8,741 matches
-
petreacă. Djerzinski depășise deja În mare măsură această iluzie perceptivă, legată de o ontologie a obiectelor și a proprietăților, inseparabilă de postulatul de obiectivitate forte; probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lucru ce-l Înviora un pic era tema relațiilor dintre mine și părinții mei. La Începutul lui februarie, i-am povestit o Întâmplare cu adevărat interesantă. Era la Mai Lin, În sala de așteptare; intrând, m-am așezat lângă un ins a cărui față Îmi era vag cunoscută - dar foarte vag, era doar o impresie difuză. După aceea, individul a intrat, iar eu am urmat imediat după el. Cabinele de masaj erau separate cu draperii din plastic și erau două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
foarte vag, era doar o impresie difuză. După aceea, individul a intrat, iar eu am urmat imediat după el. Cabinele de masaj erau separate cu draperii din plastic și erau două de toate, deci lângă mine nu putea fi decât insul de adineaori. În momentul când fata a Început să-și plimbe pieptul dat cu săpun pe burta mea, am avut o iluminare: tipul din cabina de alături, pe cale să-și facă un body body, era taică-meu. Îmbătrânise, acum chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ordin profesional, care putea fi rezumat astfel: ce rol ar putea juca Paul Valéry În programa de franceză la clasele de mate-fizică? Terminându-și varza și pregătindu-se să treacă la brânză, se simțea destul de tentat să răspundă: Sunt un ins inutil, zise Bruno cu resemnare. Nu sunt În stare să cresc porci. Habar nu am cum se fac cârnații, furculițele sau telefoanele mobile. Toate obiectele astea din jurul meu, pe care le folosesc sau pe care le mănânc, sunt incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
moartea lui Socrate”, Îți imaginezi. De altfel, vorbea de Platon, de Upanișade, de Lao-zi, În fine, circul obișnuit. De asemeni, a vorbit mult despre Aldous Huxley, amintea că Îl cunoscuse, povestea discuțiile lor; poate mai Înflorea puțin, dar În definitiv insul era pe moarte. Când mi-a venit rândul, eram destul de impresionată, el Însă m-a rugat să-mi desfac cămașa, atât. Mi-a privit sânii, apoi a Încercat să spună ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
destul de bizară. Nu știam nimic despre el, doar că făcea rock; era cu niște tipi destul de fioroși, motocicliști americani tatuați, În bluzoane din piele. Venisem cu o prietenă, iar după căderea nopții a Început să ne fie cam frică. Câțiva inși cu tam-tamuri s-au așezat În fața focului și au Început să bată Într-un ritm lent și grav. Participanții au Început să danseze, focul Încălzea puternic, au Început să se dezbrace ca de obicei. Pentru o cremațiune e nevoie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcea culturism. Am simțit că lucrurile riscă să degenereze grav, și am plecat În grabă să mă culc. Puțin după aceea a izbucnit furtuna. Nu știu de ce, m-am trezit, m-am Întors la rug. Mai erau vreo treizeci de inși care dansau, complet goi, În ploaie. Un tip m-a apucat cu brutalitate de umeri, m-a târât la rug și m-a silit să privesc ce rămăsese din cadavru. Se vedeau craniul, orbitele. Carnea era arsă incomplet, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
crimă inițială, devenise liderul celei mai mari formații rock din lume. Toate lucrurile mari care se făptuiesc În lume au la bază o crimă, David era convins; și el era gata, la acel sfârșit al lui 1976, să Îmbrâncească oricâți inși În oricâte piscine va fi necesar; dar tot ce izbuti, În anii următori, fu să participe ca basist suplimentar la Înregistrarea câtorva discuri (niciunul n-a avut nici un succes). În schimb, continua să placă mult femeilor. Exigențele sale erotice crescură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o fetiță de vreo doisprezece ani, prietenă a fiicei proprietarului, imobilizând-o În fața fotoliului său. Fetița se zbătu puțin, apoi Începu să i-o sugă. Pe ecran, David apropia drujba atingând ușor coapsele unui bărbat de vreo patruzeci de ani; insul era legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa când lama secționa sexul, David ejaculă În gura fetiței; apoi, apucând-o de păr, Îi Întoarse capul cu brutalitate și o sili să privească nesfârșitul plan fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
următor, a fost ales În Camera Reprezentanților. Bruno tăcu. Își terminase cafeaua de mult, era patru dimineața iar În sală nu era nici un acționist vienez. În fapt, Hermann Nitsch putrezea acum Într-o pușcărie austriacă, Închis pentru violul unei minore. Insul trecuse deja de șaizeci de ani, se putea spera Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi prea tare. Totul era calm, acum; un chelner singuratic circula printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
douăzeci de cupluri. Aproape nimeni nu vorbea; se auzea doar zumzetul aparatului de climatizare și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă, cu sânii grei, pe care o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o penetrau pe rând. Cinci bărbați se succedaseră deja, fără ca ea să le arunce o privire; cu ochii Întredeschiși, ca Într-un vis, Își plimba limba pe sexul lui Bruno, explora centimetru cu centimetru. Deodată scoase un strigăt scurt, unic. Insul din spatele ei, un zdrahon cu părul creț, continua să pompeze conștiincios, berbecește; avea o privire goală, absentă. Oprește! Oprește! strigă Bruno; i se păruse că strigă, dar vocea Îi pierise, nu scotea decât un soi de chelălăit slab. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că e bolnavă, vor s-o vadă crăpând mai repede, ca un animal În vizuina lui. E mama mea, Bulache! făcu el, teatral. Și adăugă: — L-ai văzut ce look are? Ceilalți sunt la fel, sau și mai rău. Niște inși de căcat. — Peisajul e superb, aici..., răspunse distrat Michel. Casa era mare și joasă, cu pereții din pietre grosolane, cu acoperiș de ardezie; alături curgea un izvor. Înainte de a intra, Michel scoase din buzunar un aparat de fotografiat Canon Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ansamblu asupra civilizației occidentale. Desplechin tăcu, gânditor. Privirea Îi rătăci un moment printre mese, apoi se opri pe paharul său. — Îmi amintesc de un băiat pe care l-am cunoscut În penultima clasă de liceu, aveam șaisprezece ani. Un ins foarte complex, foarte chinuit. Provenea dintr-o familie bogată, mai curând tradiționalistă, și de altfel Împărtășea Întru totul valorile mediului său. Odată, În timpul unei discuții, mi-a spus: „Ceea ce dă valoarea unei religii este calitatea moralei pe care acea religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era un ins scund, Îndesat, cu gesturi iuți, cu o chelie pronunțată, mărginită de o coroană de păr blond-roșcat. Își conducea rapid mașina, o Toyota Starlet, printre pajiști și dealuri Învăluite În pâclă. Centrul era situat puțin mai la nord de Galway, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lungul lacului. Soarele ieși din ceață iscând irizări pe suprafața apei. — Totuși..., continuă Walcott, catolicismul rămâne foarte puternic. La centru, de pildă, cei mai mulți tehnicieni sunt catolici. Asta nu-mi ușurează relația cu ei. Sunt corecți, politicoși, dar mă consideră un ins cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În Întregime, formând un cerc de un alb perfect; lacul Întreg apăru, scăldat În lumină. În zare, culmile munților Twelve Bens formau o succesiune de griuri din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Rai vedetele din Africa, America de Sud și Oceania. Antarctica, neavând rezidenți permanenți, beneficiază doar de o cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor. În spatele lui venea o mulțime pestriță: indivizi lați În umeri, Îmbrăcați În halate lucioase de pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau unii altora impudic prosoapele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
peste tot. Chestia e că acum a cam venit vremea noastră. — Nu Încă, se Înfipse mai bine pe picioare corsicanul, indicându-i ceasul care arăta 8 și 25. Mai avem cinci minute. — Băieți, vă rog, interveni cu voce subțiratică un ins slăbuț, cu fața smeadă, din grupul yankeilor, cu părul negru și cârlionțat curgând de sub borurile pălăriei ca dintr-o chiuvetă Înfundată. Nu trebuie să ne batem. We are the world..., Începu el să cânte. — Taci, copile! i-o reteză Elvis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
constituiau cea mai de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu Hulk Hogan. Freud, care În timpul vieții fusese un ins sobru și distins, se transformase radical odată cu trecerea marelui hotar. După o existență Închinată adâncurilor psihicului uman, nemaigăsind mare lucru de scormonit și de aflat, ca Într-un șantier arheologic din care toate cioburile și statuetele dispăruseră, acum se concentra
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
posesor al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra căreia trona, În compensație, o chelie ca un acoperiș de moschee. Creșterea efectului de seră a supraîncălzit motoarele, care-au dat chix. — Fii serios, a fost o furtună electromagnetică, l-a contrazis un ins subțirel. — Da, da, simțeam eu că mă-ncearcă reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
niște curcubeie lipsite de culoare. După ce nici o cortină nu s-a mai ridicat, au Început să moară și clădirile. Unele, distruse de incendii mocnite, altele, pulverizate de exploziile violente cauzate de instalațiile de gaze, cele mai multe degradându-se Însă Încet, ca inșii a căror Îmbrăcăminte de piatră fuseseră cândva, coborându-și Învinse de vârstă umerii, scorojindu-și fațadele cu fiecare ploaie, primind ridurile plantelor agățătoare și cataractele ferestrelor murdare. Cu fiecare bucată de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cîte ori voiam să ies. Dînsa se ocupa de bucătărie și adesea rămînea în loc cu o umbră viorie sub priviri. Eram atât de obișnuit cu dorințele domniei sale încît, în ce mă privește, nu aveam nici o îndoială: trebuia să fiu un ins deosebit. Aspectul glorios al vieții tata îl privea cu indiferență. După dumnealui era destul să fiu un om capabil și mai ales corect. El însuși așa era și nu regreta, deși asemenea însușiri mai curînd i-au adus necazuri. Sărac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce are de făcut. Un sistem totalitar are succes doar la albine, dihănii fără de rațiune și cu un perfect instinct al ordinii. Morala care sacrifică individul în folosul speciei nu se potrivește celei omenești. Aceasta a ajuns mai departe. Pentru insul civilizat colectivitatea nu are sensul de haitic. La omul civilizat colectivismul s-a estompat. În casa asta, de pildă, eu mă simt înconjurat de strămoșii care își află locul doar în cadrele de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu numai după numărul mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei, ca și după agitația stîrnită ori de cîte ori ieșea dinăuntru un ins ce pescuia cîte un client. De regulă, la ușa șefului se înghesuiau numai solicitanți; uneori însă pica și cîte un control, altminteri anunțat din vreme. Pentru ambele împrejurări, micul dumnezeu instalat la birou avea cîte un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]