9,239 matches
-
prin condițiile ca pe frontiera incintei cubice, componenta tangențială a câmpului electric si cea normală a câmpului magnetic să fie nule. Esența calculelor poate fi obținută din problema analoagă privind o singură funcție "φ"("x,y,z,t") care satisface ecuația undelor: formula 14 cu condiția ca "φ" să se anuleze cand "x,y,z" = 0 sau "L". Soluția "φ"("x,y,z,t") este o superpozitie de soluții elementare "φ"("m,n,p;x,y,z,t") care pot fi numerotate
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
unele cu altele. În virtutea izotropiei, fiecare din aceste "radiații parțiale" exercită o presiune asupra pereților egală cu Δ"U"("q,V")/(3"V"). Calculul variației energiei Δ"U"("q,V") în timpul comprimării se face analog cu cel al energiei totale (ecuația (6)): formula 22 de unde se vede prin integrare că mărimea Δ"U"("q,V")"V" ramâne constantă în acest proces: formula 23 astfel că formula 24 Acum se poate evalua densitatea de energie raportată la un interval Δ"λ" de lungimi de undă
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
în cavitate. Dacă distribuția inițială de energie este aceeași cu a corpului negru, ea rămâne identică cu aceea a corpului negru (așa cum s-a arătat în paragraful precedent) și formula de mai sus ne arată evoluția ei în timpul comprimării. Din ecuația (5) se vede că într-un proces adiabatic "V" = "const/T". Din (16) se obține lăsând Δ"λ" -> 0: formula 27 ceea ce reprezintă ecuația (W), dacă se ține seama de (2). Formula lui Wien (W) a jucat un rol central în
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
a arătat în paragraful precedent) și formula de mai sus ne arată evoluția ei în timpul comprimării. Din ecuația (5) se vede că într-un proces adiabatic "V" = "const/T". Din (16) se obține lăsând Δ"λ" -> 0: formula 27 ceea ce reprezintă ecuația (W), dacă se ține seama de (2). Formula lui Wien (W) a jucat un rol central în argumentele care au dus la „descoperirea” cuantelor. Wien a obținut pentru contribuțiile sale la teoria radiației Premiul Nobel pentru fizică în 1911. În
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
mai sus nu oferă nici un sistem prin care sa legăm între ele amplitudinile modurilor cu aceiași indici ("m,n,p") corespunzând cuburilor cu laturile "L" și "L-ΔL", cu Δ"L" oricât de mic. Pentru asta se caută soluții ale ecuației (U) a undelor sub forma unei serii Fourier: formula 28 într-o cutie cubică cu latura lent variabilă "L"(εt). Se verifică că, "până la corecții de ordinul ε", "T"("t,m,n,p") este independent de ceilalți coeficienți și ascultă de
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
U) a undelor sub forma unei serii Fourier: formula 28 într-o cutie cubică cu latura lent variabilă "L"(εt). Se verifică că, "până la corecții de ordinul ε", "T"("t,m,n,p") este independent de ceilalți coeficienți și ascultă de ecuația: formula 29 Soluția ei nu este "A" sin("ckt"+"ψ") , cu "A"("m,n,p"), "k = 2"π"√("m"+"n"+"p")/"L" și "ψ"("m,n,p") constante, ci mai complicată: în general faza "ψ" depinde de timp și crește cu
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
A"("m,n,p"), "k = 2"π"√("m"+"n"+"p")/"L" și "ψ"("m,n,p") constante, ci mai complicată: în general faza "ψ" depinde de timp și crește cu timpul indefinit, iar amplitudinea variază și ea încet cu timpul. Ecuația admite însă un "invariant adiabatic" formula 30 Prin aceasta se înțelege că mărimea "I" variază mai puțin de "const"×ε într-un interval de timp 0<t<1/ε (intervalul de timp tinde la infinit când ε tinde la zero!).La
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
alții. El a fost și primul care a descoperit că planetele urmează orbite eliptice, pe care a calculat numeroase constante astronomice, cum ar fi perioadele planetelor, momentele eclipselor de Soare și de Lună, și mișcarea instantanee a Lunii (exprimată ca ecuație diferențială). Printre cei mai vechi adepți ai modelului lui Aryabhata s-au numărat Varahamihira, Brahmagupta, și Bhaskara II. Traducerile în limba arabă ale lucrării "Aryabhatiya" au fost disponibile începând cu secolul al VIII-lea, iar traducerile în limba latină au
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
rotește în jurul Pământului, similar sistemului tychonic propus mai târziu de Tycho Brahe spre sfârșitul secolului al XVI-lea. Sistemul lui Nilakantha, însă, era mai eficient din punct de vedere matematic decât sistemul tychonic, deoarece lua, în mod corect, în calcul ecuația centrului și mișcărilor latitudinale ale lui Mercur și Venus. Majoritatea astronomilor din școala de astronomie și matematică Kerala care i-au urmat au accepted modelul său planetar. În secolul al II-lea î.e.n., astronomul elenist Seleucus din Seleucia se pare
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
până în timpul Renașterii, când s-a dezvoltat metoda modernă de împărțire, numită metoda șahului, deoarece a fost inspirată de unele mișcări pe tabla de șah. Unele din primele descoperiri matematice țin de extragerea rădăcinii pătrate, a rădăcinii cubice, rezolvarea unor ecuații polinomiale, trigonometrie, fracții, aritmetica numerelor naturale, etc. Acestea au apărut în cadrul civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului. În Grecia antică, matematica, influențată de lucrările anterioare și de specificațiile filosofice, generează un grad mai mare de abstractizare
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
matematice care studiază funcțiile pe mulțimea numerelor complexe. Este utilă în multe ramuri ale matematicii și fizicii. Analiza complexă se ocupă în special cu funcțiile analitice de variabilă complexă. Deoarece părțile reale și imaginare ale funcției analitice trebuie să satisfacă ecuația Laplace, analiza complexă este aplicată pe larg în probleme bidimensionale din fizică. Analiza complexă este una din ramurile clasice ale matematicii ce are rădăcini în secolul al XIX-lea și chiar mai devreme. Nume importante ce au dezvoltat această disciplină
Analiză complexă () [Corola-website/Science/314283_a_315612]
-
spațierea între straturi. Energia potențială postulată a unei molecule este dată de: Aici, constantă α cuantifică intensitatea interacțiunii între moleculele adiacente. Potențialul este apoi utilizat pentru a obține proprietățile termodinamice ale sistemului, presupunând echilibru termic. El are ca rezultat două ecuații auto-consistente care trebuie să fie rezolvate numeric, soluțiile lor fiind cele trei faze stabile ale cristalului lichid. În acest formalism, un material cristal lichid este tratat ca un continuum; detaliile moleculare sunt complet ignorate. Mai degrabă, această teorie consideră perturbații
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
cunoaște până acum. Drept dovadă folosesc descoperirile recente pe Pamant a câtorva forme de viață excepționale, deosebite de toate formele tradiționale: . Așa de ex.: „SETI” este un acronim de la expresia engleză „Search for Extraterrestrial Intelligence” (română: Căutarea vieții extraterestre inteligente). Ecuația lui Drake a fost adesea folosită pentru a estima numărul cel mai probabil de civilizații extraterestre din propria noastră galaxie. Ecuația este rezultatul unui produs de factori, dintre care unii sunt numere supraunitare (*"R", *"n" și "Ț"), iar alții sunt
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
Așa de ex.: „SETI” este un acronim de la expresia engleză „Search for Extraterrestrial Intelligence” (română: Căutarea vieții extraterestre inteligente). Ecuația lui Drake a fost adesea folosită pentru a estima numărul cel mai probabil de civilizații extraterestre din propria noastră galaxie. Ecuația este rezultatul unui produs de factori, dintre care unii sunt numere supraunitare (*"R", *"n" și "Ț"), iar alții sunt probabilități (deci numere sub-unitare, "f", "f", "f" și "f"). formulă 1 Ecuația sintetizează concepte științifice esențiale folosite în studierea vieții extraterestre și
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
cel mai probabil de civilizații extraterestre din propria noastră galaxie. Ecuația este rezultatul unui produs de factori, dintre care unii sunt numere supraunitare (*"R", *"n" și "Ț"), iar alții sunt probabilități (deci numere sub-unitare, "f", "f", "f" și "f"). formulă 1 Ecuația sintetizează concepte științifice esențiale folosite în studierea vieții extraterestre și comunicarea prin unde electromagnetice. Criticarea cea mai frecventă a ecuației lui Drake se referă la acei factori ai săi care sunt conjuncturali. Ca atare, eroarea asociată cu acești factori, amplificata
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
sunt numere supraunitare (*"R", *"n" și "Ț"), iar alții sunt probabilități (deci numere sub-unitare, "f", "f", "f" și "f"). formulă 1 Ecuația sintetizează concepte științifice esențiale folosite în studierea vieții extraterestre și comunicarea prin unde electromagnetice. Criticarea cea mai frecventă a ecuației lui Drake se referă la acei factori ai săi care sunt conjuncturali. Ca atare, eroarea asociată cu acești factori, amplificata de produsul lor, conduce la un interval de valori care este foarte larg și, în concluzie, ecuația nu poate fi
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
mai frecventă a ecuației lui Drake se referă la acei factori ai săi care sunt conjuncturali. Ca atare, eroarea asociată cu acești factori, amplificata de produsul lor, conduce la un interval de valori care este foarte larg și, în concluzie, ecuația nu poate fi folosită pentru a trage concluzii ferme. În 2012 celebrul astrofizician Stephen Hawking a afirmat că dacă vor întâlni în cale civilizații extraterestre, oamenii ar putea avea de suferit. Într-o discuție publică, organizată pe 15 iulie 2014
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
a capacității sale timpurii de a interpreta corect, plauzibil și, mai ales, valid din punct de vedere estetic sursele de inspirație, în transfigurarea cărora s-a folosit de un limbaj plastic surprinzător de bine însușit înaintea oricărei asimilări didactice instituționalizate. Ecuația accesului în sfera înțelesurilor subtile ale artei lui Traian Brădean nu poate sta însă într-un singur termen. Pe lângă autenticitate, mai trebuie aduse în discuție și relația cu tradiția, și rigoarea carteziană a definirii și compunerii câmpului plastic. Nu întâmplător
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
a audiat cursurile lui D.M. Sintsov, S.N. Bernstein, T.K. Russian. Ultimul, absolvent al unui gimnaziu din Chișinău, a fost conducătorul lucrării de diplomă a lui Neyman. Jerzy Neyman a pregătit pentru publicare cursul de lecții a lui Russian la disciplina Ecuații diferențiale. Licența luată în anul 1916 cu un subiect din calculul integral a fost menționată cu medalie de aur. La 1 septembrie 1917 a fost angajat ca asistent la catedra de matematică a Universității tehnice din Harkov, unde a luat
Jerzy Neyman () [Corola-website/Science/313441_a_314770]
-
Tula, în timpul lucrărilor Conferinței unionale în domeniul electrochimei compușilor organici. Este înmormântat la Moscova. În anii 1929-29 ține un curs de prelegeri de chimie coloidală la Universitatea Wisconsin din Madison City (SUA). Frumkin este fondatorul bazelor electrochimiei moderne. A aplicat ecuația termodinamică a lui Gibbs în procesul real al absorbției. A dedus ecuația stării stratului adsorbant. A examinat influența câmpului electric asupra absorbției moleculelor, a măsurat salturile potențielalor și polaritatea moleculelor. A studiat structura stratului electric dublu și influența lui asupra
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
la Moscova. În anii 1929-29 ține un curs de prelegeri de chimie coloidală la Universitatea Wisconsin din Madison City (SUA). Frumkin este fondatorul bazelor electrochimiei moderne. A aplicat ecuația termodinamică a lui Gibbs în procesul real al absorbției. A dedus ecuația stării stratului adsorbant. A examinat influența câmpului electric asupra absorbției moleculelor, a măsurat salturile potențielalor și polaritatea moleculelor. A studiat structura stratului electric dublu și influența lui asupra vitezei proceselor electrochimice. A introdus noțiunea de potențial zero. A propus o
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
mașina Enigma militară le conectează în ordine alfabetică directă: Aformula 1A, Bformula 1B, Cformula 1C etc. A fost nevoie de o bănuială foarte inspirată a lui Rejewski pentru a descoperi modificarea, iar după aceasta, el a reușit să rezolve și mai inspiratele sale ecuații. Cu excepția primelor modele A și B, ultimul rotor se afla înainte de un "reflector" (în , adică „roată de inversare”), o piesă patentată, care deosebea familia de mașini Enigma de diferitele mașini cu rotor proiectate în acea perioadă. Reflectorul conectează ieșirile ultimelor
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
lambertian". Folosind simetria funcției formula 21 deducem că, la incidență normală, reflectivitatea la unghiuri formula 42 mari are valoare mare. Daca suprafața este netedă, reflectivitatea ei este caracterizată de o singură funcție (pentru lumină nepolarizată) R(θ). Aceasta poate fi calculată cu ajutorul ecuațiilor lui Maxwell cunoscând indicii de refracție și coeficienții de absorbție ale celor două medii separate de suprafață (Formulele lui Fresnel).
Reflectivitate () [Corola-website/Science/314918_a_316247]
-
lui F pentru a avea proprietatea specificată. De cele mai multe ori reiese că nu putem accepta decât o parte F′ a lui F. Figura F′ este locul căutat deoarece: Din punct de vedere analitic determinarea unui loc geometric se bazează găsirea ecuației sau ecuațiilor care precizează mulțimea din care face parte locul geometric respectiv. Pentru locurile geometrice se disting două tipuri importante: Pentru primul tip de loc geometric este suficient ca într-un reper cartezian convenabil ales, să se transforme relația metrică
Loc geometric () [Corola-website/Science/318424_a_319753]
-
pentru a avea proprietatea specificată. De cele mai multe ori reiese că nu putem accepta decât o parte F′ a lui F. Figura F′ este locul căutat deoarece: Din punct de vedere analitic determinarea unui loc geometric se bazează găsirea ecuației sau ecuațiilor care precizează mulțimea din care face parte locul geometric respectiv. Pentru locurile geometrice se disting două tipuri importante: Pentru primul tip de loc geometric este suficient ca într-un reper cartezian convenabil ales, să se transforme relația metrică într-una
Loc geometric () [Corola-website/Science/318424_a_319753]