9,472 matches
-
ea își închipuie că, dacă i-ar fi spus " Nu te mai iubesc", accidentul nu s-ar mai fi produs ( aceeași frază o salvase pe prietena eroului de la o moarte sigură în accidentul aviatic prin care trecuse acesta); este o "ficțiune compensatoare", tipică celor care au antecedente traumatice. Or, fraza respectivă a rămas în memoria mea tocmai ca generator al accidentului... ( Și mi se pare, în continuare, că această variantă - în care, cu alte cuvinte, "Nu te mai iubesc" funcționează diametral
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
personajului negativ să apese pe trăgaci, personajul pozitiv se apleacă să-și lege șireturile și scapă cu viața. Mi-aș dori mult să fiu personaj pozitiv într-un film american. Nu știu însă cum să mă transfer din realitate în ficțiune. P.S. Și nici personaj pozitiv nu sunt.
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
și cu aceea dinlăuntru. Ca document uman, aceste lucrări reconfirmă, în acest timp al disoluțiilor și al scepticismului extrem pe care tocmai îl trăim, că mitul creației, al idealității artistice, al aspirației către incoruptibil și etern, nu este o simplă ficțiune, doar un exercițiu de retorică și un ornament metafizic pentru cei care se simt în siguranță, ci, pur și simplu, o realitate halucinantă, un moment de clarviziune în clipele de impas existențial. Și Georgeta Năpăruș a reușit, într-un mod
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
Elaine Scarry e de fapt îndrăzneață și interesantă, pentru că o "intenționa lizare" a durerii are urmări importante la nivelul alcătuirii identitare. În Dreaming by the Book autoarea pornește de la o conexiune similară, de data aceasta între imaginație și literatura de ficțiune. Cum se face că, se întreabă Scarry, izbutim să ne închipuim în culori atît de vii diverse peisaje sau chipuri descrise de marii scriitori, precum Flaubert sau Dickens, cînd imaginația noastră e mai curînd modestă atunci cînd vrem să ne
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
impuse de război ori cu arbitrariul regimului militar, cît cu hidra birocratică și cu suficiența artizanală și agresivă a breslei însăși. Breasla tocmai se instituționalizase sub firma O.N.C. "Dar (...) acest oficiu nici nu exista, emblema sa fiind doar o ficțiune", "nu exista decît titulatura", notează Cantacuzinul în Amintirile sale - cel mai impresionant text filmologic scris în acest secol în limba română, publicat la mai mult de 20 de ani după dispariția prematură a autorului (Întîlniri cu cinematograful. Amintiri, ediție îngrijită
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
film, decît o bună concordanță de colaborări multiple și ades anonime". A fost nevoie de o a treia lege în domeniu - a cărei promulgare I. Cantacuzino a obținut-o în pofida contextului și a momentului istoric, în aprilie 1941 - pentru ca acea "ficțiune, denumită "Oficiul Național Cinematografic", să devină în realitate un organism corespunzător acestei titulaturi", "care să mute centrul de greutate de pe planul birocrației pe planul creației". Ca atare, "organizarea instituției trebuia modificată din rădăcini, iar spiritul care îi prezidase activitatea trebuia
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
capitalei germane (comparată mereu cu Parisul) îi e posibilă doar prin mirosuri, sunete, suprafețe pipăite. Simțurile fotografului orb, de o acuitate teribilă, rețin și interpretează nu peisajul citadin ci o atmosferă definitorie, detalii declanșînd imagini mentale. Așa-numita proză de ficțiune domină Biblioteca L.I. în care sînt incluși scriitori faimoși precum Bohumil Hrabal, Christa Wolf, Ian McEwan, Bernard Schlink - toți cu fragmente din romane ce vor apărea în curînd la Univers. Tot aici îl găsim cu o proză și pe Antonio
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
ales atunci cînd mesajul teatral este vag. Ce se întîmplă în Magister Machiavelli mi s-a părut ambiguu, sofisticat și prețios inutil, zgomotos (și nu mă refer la intensitatea sunetelor). Îmbinarea pasajelor din Mătrăguna cu cele din Princepele, adică a ficțiunii cu non-ficțiunea, a unei comedii frumoase și inteligent scrisă cu un tratat despre putere și politică este, cel puțin așa cum arată pe scenă, de-a dreptul forțată. O atmosferă sumbră le cuprinde pe amîndouă, întunecînd întrucîtva miezul fiecăreia. Rîsul dispare
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
mai purtat vreodată: Tamina. Mi-o imaginez înaltă și frumoasă, are 33 de ani și s-a născut la Praga." Cu binecunoscutul său apetit pentru paradoxuri, Kundera dezvăluie, în cîteva propoziții, dublul statut al personajului literar: acesta există doar ca ficțiune creată de un autor, dar odată plăsmuit, lansat în lumea largă întocmai ca un vapor definitiv desprins de țărm, personajul are consistența aproape materială a unei făpturi reale. Poartă un nume, are trăsături distinctive, o istorie personală, și ne trezește
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
are trăsături distinctive, o istorie personală, și ne trezește sentimente la fel de vii ca și oamenii pe care îi întîlnim în carne și oase. Teza lui Amie Thomasson, autoarea unui studiu interesant consacrat relației dintre ficțional și metafizic, este că în calitate de ficțiuni, personajele literare aparțin unei clase generice, cea a artefactelor. Ceea ce o preocupă pe Thomasson este să afle un răspuns la paradoxul semnalat de Kundera, reformulîndu-l din perspectiva filozofului: care este statutul ontologic al personajelor ficționale? Reprezintă ficționalitatea un caz particular
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
e în-tîmplător (și spunînd asta îmi dau sea-ma că și truismele pot, uneori, șoca) - acest rival are și o confesiune diferită decît cel trădat și îi e și suzeran. Astfel, ceasul distrus este prologul, neștiut de nimeni nici în ficțiune (căci cititorii lipsiți de prejudecăți ai lui Dumas se numără pe degetele unei mîini), al nopții Sfîntului Bartolomeu - o hecatombă. Literatura e plină de ceasuri. Mai e, de pildă, și, mai mult sau mai puțin la întîmplare, și acela care
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
și acela care tot la întîmplare sună - deși lovit de un ceasornicar de meserie - la începutul piesei lui Bulgakov Ultimele zile. Ale lui Pușkin, mort aleatoriu și lipsit de sens, deși nu tocmai, pentru că un ceas rămîne, totuși ceas. În ficțiune, mai ales. Indiferent cine e cel care-l lovește, și de ce. Este absurdul unei morți - sau crime - anunțate, dar poate e și o paradoxală anticipare a eternității. Orice ficțiune se bazează pe un paradox sau, preferabil, pe mai multe. Anticiparea
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
sens, deși nu tocmai, pentru că un ceas rămîne, totuși ceas. În ficțiune, mai ales. Indiferent cine e cel care-l lovește, și de ce. Este absurdul unei morți - sau crime - anunțate, dar poate e și o paradoxală anticipare a eternității. Orice ficțiune se bazează pe un paradox sau, preferabil, pe mai multe. Anticiparea unei lumi în care timpul nu poate să fie nicicum altfel decît amintit, poate rememorat, dar măsurat - în nici un caz. Într-un scurt episod (nu se întinde pe mai
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
cel de-al treilea din romanele dumasiene ale ciclului dominat - acum, din plan secund, chiar terț - de francmasonul Balsamo, în cursul unei conversații de salon, același Louis XVI se dovedește a fi nu numai un bun ceasornicar, lucru știut în ficțiune și atestat chiar în istorie, ci și bun geometru. Chiar inventator. Cînd doctorul cel ulterior de tristă faimă (în ce mă privește) Guillotin se plînge că mașinăria-i de ucidere în masă - încă aflată în proiect - are o hibă, regele
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
și filozofic (cum credem toți, și nu cred că greșim, că a fost veacul al XVIII-lea), ghilotina se clintește din proiect. Nu știu dacă devine însă, prin aceasta, și inteligentă. Probabil, episodul e invenția lui Dumas. Ce altceva e ficțiunea decît o (mică) istorie apocrifă? Dar Louis XVI e un inventator adevărat. Căci va muri, reparatoriu, prin propriile invenții. Datorită mecanismelor - ceas și ghilotină - pe care, în timp, le-a reparat. Istoria și, mai ales, mentalul colectiv au legi mai
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
vezi poveștile pe această temă compilate de Carrière în Cercul mincinoșilor). Orice oază îți oferă azil, pentru o vreme, însă nu știu de te apără - pe întregul interval - și de stihii. Știu numai că fata morgana nu e niciodată o ficțiune. Nici corabia fantomă nu e. Insula are o calitate în plus, în raport cu utopiile localizate altundeva. Nu e doar neștiută și cu neputință de a fi găsită, deci oricînd și oriunde identificabilă. Ea mai poate fi și locul în care meridianele
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
extraordinară receptare. Împreună cu altele, de asemenea comentate în cartea sa de Al. Săndulescu, au scos din criză genul memorialistic, determinând acea ecloziune de care vorbeam, configurând un curent care aproape că a pus în umbră, pentru o vreme, literatura de ficțiune. Jurnalele, cărțile de memorii și cărțile-document, epistolarele erau căutate cu fervoare de cititorii primului deceniu postdecembrist și mai sunt căutate și azi. Rămâne totuși întrebarea pe care și-o punea recent, în „Ramuri”, N. Prelipceanu, reformulând-o pe aceea mai
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
afirmă că: „O asemenea poezie ține de senectutea unei culturi, de o vîrstă în care valorile livrești pot să țină locul valorilor vitale, deoarece acestea din urmă s-au subțiat la maximum, au devenit aproape transparente, friabile de prea multă ficțiune”. Dar intimitatea poeziei în chestiune e una paradoxală. Atingînd punctele cele mai sensibile, nucleele suferinde ale mărturiei sale, autorul pare a ezita în fața asumării acesteia, divagînd, povestind, înscenînd sub unghiul unei iluzorii înstrăinări de sine, a unei renegări. Cu cît
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
discursul său. Atît Mopete cît și alte personaje ale producției lui M. Ivănescu (V. Innopteanu, Dr. Cabalu, El Midoff, I. Negoiescu, tînăra Nefa, bruna Rowena etc.) probează tendința bardului de-a ieși de sub imperiul personalității, în sfera eliberatoare (impersonală) a ficțiunii. Dacă e să apelăm la conceptul, extrem de labil în accepțiile sale, de postmodernism, e clar că e dificil a-l aplica aci, întrucît personismul postmodern e ținut în șah de impersonalizarea modernistă... Antilirismului îi corespunde antiidealizarea. M. Ivănescu înregistrează starea
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
decât Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid (titlu inclus în dicționar). Rămâne, într-adevăr, deschisă întrebarea în ce măsură sunt „opere literare” atât omisiunile semnalate, cât și unele din non-ficțiunile totuși prezente. În scorul de 26 la 16 dintre ficțiune și non-ficțiune nu e reflectată situația prozei noastre postdecembriste, cel puțin așa cum arăta ea până de curând. Nu e mai puțin adevărat că raportul se schimbă treptat în favoarea ficțiunii, dar e un fenomen care se află în plină ofensivă. O
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
din non-ficțiunile totuși prezente. În scorul de 26 la 16 dintre ficțiune și non-ficțiune nu e reflectată situația prozei noastre postdecembriste, cel puțin așa cum arăta ea până de curând. Nu e mai puțin adevărat că raportul se schimbă treptat în favoarea ficțiunii, dar e un fenomen care se află în plină ofensivă. O problemă aparte o reprezintă literatura exilului, privită în ultimii doi-trei ani cu tot mai mult scepticism. Dicționarul clujean se află, înclin să cred, tocmai pe creasta scepticismului față de exil
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
pe lângă Din calidor și Ostinato de Paul Goma ar fi meritat să mai intre două-trei titluri ale aceluiași; Cuțitul verde și Care Daniel? de Al. Ciorănescu; Poveste cu țigani și Revoluție culturală de L. M. Arcade; ceva din proza de ficțiune sau jurnalele franțuzitei Martha Bibescu; Hesperus și Pergamentul diafan de Ioan Petru Culianu; chiar mediocrul roman Ora 25 de C. V. Gheorghiu, care a făcut un eveniment literar la Paris, trebuie să fie ușor regăsibil într-un catalog general al literaturii
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
în sens negativ (Gothika), fie în sens pozitiv (Pur și simplu dragoste), și Dogville nu este numai unul al valorii artistice, ci și , mai ales, acela dintre ceea ce sîntem și ceea ce ne închipuim că sîntem. A trăi prea mult printre ficțiunile din prima categorie echivalează cu a trăi în iluzie, în fantasmă, cu a uita de propria natură, în sfîrșit echivalează cu pericolul de a avea aceeași soartă cu cei din Dogville.
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
ar fi cerut adresa Annei Karenina ?”. Fără a avea un sistem estetic bine articulat, Ionel Teodoreanu găsește, totuși, expresii memorabile: „Calul troian al creațiunii este omul viu” sau „Imaginația (este) antropofagă, hrănindu-se cu oameni vii pentru a da viață ficțiunilor”. O definiție metaforică a scriitorului este repetată frecvent în interviuri și e pusă și în gura unui personaj - artist, Catul Bogdan din Lorelei: „Să-ți aduci aminte de oameni care n-au existat, devenind biograful lor”. Scriitor extrem de prolific, publicînd
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
să lipești deasupră-le cu scotch ori gumă arabica o privire/ decupata din vreun album; numai tu poți picura în ipsosul/ exoftalmic un bob de atropina./ Ziua străbate cu greu, pește ochii ei/ mașina ta de scris trece doliul panglicii sale - ficțiunea./ Și iată-i: se mișcă, se umplu de știri, de române fluviu,/ de lacrimi și foiletoane, aprige pamflete și reportaje de pe front, de țipetele dezarticulate ale poetului/ cîndva tînăr și genialoid, azi - un raft incert de bibliotecă. ăîncă puțină îți
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]