunci să discute despre farmecele domnișoarelor cu care își petrecuseră seara. Santinelele nu i-au întrebat nimic, iar ei au șters-o. Povestea lor mi s-a părut atît de reală, încît s-ar putea ca cei doi care au ieșit discutînd despre farmecele respectivelor domnișoare
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
domnișoarelor cu care își petrecuseră seara. Santinelele nu i-au întrebat nimic, iar ei au șters-o. Povestea lor mi s-a părut atît de reală, încît s-ar putea ca cei doi care au ieșit discutînd despre farmecele respectivelor domnișoare să fi fost chiar Colomb și cu mine". Colomb: "În realitate, R.C. și Mante au urcat în pod, unde R.C., care avea guturai, și-a umplut gura cu suc de lemn dulce, pentru ca tusea lui să nu atragă atenția celor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
așa, acolo aiurea. Baroana: Și cui îi face asta rău, de vreme ce nu sunt moștenitori ai acestui nume ? (Eugène Labiche, Le baron de Fourchevif, scena III) 1. 2. Ce idee ciudată am avut în seara aceea s-o aleg regină pe domnișoara Perle! În fiecare an mă duc la vechiul meu prieten Chantal să sărbătorim epifania. Tata, care a fost foarte legat de el, mă ducea acolo când eram copil. Eu am continuat acest obicei și-l voi continua, fără îndoială, cât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ansambluri de texte. Nimic nu interzice unui text să amestece cele două planuri enunțiative. De altfel, este cea mai obișnuită situație. Să analizăm următorul fragment din Roșu și negru: Toate mișcările lui, foarte încete la urmă, ținură un minut nesfârșit; domnișoara de La Mole îl privea mirată. "Va să zică, era cât pe-aci să fiu ucisă de amantul meu!", își spunea ea. Gândul acesta o făcea să se simtă în cele mai frumoase vremuri din veacul lui Carol al IX-lea și ale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Domnului din Munte, pe care îl poartă și acum, după cum se știe. În anul 1689, în ziua de 15 iulie, spre seară, părintele Kerkabon, parohul Bisericii Maica Domnului din Munte, ieșise să ia aer pe malul mării, împreună cu sora lui, domnișoara de Kerkabon. Părintele, om mai în vârstă, era un foarte bun preot, pe care vecinii îl iubeau, după ce odinioară îl iubiseră vecinele. Ceea ce mai ales îl făcuse stimat era faptul că era singurul om al bisericii de prin partea locului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adresează stăpânei: Totuși, Rosalie se încăpățâna. Când credea că are o idee bună, nu renunța așa de ușor la ea. Doamna greșea socotind că umbra îi făcea rău. Mai curând, doamna se temea să nu deranjeze lumea; dar se înșela, domnișoara n-ar supăra, cu siguranță, pe nimeni, căci nu mai era nici un suflet care să trăiască acolo, domnul nu se mai arăta, iar cucoana avea să stea la băi până la jumătatea lui septembrie; asta era atât de adevărat, încât portăreasa
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
traducere de G. Marcuson), Editura Univers, București, p. 419. 85 Honoré de Balzac, O fiică a Evei (trad. de Lucia Demetrius), Editura pentru Literatură Universală, București,1969, pp.7-8. 86 Introducere. 87 Figuri III, p. 229. 88 Guy de Maupassant, Domnișoara Perle, în Opere, vol. III, trad. de Lucia Demetrius, Editura pentru literatură universală, București, 1966, p. 176. "Quelle singulière idée j'ai eue, vraiment, ce soir-là, de choisir pour reine Mlle Perle ! Je vais tous les ans faire les rois
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
proprie experiență înțelesul. „Na-na” înseamnă câteva palme, sau bețe, ori curele, aplicate la partea dor- sală. Cum eu nu pot face asemenea lucruri cățelușei, mă mulțu- mesc să însoțesc silabele de amenințare cu mișcarea semnificativă a arătătorului mâinii drep-te. Și domnișoara pricepe brusc și înțelesul silabelor și semnificația gestului. După care începe să se gudure și să ceară mângâiere. Șmecherii feminine... Un bob zăbavă, pentru că nu am spus totul despre domnișoa- ra Nana. Chiar din primele zile ale întâlnirii noastre, am
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
hohote, să merg să o iau acasă că nu mai suportă infernul ăla. Nu aveam cum să o iau acasă cu un tub în plămân. Vineri dimineață, la prima oră, am mers să o iau acasă. A pansat-o o domnișoară, însă eu nu am fost atentă decât la discuția acelei domnișoare. Vorbea cu cineva la telefon, să-i găsească, pentru nu știu ce lucrare, un pacient să-i „umfle” diagnostice grave. Atât de fericită a fost mama când s-a văzut acasă
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
infernul ăla. Nu aveam cum să o iau acasă cu un tub în plămân. Vineri dimineață, la prima oră, am mers să o iau acasă. A pansat-o o domnișoară, însă eu nu am fost atentă decât la discuția acelei domnișoare. Vorbea cu cineva la telefon, să-i găsească, pentru nu știu ce lucrare, un pacient să-i „umfle” diagnostice grave. Atât de fericită a fost mama când s-a văzut acasă. Ce a arătat mama în lunile ce au urmat? Zâmbete, curaj
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
decorat de autoritățile militare nu numai pentru bravurile ostășești, ci și pentru intervențiile chirurgicale în vederea salvării răniților. Se a specializa timp de doi ani la spitalul Louis din Paris, unde o va cunoaște și pe viitoarea sa parteneră de viață, domnișoara Violette Boujard, originară din orășelul Iverdon, situat pe malul lacului Léman, din Elveția. Timp de opt ani, între 1920 - 1928 va profesa ca medic chirurg la Oltenița. Doctorul Constantin Deculescu n-a activat numai pe tărâm medical, ci și politico-administrativ
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
în primire a întreprinderii de către Filipache, în calitate de director, act fondator simbolic pentru lumea nouă ce se construiește acum; 5) îndepărtarea falsului comunist Anghel și, prin el, a ultimelor reziduuri burgheze, alcătuite din speculați precum Marinescu/Vasilescu, fostul ofițer devenit contabil, domnișoara Gabi/Irma, secretara și amanta directorului et alii. Punctul culminant, cu maximă valoare ideologică, este naționalizarea întreprinderii. Victoria Partidului prin reprezentații săi, în frunte cu comunistul deplin Filipache, anunță prefacerea întregii societăți, facerea lumii comuniste, căreia Filipache îi stabilește în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
programul revistei, stilul se apropie într-adevăr de cel al manifestelor avangardei: "Bătrânilor cu umbrelă, gută sau lavalieră. Doamnelor, care își declară sau nu aptitudinile pentru șerbet și tricotaj, dar care preferă să facă scandal și versuri. Domnilor, Doamnelor și Domnișoarelor, care și-au refugiat în artă insuficiențele unei adolescențe oropsite, necazurile unui trai neîmplinit, care au putut să le subție sensibilitatea și să le stimuleze imaginația; celor pe care blestemul unei cocoașe fizice sau psihice i-a împiedicat să devie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Dintr-un text comun - destinsă, prielnică unei melancolii ușoare, chiar surîzătoare: „Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu lumina electrică, peste clopotniți a făcut case, peste sfinți bancheri, peste poeți șoferi, peste catedrale a întins conductele latrinelor sale; burghezia a înlocuit biserica cu cinematograful, familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul -, uneori își scriu lor înșile, ca domnișoara citată într-un articol dintr-o revistă medicală a momentului: o franțuzoaică „privé d’amour”, „care-și scria ei singure anonime și la toată lumea din orașul în care locuia”.1) Celibatar pînă la vîrsta de 47 de ani, și fratele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu amintitul citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește cu graba din plictiseală a lui Bacovia. Și un alt exemplu, din „Divagări utile”: „S-a dus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]