8,881 matches
-
criticile la adresa studenților rostite (parțial pentru a-și păstra demnitatea) în fața secretarului general sovietic Gorbaciov în urma unei întâlniri la Beijing. Pe 18 mai, Zhao și Li Peng s-au întâlnit cu studenții protestatari. Li a plecat repede, dar, după cum, spre furia lui, avea să audă mai trârziu, Zhao a rămas să vorbească cu ei, având o atitudine înțelegătoare și conciliantă și sugerând că aceștia aveau ,,dreptate". Zhao a demisionat mai târziu în aceeași zi; a doua zi, Li Peng a declarat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
purtau cu noi constuctorii gălățeni ca stăpânii de sclavi. Fiecare dintre ei își impunea cu duritate părerile, dacă nu le plăcea o construcție, în loc să vorbească cu cel care a construit desenul, apuca marginea desenului de pe planșetă și îl rupea cu furie, îl mototolea și-l arunca la coș, fără altă explicație. Atunci am organizat cu Neluțu și cu ajutorul unor tineri de bună credință din cadrul Filialei, o ședință mare, la care eu am luat cuvântul și am atacat critic atitudinea neomenoasă a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Institutului Politehnic, erau în dotarea normală a acestei biblioteci”. „Da, dar în bibliotecă erau și reviste sovietice, de ce nu le-ai cercetat și admirat pe acestea?” Către finalul ședinței, s-a mai ridicat un revoluționar turbat și a strigat cu furie: „Și mai sunt desigur mulți alții care s-au ascuns, s-au sustras vigilenței noastre, care, deși dușmănoși, s-au abținut de a se manifesta public, ca de exemplu” - și căutând cu ochii de jur împrejur, și-a oprit privirea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Mahmud al II-lea aplicase deja o reformă a forțelor navale, care fuseseră acum efectiv distruse de puteri cu care Poarta nu se afla în stare de război. Flotilele au continuat să patruleze de-a lungul coastelor grecești. Valul de furie și frustrare era îndreptat în primul rînd împotriva Rusiei, care era răspunzătoare de majoritatea umilințelor din trecut. Războiul izbucnit în 1828 a fost dus în cele mai vitrege împrejurări. Forțele militare nu erau pregătite de luptă și nu exista nici o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și riscă să răcească. Viața ei era extrem de previzibilă. Probabil de dimineață își scosese la plimbare câinele gras și tembelizat de prea multă mâncare și lâncezeală. Acum, după-amiaza, aștepta să se întoarcă vecinii de la lucru și să-i descoasă. Și furia asta a ei împotriva mea nu o înțeleg nici până azi. Era o zi superbă. Și o babă cu nervii la pământ, care se plictisea în apartamentul proprietate personală dintr-un cartier urât de blocuri urâte, a văzut în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mult pe Cora, cum ni se plânge Într-o scrisoare, alegând-o ca victimă a lor „cea mai Însemnată de viață, de subtilitățile ei și de diamantele ei“, cum scria Emanoil Bucuța În necrologul de la 17 februarie 1924. Eriniile sau Furiile, Megera, Alecto sau Tisifona, o urmăreau pe Cora de aproape, chiar din preajma ei și sub Înfățișa rea - cine ar crede? - a maică-sii, văduva medicului din Cons tanța, și a fiicei acesteia, arhitecta - amândouă de o natură atât de deo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adică, sufletul meu de păgân pentru viața și fericirea viitoare. Pentru asta, Îmi puneam dinainte, la excelentul restaurant Enescu și Andreescu de lângă grădina palatului regal, sau la Toboc, În Bărăție, sau uneori și mai bine acasă, la nevastă: o far furie cu tahân sau cu ciorbă de caracatiță, sau de mânătărci, de ștevie, de lobodă sau, mai bune ca toate, o ciorbuliță de fasolică oușoară, cu o ceapă tocată mărunt la masă, ardei iute, piper, untdelemn, oțet și un pumn de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mele de mai târzior: Nini, moartă ofti coasă; Leanca, astăzi spectru scofâlcit și de aceea rușinată când Îmi iese În cale; și Eugenia, care le va supraviețui, sunt sigur, pe toate, spre a le răzbuna și a mă pedepsi precum Furiile Infer nului cu părul lor Împletit cu șerpi, torța Într-o mână și pum nalul În cealaltă; și, așa cum horoscopul avea să-mi confirme târziu de tot, sub conjuncția fericită a lui Venus În Fecioară: „Vei fi atras spre persoane
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alți câțiva din cei care am cultivat genul femeiesc, unii cu posibilități de a-i complăcea mult mai mari, În timp de pierdut, În frivolități și În pârțaguri) m-a dus la con cluzia că, exceptând epocile de crize sau furii uretrale, respectiv uterine, femeile ne plictisesc mult mai mult decât le plictisim noi pe ele. „Ce bine ar fi de n-ar veni la Întâlnirea de diseară!“ m-am auzit adesea pe mine Însumi. Sau: „De-ar pleca odată mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vis și nu pot să intervin. Reacția tatei sau, mai precis, lipsa lui de reacție l-a enervat și mai tare pe Fanache, care s-a răzbunat stupid: i-a smuls tatei ochelarii de pe nas și i-a azvârlit cu furie, apoi i-a călcat în picioare. -Te îmbraci și mergi cu noi! s-a răstit el și a plecat, lăsându-l pe tata pe seama gealaților. Aceștia au fost mai omenoși. Tata s-a supus, s-a îmbrăcat cu mișcări calme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dispreț. Iar în privirea ei era ceva ce semăna cu o lamă de oțel ascuțită. Primul-secretar a avut confirmarea faptului că nu se înșelase: cu nemernica asta n-o s-o scoată ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în luptă. -Bă! a răcnit. Îndată s-a ivit un gealat în uniformă, care a bătut tocurile cizmelor, a luat poziție de drepți și a strigat: -Ordonați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de ajutor. Ce fel de lume e asta și cum o suportă, cum o ține Cel de Sus? Cum o suportă Lazarus și cei ca el, cum privesc ei netulburați toată grozăvia? Ei bine, nu înțeleg și deodată mă cuprinde furia, sunt furios pe îngerul Lazarus cu înțelepciunea sa și echilibrul său, cu mutra lui imperturbabilă, toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
scotea din minți pe fratele meu. Numai că, avea să constate curând Vlad, dracul nu mai era așa de negru. Ceva se petrecuse cu tovarășul Cameniță, acesta se schimbase, se mai cizelase, părul îi albise la tâmple, îi dispăruseră acea furie, acea cruzime de animal, acum în ochii lui mai puteai zări câte ceva, ceva ce uneori semăna cu îndoiala, cu golul fără margini, acum pe obrazul lui mai răsărea câte un zâmbet cu o licărire de omenie în el. Vlad se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
primul coș de gunoi. Îmi era silă de mine, de lumea în care mă născusem și de tot ceea ce avea să urmeze. Locuiam în cartierul Balta Albă și, până la jumătatea drumului spre casă, n-am conștientizat toate consecințele momentului de furie care mă împinsese să mă lepăd de munca mea de trei ani. Nu aveam un al doilea exemplar, deoarece scrisesem cartea direct la mașină. Brusc, m-a cuprins panica, în același chip în care mă copleșise și furia. Am schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
momentului de furie care mă împinsese să mă lepăd de munca mea de trei ani. Nu aveam un al doilea exemplar, deoarece scrisesem cartea direct la mașină. Brusc, m-a cuprins panica, în același chip în care mă copleșise și furia. Am schimbat autobuzul într-un soi de transă, sperând să nu se fi golit coșul de gunoi în care abandonasem pachetul cu cele câteva sute de file dactilografiate, iar când, prin jocul soartei, l-a găsit acolo unde îl surghiunisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar fi fost văzută din depărtare. În aceste Însemnări de călătorie, o liniște similară Învăluie cîteva episoade donquijotești sau chaplinești - cum ar fi deja aminititul furt al vinului, urmărirea nocturnă a celor doi de către „un roi de dansatori cuprinși de furie“, Înscrierea lor Într-un corp al pompierilor chilieni, Încîntătoarea escapadă a pepenilor și urma lăsată pe apă de cojile lor sau enigma fotografiei imposibile dintr-o colibă amărîtă de pe-un deal din apropierea Caracasului. Una dintre ultimele ieșiri În scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și grațioase, intrînd În contrast cu acele caverne Întunecate și ostile din orașul incaș. De asemenea, picturile sînt luminoase, aproape vesele și aparțin unor școli de pictură mult mai recente decît cea ermetică a metișilor care și-au pictat sfinții cu o furie Întunecată, captivă.“ Vizita făcută la Machu Picchu, pe 5 aprilie, servește drept subiect al unui articol publicat de Che În Panama, pe 12 decembrie 1953, În care e de găsit o strîngere minuțioasă de date și informații istorice, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
uimirea. Alberto, care se apropie de 30 de ani, vede acum Atlanticul pentru prima dată și e copleșit de această descoperire, care indică un număr infinit de cărări către toate capetele pămîntului. VÎntul proaspăt ne Învăluie simțurile cu puterea și furia mării; totul se transformă sub atingerea sa; chiar și Comeback∗ privește lung, cu năsucul său ciudat În vînt, la panglicile argintii care se desfășoară În fața sa de cîteva ori pe minut. Comeback e deopotrivă un simbol și un supraviețuitor; simbol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ducă la granița cu Chile. Y YA SIENTO FLOTAR MI GRAN RAÍZ LIBRE Y DESNUDA...Y Deja Îmi simt marea rădăcină plutind, liberă și nudă... Ne adăposteam În bucătăria secției de poliție de o furtună care, afară, Își dezlănțuia Întreaga furie. Am citit și am recitit scrisoarea - de necrezut! Ca din senin, toate visurile mele Îndreptate spre acasă, legate de ochii care mă petrecuseră În Miramar, s-au făcut una cu pămîntul, aparent fără nici un motiv. M-a cuprins o epuizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai puțin pompos, dar nu mai puțin adevărat, În campania de dimensiuni epopeice care este cucerirea teritoriului chilian. Dacă, În momentul În care conchistadorul Își vedea moartea cu ochii, În mîinile invincibilului araucanian Caupolicán, n-ar fi fost cuprins de furie, ca un animal hăituit, n-am nici un dubiu că, judecîndu-și viața, Valdivia ar fi simțit că moartea sa e pe deplin justificată. El aparținea acelui soi special de oameni pe care specia Îi naște doar din cînd În cînd, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Înconjurau. Nomazii convertiți s-au concentrat pe expansiunea Tahuantinsuyo-ului, fortificîndu-și centrul teritoriului cucerit - buricul Pămîntului - Cuzco∗. Aici a luat naștere, ca un sistem defensiv al imperiului, impozantul Sacsahuamán, care veghează de sus asupra orașului și protejează palatele și templele Împotriva furiei inamicilor imperiului. Imaginea actuală a orașului Cuzco este reflectată, din păcate, de fortărețele distruse din prostia conchistadorilor spanioli ignoranți, de ruinele templelor profanate, de locurile prădate și de fețele unei rase abrutizate. Acest Cuzco te face să devii războinic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se ridice la statutul de dominatori, ei au construit temple și un castel pentru preoți. În acest fel, exprimîndu-și măreția În piatră, ei au transformat impozantul Cuzco În orașul cucerit, În cele din urmă, de spanioli. Chiar și azi, cînd furia animalică a gloatei cuceritoare transpare din fiecare gest făcut pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile lor din piatră Încă se ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile vremii. Trupele de culoare albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile lor din piatră Încă se ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile vremii. Trupele de culoare albă deja prădaseră orașul Învins, atacînd templele incașe cu o furie de nestăpînit. Și-au satisfăcut lăcomia după aurul ce acoperea pereții, În reprezentări perfecte ale lui Inti, Zeul-Soare, prin plăcerea sadică de a preschimba simbolul voios și dătător de viață al unui popor aflat În suferință cu simbolul Îndurerat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și grațioase, intrînd În contrast cu acele caverne Întunecate și ostile din orașul incaș. De asemenea, picturile sînt luminoase, aproape vesele și aparțin unor școli de pictură mult mai recente decît cea ermetică a metișilor care și-au pictat sfinții cu o furie Întunecată, captivă. Toate bisericile exprimă În fațadele și altarele lor Întregul țel al artei Churrigueresque de Înfrumusețare cu aur∗. Această imensă bunăstare le-a permis aristocraților să reziste armatelor de eliberare a Americii pînă În ultimul moment. Lima reprezintă exemplul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
partea oamenilor. Știu asta, văd scris pe cerul nopții că eu, ipocrit eclectic al doctrinei și psihanalist al dogmei, urlînd ca un posedat, voi lua cu asalt baricadele sau tranșeele, Îmi voi lua arma pătată cu sînge și, plin de furie, voi masacra orice dușman care-mi va cădea În mîini. Și văd, ca și cînd o epuizare imensă ar copleși această exaltare proaspătă, mă văd pe mine Însumi, jertfit În revoluția cea adevărată, marea Încercare a voinței individuale, proclamînd un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]