8,040 matches
-
apărarea patriei", editat de către Ministerul Apărării Naționale este foarte concludent în acest sens (Toma et. al: 1974). Aceste formațiuni nu și-au îndeplinit până la urmă rolul fundamental, acela de a mobiliza populația în jurul regimului prin instrumentare unei permanente imagini a inamicului extern. În plus, armamentul pus la dispoziție gărzilor era învechit iar instrucțiunile de luptă superficiale. Judecând logic nu prea se vede utilitatea acestor gărzi patriotice decât doar ca o formă de mobilizare a cetățenilor și o atragere a lor de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de masă". Tehnicile sale de luptă sunt variate, "în raport cu posibilitățile poporului, națiunii, forțelor sociale care îl susțin și îl poartă"; chiar dacă este indicat ca adversarul să nu fie "masacrat", totuși, acest aspect depinde până la urmă de comportamentul său. Lupta împotriva inamicului nu comportă în nici un caz "restricții sau prejudecăți"; invadatorul trebuie respins și "ființa națională" apărată cu orice preț. Mai departe, aflăm că "războiul popular este un război de durată". Prelungirea sa reflectă capacitatea de rezistență a populației și erodarea progresivă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sau prejudecăți"; invadatorul trebuie respins și "ființa națională" apărată cu orice preț. Mai departe, aflăm că "războiul popular este un război de durată". Prelungirea sa reflectă capacitatea de rezistență a populației și erodarea progresivă a forțelor, materiale și morale, ale inamicului. În sfârșit, acest tip de război "dispune de propriile sale forme și procedeee de luptă", dintre care cea mai importantă este "strâns[a] corelare a dimensiunilor social-politice cu formele și procedeele luptei armate" și este de asemenea "un război total
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
-ului activ în perioada interbelică: partidul trebuia să obțină o nouă identitate, conformă cu aspirațiile ideologice mobilizatoare și integrative ale leninismului romantic. Aceasta își va fi fost autosuficientă, nemaidepinzând de centrul moscovit care începuse să fie perceput progresiv ca un inamic al intereselor naționale ale RSR. Este știut că încă în 1943 declara Ceaușescu la împlinirea a cincizeci de ani de la înființarea PCR în hotărârea Prezidiului Comitetului Executiv al Cominternului privind autodizolvarea Internaționalei Comuniste, evidențiindu-se "deosebirea adâncă a problemelor ce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
producție, progresul social multilateral, înaintarea accelerată pe calea socialismului și comunismului (Rolul conducător al partidului...: 1972, 45). După ce își proclamă astfel dreptul de a "construi socialismul" în conformitate cu propriile norme și metode, detașându-se astfel de centrul moscovit, leninismul romantic reliefează inamicul împotriva căruia "tezele din iulie" au fost orientate. Este vorba de membrii societății care nu îi acceptau primatul ideologic și de mentalitatea "mic-burgheză", care încă deținea o pondere socială amenințător de mare pentru viziunea leninismului romantic asupra dezvoltării "societății socialiste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Leninismul romantic, după cum s-a amintit, nu s-a mulțumit să reacționeze, la fel ca majoritatea celorlalte regimuri leniniste, la provocarea ideologică a Occidentului; dimpotrivă a acționat direct și prin toate mijloacele pe care le avea la îndemână împotriva supremului inamic. Care era accepțiunea romantic leninistă asupra drepturilor omului? Așa cum am observat, drepturile omului nu puteau fi împlinite decât prin intermediul popoarelor, neputând fi gândite disociat de acestea din urmă. Unitatea organică dintre individ și națiune, postulată de către romantici, reprezintă un element
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
le incumbau acestora: respectarea legislației în vigoare, îndeplinirea "serviciului militar" și, cea mai importantă obligație dintre toate, "apărarea patriei". Aceasta era considerată "datoria sfântă a fiecărui cetățean al Republicii Socialiste România. Călcarea jurământului militar, trădarea de patrie, trecerea de parte inamicului, aducerea de prejudicii capacității de apărare a statului, constituie crimele cele mai grave față de popor și sunt pedepsite prin lege cu toată asprimea" (Constituția RSR: 1969, 12; subl. m.). Așa cum se poate constata, leninismul romantic era închegat ideologic în faza
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
progresivă care cuprinsese "lagărul socialist" începând cu sfârșitul anilor '60, trecând prin anii '70 și devenind tot mai vizibilă în a doua jumătate a anilor '80 leninismul romantic și-a îngustat eșafodajul, nu și militantismul cu care asalta în continuare inamicul ideologic, restrângându-se în jurul gândirii lui Ceaușescu însuși, originea și concomitent dimensiunea sa cea mai importantă. În plan extern, cultul personalității lui Ceaușescu avea același conținut romantic, prezentându-se însă într-un ambalaj propagandistic mai puțin strident. Liderul PCR era
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
înmulți și a "construi socialismul". Abaterea de la sarcinile demografice și "muncitorești" trasate de către PCR întregii populații, indiferent de apartenența națională sau etnică, echivala cu manifestări "contrarevoluționare"; oricum, după cum știm de la Kenneth Jowitt (1993), societatea în general reprezenta un teren ideologic inamic pentru regimurile leniniste, impregnat fiind de spirit "burghez". Ceaușescu însuși, la al XII-lea Congres al PCR, afirma cu intransigență nedisimulată că "partidul va combate cu tărie propaganda naționalist-șovină a cercurilor reacționare din afară, denaturarea realităților din țara noastră, încercările
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unei contractări fascizante a leninismului romantic, percepută ca o ultimă formă de profilaxie în fața invaziei de acum ubicue a realității "burgheze". Situația s-a deteriorat atât de puternic încât în vara anului 1989 Ungaria nu mai considera Occidentul drept principalul inamic, ci România (Devlin: 1989, 1). Cu un an înainte, Gorbaciov primise o scrisoare de protest din partea unor cetățeni sovietici de naționalitate maghiară din Ucraina subcarpatică prin care erau denunțate abuzurile asupra conaționalilor lor din RSR (Socor: 1988b, 586- 588). Pluralismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
socialismului"? Regimul leninist din Polonia nu făcea altceva decât să contribuie, voluntar, la propria eroziune. Sigur, situația era tensionată, iar Polonia și România socialiste incomparabile în multe privințe, așa cum urmează să vedem; eroarea majoră fusese comisă însă prin legitimarea existenței inamicului, a spiritului "mic-burghez" cu alte cuvinte, și PMUP nu ar fi ajuns în această situație, considera conducerea de la București, dacă ar fi abordat revendicările populare conform clasicei rețete leniniste a "bățului și morcovului" (vezi SR/Romania: 31 October 1980, 3
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
primul, în raport cu periferia partidului "îmburghezit"; al doilea, în raport cu populația pe care o asalta ideologic, propagandistic și polițienesc; al treilea, în raport cu "lagărul socialist", supus la rândul său unui proces de "îmburghezire" în progresie geometrică și, în sfârșit, al patrulea, în raport cu eternul inamic, lumea non-leninistă. Relațiile româno-sovietice s-au schimbat considerabil odată cu intrarea în scenă a lui Mihail Gorbaciov. La început, retorica reformistă a noului lider sovietic nu părea considerabil diferită de cea unora dintre predecesorii săi, Hrușciov în special. Conducerile est-europene, și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
October 1988e, 570-572). Este posibil ca problemele politice cu care se confrunta Gorbaciov (ascensiunea opoziției "conservatoare") să fi determinat din partea acestuia o abordare mai moderată a sateliților est-europeni în general, ale căror nemulțumiri putea fi ușor cuplate cu cele ale inamicilor săi politici. La fel, industria românească avea tot mai multă nevoie de materiile prime sovietice, acum când posibilitățile de a le obține din alte părți scăzuseră considerabil, și pe care le plătea prin produse alimentare. Rezultă că și Ceaușescu avea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
În primul rând, importanța individului este secundară pentru ingineria socială romantic leninistă. Dacă nu subscria la principiile partidului, individul era considerat, după cum am putut constata, "dușman de clasă", "contrarevoluționar", "element declasat", lipsit de "patriotism" și manipulat de către forțele "dușmănoase" ale inamicului exterior, de obicei "imperialismul" sau "burghezia internațională", dar care puteau proveni, la nevoie, și din interiorul "lagărului socialist". Proiectul revoluționar al leninismului romantic nu făcea distincție, la nivel extern, dar și la nivel intern, se poate argumenta, între inamicii săi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale inamicului exterior, de obicei "imperialismul" sau "burghezia internațională", dar care puteau proveni, la nevoie, și din interiorul "lagărului socialist". Proiectul revoluționar al leninismului romantic nu făcea distincție, la nivel extern, dar și la nivel intern, se poate argumenta, între inamicii săi ideologici, respectiv naționali. O atitudine, așa cum observă Michael Shafir, "xenofobă" (Shafir: 1989a, 1-12). Chiar și atunci când individul era convins de corectitudinea principiilor romantic leniniste, dezvoltând deci "conștiință revoluționară", se găsea în același raport de inferioritate față de PCR. În cadrul regimurilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
politic, în conformitate cu o ideologie totalitară. În al doilea rând, organizațiile neguvernamentale care constituie coloana societăților civile se administrează după reguli proprii, independente de sfera politică. Regimurile leniniste, și leninismul romantic în particular, percep societățile pe care le guvernează ca un inamic ideologic, urmărind "convertirea" treptată a acestora. Bineînțeles că orice inițiativă civică venită "de jos" este imediat catalogată drept "contrarevoluționară" și tratată ca atare. Participarea politică este organizată, gestionată și supravegheată direct și permanent de către partidul-stat leninist. În Occident, genul acesta
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ca atitudine socială și componentă a filosofiei politice plurale nu are nicio șansă de a fi reconciliată cu intransigența revoluționară tipică regimurilor leniniste. Este esențialmente "contrarevoluționară" deoarece slăbește coeziunea "monolitică" a partidelor leniniste, unitatea lor de "granit", și permite astfel inamicului ideologic să câștige teren prețios, o eroare care va compromite în cele din urmă întreg proiectul leninist. Toleranța nu poate fi echivalată decât cu slăbiciunea, nehotărârea sau "deviaționismul mic-burghez". Temporar, mișcările leniniste pot intra în diferite coaliții și alianțe, arătându
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
contribuit enorm la "umanizarea" capitalismului occidental. În Rusia, pe de altă parte, ideile marxiste au fost transformate din instrumente de cercetare empirică având rol declarat emancipator în arme de luptă pentru care practica socială nu mai reprezenta reperul absolut, ci inamicul care trebuia modelat în numele unor principii pseudoreligioase și pseudoștiințifice, așa cum a demonstrat Alain Besançon (1993). Materialismul istoric al lui Marx, originat din activitatea socială propriu-zisă, și care confirma sau infirma evaluările teoretice ale autorului, acestea modificându-se în consecință este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
paralel ca un agent. Pentru a se constitui într-o structură, regimului îi trebuia legitimitatea socială pe care nu a avut-o niciodată, fiind impus din exterior și, cum ne amintim, "de sus"; apoi, după cum știm, regimurile leniniste consideră societățile inamici ideologici structurate de spirit "burghez" și "mic- burghez" care trebuie educate astfel încât să dezvolte "conștiința socialistă" indispensabilă "construirii socialismului". Paradoxul este deci că leninismul romantic a fost și structură, dar și agent în raport cu structura socială care se încăpățâna să nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
le administrăm pedepse la închisoare, numai în cazuri cu totul excepționale, în unul-două cazuri, să fie condamnați la moarte. Tov. Chișinevschi: Unde e vorba de teroare... Tov. Gheorghiu-Dej: Nu numai teroare. Sunt unii care au făcut lucruri grozave, au dat inamicului secrete de stat foarte serioase. Deci unii dintre ei trebuie să fie condamnați la moarte. Eu spun că aproape toți merită acest lucru, dar este o masă de oameni, nu poți să-i măcelărești pe toți. Tov. M. Constantinescu: Pe
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
1944, serg. Eftimie Croitoru a apărat un pod de pontoane, aruncându-se asupra unei mine plutitoare, care, dusă de apă - amenința podul. El însuși a fost omorât de explozie. Fapta sa eroică, săvârșită în mod conștient, a făcut ca urmărirea inamicului să nu înceteze măcar o clipă, grăbind astfel distrugerea armatelor hitleriste. Sunt nenumărate cazurile când, până în ultima clipă a vieții lor, ostașii din trupele operative și de grăniceri au apărat hotarele țării de pătrunderea unor asasini și spioni aflați în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
i. Du? manii ? i detractorii �l invidiau; temperamentul ? i stilul s? u caustic induceau doar complexe de inferioritate. Mai mult, spunea (poate f? r? s? se refere neap? raț la el �nsu? i): �Un uria? �n ? ara Piticilor este considerat drept un inamic public�102. Unii au sus? inut c? Iorga nu?? i scria singur c? r? ile. Fire? te c? avea asisten? i care �l ajutau �n cercet? rile sale, secretari ? i secretare. Orice om de talia să ar fi avut a? a ceva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
asupra personalit?? ilor; succesiunea evenimentelor m? intereseaz? mult mai mult, ceea ce e firesc pentru un istoric�118. Temperamentul s? u violent era un izvor �n plus de necazuri. �n politic? , reac? iile violente duc la isp?? iri la fel de mari ca ? i inconsecven? ele. Inamicii politici ai lui Iorga l? au criticat pentru temperamentul s? u romantic ? i violent. Liderul populist G. Ibr? ileanu afirmă c? Iorga are �sensibilitatea unei femei�119, iar criticul literar Sanielevici �l numea �o femeie cult? �nzestrat? cu sensibilitate. � Dezbaterile publicate ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
grozitor de greu s?? l faci popular pe un austriac �n Rom�nia�11, a r? spuns această. Contele Czernin ? i?a dat seama c? Regina Maria va fi cea care �l va domina pe Regele Ferdinand; mai mult, c? aceasta va fi un inamic redutabil. Regina a luptat permanent pentru că Rom�nia s? între �n r? zboi de partea Alia? ilor. C�teva cuvinte acum despre primul-ministru Ionel Br? tianu, fiul unuia dintre ctitorii Rom�niei moderne, ? i despre rela? iile dintre el ? i Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ocupă ? i se ocup? politică. �n cele din urm? , la sf�r? ițul lui decembrie, Iorga a plecat de la Ia? i ? i s? a �ntors la Bucure? ți. Nu avea dec�ț dispre? fă?? de un oră? care tr? ise sub ocupă? ie inamic? , numindu? l �oră? ul ru? inii�. Remarcă �n atitudinea locuitorilor acestuia �insolen? a pe care o poate afi? a doar un sclav biciuit�16. �ntruc�ț locuin? a sa de la V? leni fusese serios avariat? , a �nchiriat o cas? modest? , iar prima
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]